marți, 12 ianuarie 2016

One Night with Marilyn at the Museum

          Astăzi, ultimul articol despre Marilyn... Grija de a nu uita cumva vreun detaliu important din legenda cunoscuta de noi toţi sub numele Marilyn Monroe, m'a determinat să scotocesc cu mult zel în căutarea oricărei surse tipărite sau risipite pe Reţea, dispusă să'mi ofere o informaţie inedită, cel puţin pentru mine. Astfel am aflat care sunt izvoarele de la care s'a "adăpat" Billy Wilder atunci când s'a hotărât să îmbogăţească Istoria Filmului cu "The Seven Year Itch" ("Dedesubturile afacerii M.M."), am admirat nesperat de multe fuste agitate de curentul provocat de elicea unui avion, pe post de metrou ce intră în staţie ("Just Blowin' in the Wind...") şi am descoperit că nici cea de'a 9a artă nu a rămas indiferentă la sex-appeal-ul vedetei de la Hollywood ("Ecoul Marilyn!... Marili!... Mari!...")...
         De data aceasta am să o caut pe M.M. prin muzee, pe simeze sau prin cataloagele de artă, oriunde amintirea ei a provocat un gest creativ.
         În prima sală din acest muzeu virtual îl redescopăr pe Hajime Sorayama şi viziunea sa despre M.M., pe care artistul japonez a sublimat'o, transformând imaginea profană în icoană...



      Despre Hajime Sorayama si minunatele sale pin ups am mai vorbit candva: "Hajime, samuraiul care picta cu Katana" si "Gheisele lui Sorayama"...

        Jose "Pepe" Gonzales este un grafician şi pictor foarte rafinat, cunoscut mai ales pentru colaborările sale la revista lunara "Vampirella", un periodic de bandă desenată editat de Warren Publishing pe la sfârşitul anilor '60. Desenele sale în creion sau cărbune sunt de o mare eleganţă, stilul său dovedindu'se alegerea cea mai inspirată atunci când "Pepe" Gonzales a decis să alcatuiască un portofoliu despre Marilyn Monroe. Spre deosebire de Sorayama, care interpretează fotografiile actriţei americane, Gonzales preferă să rămână fidel imaginilor ce'i servesc ca documentaţie...






      Două planşe omagiu la memorabilul film din 1959 al lui Billy Wilder, "Some Like It Hot"...

            Îţi mai aminteşti?...Vampirella!!!

Earl Moran, celebrul pictor american de pin ups, alături de modelul său favorit. Pentru majoritatea picturilor sale din anii 1946-1950 modelul a fost Marilyn Monroe, o actriţă ce încă îşi căuta drumul spre glorie în Cetatea Filmului. Despre relaţia dintre Earl Moran şi Marilyn Monroe am vorbit în "The Man Who Shot Marilyn Monroe"







     În continuare, doi artişti americani ce au avut în cariera lor câte o "perioadă Marilyn": Roy Lichtenstein...


     ... şi Andy Warhol.

            Marilyn for Ever!

3 comentarii:

  1. Seria de articole dedicate lui MM - bine informata, interesanta si nostalgica pt mine care am petrecut perioada in USA.
    Cineva facea aici un commentar legat de Sharon Stone, alt sex-symbol american. Nu sufera comparatie. Lansarea dnei Stone/„Basic instinct” a fost un eveniment remarcabil. MM a fost un fenomen al anilor 50 impreuna cu tot ce a inconjurat-o la vremea aia. America o rupea cu trecutul ei puritan, pe ecran aparea pt intia oara si altceva decit d-soare cuminti, d-ni cuviinciosi si pupaturi caste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Marturisesc ca sunt unul dintre cei multi si anonimi, ce au nevoie ca de aer de povesti frumoase, menite sa le amorteasca din cand in cand constiinta...Nu, nu ma refer la telenovele ci la "realitatea" pe care de cele mai multe ori gresesc identificand'o cu ADEVARUL...
      Sa ma explic... Prin anii '60 ascultam cantecele duioase ale lui Connie Francis si gospels-urile de Craciun descrise de Elvis, crezand ca soaptele lor imi deseneaza adevarata America... Prin anii '60 il urmaream pe John Wayne cucerind Westul pas cu pas, o vedeam in filme pe Marilyn Monroe ducandu'si traiul aparent fara nicio grija majora, pe J. F. Kennedy conducand cea mai puternica natiune a lumii cu zambetul pe buze si cu un pahar de whisky in mana stanga, in timp ce cu dreapta il mustra pe Hrusciov pentru rachetele din Cuba, pe Sinatra zambind in coltul gurii si privind prin noi, de parca am fi fost de sticla, cu ochii sai de peste congelat,ma minunam de fetele superbe in costume de baie ce iti faceau plinul de benzina, daca aveai sansa sa te opresti intr'o statie ESSO...
      De America despre care iti spun am nevoie, nu despre tara in care saptamanal se intampla cate un masacru in masa, cu arma automata in mana, nu despre tara care si'a asumat rolul de jandarm planetar, asigurandu'si viitorul si bunastarea prin pumnii pe care'i imparte cu darnicie in stanga si'n dreapta.
      Am nevoie ca de aer de Marilyn si de Elvis, sa'mi amorteasca putin cate putin constiinta...

      Ștergere
    2. Va inteleg aspiratia, dar America asta nu a existat niciodata, vo spune unul care a trait acolo si nu a trait prost de loc. America d-voastra este creatia Hollywoodului si a super-profesionistilor facatori de commercials. E America care trebuia sa atraga creierele destepte ale lumii, doar pt binele ei. sorry.

      Ștergere