luni, 4 ianuarie 2016

The Number of the Beast

       La urma urmelor, viața este o întrecere și nu ar trebui să ne supărăm dacă vecinul de palier ne ispitește cu cartonașe colorate, pe care pretinde să'i oferim la schimb bunurile noastre cele mai de preț, respectiv acelea pe care noi oricum nu mai dăm niciun banuț, din pacate... Cunoști dictonulul: "Nu este prost cel care cere, prost e cel care dă!".
       În "Ispitirea Sfântului Anonim" și "Coșmarul Sfântului Anonim" am constatat cu multă amărăciune cât de ușor ne descotorosim de valorile spirituale, cele pe care generațiile anterioare s'au trudit secole, dacă nu milenii, să le forjeze, turnându'le cu multă răbdare și sacrificii în tipare naționale, modele de care orice popor are datoria să fie mândru. Cel mai bun exemplu ce ar trebui să ne dea de gândit ( împiedicându'ne să mai risipim cu atâta ușurinta moștenirea spirituală primită ) este cel oferit de națiunea americană. Cum bine știm cu toții, U.S.A. este o republică constituțională federală, o națiune ce și'a căpătat independența de abia în 1776, la mai puțin de 200 de ani de la începutul colonizării unui ținut de dimensiuni continentale. Lipsa unei istorii autentice i'au obligat pe cronicarii americani "to make bricks without straw" sau mai pe înțelesul nostru, "să facă din rahat bici". Citesc cu multă plăcere poveștile petrecute cândva în Wild West și cunosc ca orice puști fascinat de cowboys și pieile roșii, toate isprăvile petrecute între Rio Grande și Rocky Mountains, timp de aproape un secol. Astfel, înfruntarea de la "O.K. Corral" dintre, pe de o parte frații Earp ajutați de Doc Holliday și pe de altă parte, frații Clanton ajutați de alti câțiva neisprăviți, a căpătat dimensiuni planetare și mitice în relatările istoricilor. Tot așa, masacrarea a 267 de "tunici albastre" (militari ai armatei americane")  în frunte cu un bese'n cizme de locotenent- colonel pe nume Custer, de către indienii sioux conduși de Tatanka Yotanka (Sitting Bull), în istoria americană a dobândit proporții legendare...
      Este de admirat efortul pe care'l fac cronicarii americani în încercarea lor de a transforma câteva încăierari petrecute în praful Străzii principale sau oareșce ambuscade întâmplate printre tufișurile din preriile nesfârșite, în adevărate evenimente mitice, egale oricărei Epopei sau Odisee!...
      Incredibil, dar strădania acestor istorici "comerciali" reușește să'și atingă scopul: noile mituri gen Buffalo Bill sau Wyatt Earp, create în redacții de presă, încep să înlocuiască mitul Ulise, Hercule sau El Cid!...
      De la lecția pe care ne'o predă istoricul american ar fi bine să nu chiulim. Efortul său de a integra orice amănunt în uriașul puzzle ce constituie matrița națională, este un exemplu de urmat. Desigur, este foarte important să ai sufletul deschis spre noutățile pe care le descoperi cu uimire în ograda vecinului. Dar prețul pe care'l plătești pentru acest spectacol nu trebuie să însemne renunțarea la identitatea personală, proprie națiunii din care ești parte... Însetați de nou, cred că doar ar trebui să împrumutăm noutatea, încercând să o integrăm personalității noastre. Nu putem sa ne lepădăm de valorile noastre spirituale, de parcă ar fi vorba de niște șosete împuțite sau de o pereche de izmene, căcate la beție... Sindromul gaiței, o pasăre fascinată de orice lucru strălucitor, devine un viciu atunci când îi molipsește pe oameni...
    
      
        Astăzi, continui să răsfoiesc bestiarul, antologia fiarelor ce au încercat cândva să'l faca pe Sfântul Antonie să rătăcească (.) Calea...
        Din pictură am reținut doar câteva detalii din tablourile lui Matthias Grunewald și Hieronymus Bosch, un pictor olandez de la moarte căruia se împlinesc anul acesta 500 de ani... Detaliile din pânzele lui Bosch sunt de o modernitate tulburătoare, amintind curentul suprarealist din pictura secolului XX. De altfel, Salvador Dali sau Max Ernst recunosc influența pe care Maestrul din Țările de Jos a exercitat'o asupra lor.
        De data aceasta, din banda desenata am ales doi artiști atât de diferiti: Raymond Poivet și Philippe Druillet. Deși amandoi și'au dedicat aproape întreaga carieră benzii desenate S.F., manierele lor de a aborda un univers alternativ sunt complet diferite.
       Astfel, Raymond Poivet imaginează pentru săptămânalul "Vaillant" și apoi "Pif" o serie legendară, "Les Pionniers de l'Esperance", epopeea unui echipaj de astronauți porniți la drum printre stele, în cautarea altor civilizații. De cele mai multe ori însă, "pionierii Speranței" întalnesc în calea lor bestii ce se vor nemaivăzute. Din păcate, în parte din cauza scenaristului Roger "Rahan" Lecureux, în parte din cauza limitelor imaginației lui Poivet (poate unul dintre cei mai eleganți și abili graficieni francezi), fiarele "descrise" sunt limitate doar la combinații morfologice între animalele deja existente sau la augmentarea dimensiunilor respectivelor creaturi, o replică la una dintre calatoriile lui Gulliver, "A Voyage to Brobdingnag"...
       La rândul sau, Philippe Druilet neîncorsetat de intențiile unui scenarist (el fiind de cele mai multe ori propriul lui textier, o excepție notabila fiind "Delirius", unde Jacques Lob inventează o poveste ce avea să influențeze fundamental saga "Star Wars"), își permite să născocească unul dintre cele mai insolite bestiare ce a fost vreodată propus de un artist, fie el pictor, grafician sau desenator B.D.... Deși limitele lui Druillet sunt evidente ori de cate ori își propune să deseneze "realist", fiind dominat în mod evident de experiența lui Poivet (sau a lui Paul Gillon, cel care avea să ne propuna o altă B.D. S.F. magnific desenată, "Les Naufrages du Temps", o serie la fel de lipsită de imaginație ca și "Les Pionniers de l'Esperance", atunci când vine vorba de creaturi insolite), în momentul în care Druillet "delirează" grafic, imaginația sa este inegalabilă!
        Toate imaginile din "Les Pionniers de l'Esperance" presupun că sunt © Ed. Vaillant & Poivet
        Toate imaginile extrase din "Delirius" sunt © Ed. Dargaud, Lob & Druillet



























      (va urma)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu