Just a Christmas Card...

       De când mă știu, am fost un fan al imaginilor frumoase... Meditațiilor de genul "Dar de fapt ce este Frumosul?... Când incepe Frumusețea și în ce moment un artefact încetează să mai fie frumos?..." n'am de gând să le răspund în seara asta. Afară este o lună plină magnifică cum n'am mai văzut de peste 30 de ani, în cinzeaca familiei mi'am turnat câteva degete de whisky recolta 2015 (altminteri, un an foarte bun pentru tării), pe care'l savurez în tihnă, în timp ce mă delectez privind cărți poștale de pe vremea bunicilor și străbunicilor... Niște Kitsch-uri absolute, fără doar și poate, dar cât de mult mă mișcă naivitatea și stângăcia deopotriva a artiștilor care le'au închipuit, dar și a editorilor ce le'au imprimat! Sentimentalismul (un cuvânt decent pentru dulcegăriile și siropelul ce se preling din abundență de pe fiecare bucată de carton imprimat) era cuvântul de ordine. Felicitările de Crăciun de altădată parcă sunt niște fărâmițe apetisante de turtă dulce, din care îți vine să muști necontrolat. Toată lumea era conștientă că visează, toți știau foarte bine că odraslele lor nu arătau deloc ca îngerașii bucălați din cărțile poștale, că nu vor avea niciodată pașaportul pentru "slumberland"... Și totuși, continuau să viseze cu ochii deschiși, bucurandu'se de Utopia ce nu va fi niciodată lumea lor.
       Pe această temă tulburătoare, a posibilității de a alege dintre realitate și ficțiune, The Wachowski Brothers au zamislit în 1999 o capodopera a cinematografiei, pe care sunt convins ca nu aveai cum să o ratezi: "The Matrix".
       Când realitatea în care te miști, închipuindu'ți că reprezinți și tu ceva, începe să pută ca o cloacă în care nici măcar un godac nu s'ar simți confortabil, când eforturile tale de a schimba lumea pe cale legală dau mai puține rezultate decât bașina pe care o scapă un purice, când oamenii politici în care ai investit toate speranțele tale votându'i, privesc prin tine de parcă ai fi omul invizibil, atunci nu'ți mai rămân prea multe opțiuni: fie devii un anarhist pentru care libertatea și drepturile vecinului tău nu valorează nici cât un scuipat, fie emigrezi în Utopia, țara în care singura dimensiune reală este ficțiunea...
       Și atunci, dragul moșului, cum să nu'ți placă imaginile frumoase, imaginile ce'ți întredeschid pentru o clipă poarta spre Utopia?...

       Am căutat pe Rețea imagini tandre, închipuite cândva de niște visători de doi bani. Firește, toate sunt legate de Crăciun, indiferent că sunt închipuite de artiști americani, germani sau francezi... Dacă majoritatea sunt contraindicate pentru persoanele cu diabet, câteva "felicitări" de Crăciun germane transmit fără efort câte ceva din tensiunile din interiorul celui de'al Doilea Reich și al celui de'al Treilea Reich...
       

         Crăciun fericit, prietene!...