duminică, 24 ianuarie 2016

How to Pick- a- Pocket or Two

     Insa cea mai palpitanta aventura a benzii desenate in "format de buzunar" s'a petrecut in ograda lui Georges Dargaud... Ai ghicit, Dargaud este nimeni altul decat editorul legendarei reviste "Pilote", publicatia saptamanala in care apar pentru prima data Asterix & Obelix, eroii imaginati de Goscinny & Uderzo. Dargaud a privit curios de pe margine asaltul mini-albumelor "POCHE" asupra publicatiilor de format traditional. Afacerile celor care au mizat pe "formatele de buzunar" au devenit prospere. Astfel, "Pif", cel dintai personaj ce a avut curajul sa defileze intr'un periodic minuscul, va trece rapid de la intalnirea trimestriala cu marele public, la aparitii lunare. Succesul sau ii va incuraja si pe alti eroi de banda desenata sa'i urmeze exemplu, aparand in format "Poche": "Placid et Muzo", "Group- Group", "Nasdine Hogja", "Pifou", "Arthur", "Totoche", "Les As", "Gai Luron", "Leo", "Dicentim"...
      Cand insa Georges Dargaud si Rene "Asterix" Goscinny, mana sa dreapta si PDG-ul favorit, s'au hotarat sa investeasca in "formatele de buzunar", atmosfera din intreaga Franta (dar mai ales din Paris) devenise irespirabila. Mai 1968 este luna in care spiritele democratice s'au incins atat de tare incat in mod spontan traditiile politice, sociale dar si cele culturale au inceput sa se dezintegreze. Contestarea Autoritatilor, a Imperialismului fara perdea manifestat in politica externa a marilor state capitaliste, au scos oamenii in strada. Amploarea evenimentelor si decizia luata de multime de a pune capat ipocriziei si autoritarismului din viata sociala si politica, i'au pus pe ganduri pe responsabilii de la "Pilote". Dargaud si Goscinny au inteles ca omul de pe strada a ales sa traiasca cu ochii deschisi, chiar daca de cele mai multe ori realitatea nu este tocmai placuta la vedere. Emanciparea saptamanalului de banda desenata "Pilote" a devenit o conditie a supravietuirii acestei reviste. Autorii sunt incurajati sa gandeasca si sa transpuna in lucrarile lor o atitudine sociala. Astfel, alaturi de seriile traditionale ce au stabilit de'a lungul timpului reputatia revistei "Pilote", Goscinny promoveaza banda desenata manifest. Pamfletul, ironia, parodia sunt cateva din armele preferate de artistii de la "Pilote". Practic, toti autorii isi exprima la un moment dat opinia despre un eveniment social sau politic, eveniment ce ar putea afecta constiinta individului sau cotidianul.
Afis din mai 1968

      In acest context agitat apare in iunie 1968 primul numar din "Super Pocket Pilote", o publicatie trimestriala avand un format de buzunar, un adevarat volum de 260 de pagini, alternand povestirile tiparite in alb- negru cu cele imprimate in culori. Sumarul este deosebit de interesant, incluzand povestiri clasice de aventura ("Blueberry", "Barbe Rouge", "Michel Tanguy", "Valerian"...), povestiri umoristice ("Asterix", "Lucky Luke", "Iznogoud", "Achille Talon"...) dar si "actualitatea" comentata de cei mai acizi umoristi ai momentului (Reiser, Cabu, Godard, Gebe, Alexis, Goscinny...).
      Desi aceasta aventura editoriala nu a tinut decat 9 numere, "Super Pocket Pilote" va ramane in istoria celei de'a 9a arte ca un moment de maxima importanta, clipa cand banda desenata s'a emancipat.

      Din cele 9 numere aparute, in biblioteca mea am reusit sa gasesc 5 dintre ele. In 3 articole consecutive iti voi prezenta o selectie din materialele publicate. Fiecare dintre articole este dedicat unui stil: cel de astazi se ocupa de "aventura", urmatorul de "comic" iar "actualitatea" va incheia aceasta expunere...
      Desi formatul de epoca era unul de "buzunar", voi incerca sa'ti prezint plansele intr'o dimensiune cat mai avantajoasa, pentru a savura maiestria unor mari artisti...





       Prima din cele 9 povestiri de cate 16 pagini cu Blueberry este scrisa si desenata de Jean Giraud. De la numarul 2 din "Super Pocket Pilote", Jean- Michel Charlier revine la masina de scris si demareaza un proiect fascinant: "La Jeunesse de Blueberry", o saga inceputa in 1968 si care a ajuns astazi la albumul 21, ciclul fiind continuat si dezvoltat de Francois Corteggiani si Michel Blanc- Dumont...

         O povestire din care aflam adevaratul nume al lui Blueberry!...


      Cele 9 povestiri sunt concepute pentru un format redus, astfel ca in fiecare plansa artistul imagineaza intre 3 si 6 casete, efortul grafic fiind limitat. Imaginea de mai sus este o exceptie, Giraud bucurandu'se ca in plansele de format mare...


        In sfarsit, Charlier si Giraud ne povestesc cum si'a zdrobit Blueberry nasul (de aici si porecla sub care va fi cunoscut printre indienii apasi -"Tsi- na- pah" sau printre fetele palide- "Nez Casse" sau "Broken Nose")...



          4 mini planse, un moment foarte rar, o colaborare istorica: Goscinny & Gir isi unesc fortele parodiind westernurile spaghetti, un gen cinematografic ce facea ravagii in anii '60...




        Jije se descurca magistral in scenele de actiune...





          Un episod din "Michel Tanguy" pe care Jije il trateaza in laviuri, amintindu'si de experientele grafice pe care le facea la "Dupuis" prin anii '40- '50...


           Aproape un document pentru istoria pasionanta a pirateriei, "Barbe Rouge" este un monument al celei de'a 9a arte. Cea ce nu avea sa'l impiedice pe Georges Dargaud si pe Rene Goscinny, din postura sa de Presedinte- Director General, sa licentieze aceasta serie, considerata mult prea "banda desenata a la tataie"...


       Valerian, agentul spatio- temporal, pe vremea cand Pierre Christin semna inca Linus iar Jean- Claude Mezieres isi spunea Mezi...




           O banda semnata pentru scenariu de Guy Vidal sau omul ce avea sa'l inlocuiasca pe Goscinny la comenzile revistei "Pilote", atunci cand Georges Dargaud avea sa'l trimita la plimbare cu un sut in cur, pe Rene "Asterix" Goscinny...
      (va urma)...

7 comentarii:

  1. Bună ziua

    Mă numesc Daniel Cristea şi aş dori să vă întreb care este motivaţia pentru care banda desenată color în revista Cutezătorii este de o slabă calitate poligrafică în comporaţie cu revistele de gen din Vestul Europei, din acea perioadă !Ştiu că dumneavoatră aţi mai explicat acest lucru în blog, dar nu mai localizez postarea !!

    Vă mulţumesc !
    Daniel Cristea - Alba Iulia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Revista "Cutezatorii" apare in toamna anului 1967 si este o publicatie saptamanala ce incerca cu multa timiditate sa marcheze inceputul "dezghetului", in presa pentru copii... Politica romaneasca incepuse de ceva vreme sa se detaseze de acea dependenta fata de directia spre care inainta Uniunea Sovietica. Primele semne evidente ale acestei emancipari istorice au aparut prin '64- '65, cand la Sosea, la Pavilionul Expozitional a avut loc o expozitie in care Statele Unite isi prezentau cu mandrie marile lor realizari (printre acestea, la loc de cinste se aflau vilele pe care "orice american si le putea permite" sau micutele avioane "Cesna" ce "vor inlocui cat de curand automobilele atat de lente"... propaganda era atat de evidenta, dar cine avea ochi sa o priceapa, cand totul era atat de minunat prezentat?...). In cea de'a 7a arta, Romania apela la vedete internationale pentru a'si asigura distributia respectivelor filme in cinematografele din Vest ("Dacii", "Columna" sunt superproductii cu distributie internationala... numai pretentiile exagerat de mari ale lui Kirk Douglas ne'a privat de a'l vedea pe acesta in rolul lui "Mihai Viteazul", din fericire, caci Amza Pellea face un joc memorabil in acest rol complex)...

      In presa pentru copii, "Cravata Rosie", o publicatie ce amintea fara ocol de directivele primite de la Moscova, va fi inlocuita cu o alta revista, "Cutezatorii"...

      Ștergere
    2. ...Si acum ajung pe ocolite la intrebarea dumitale...

      Paradoxul este ca in Romania acelor ani tehnologia si aparatura din aproape toate domeniile au fost inlocuite cu importuri costisitoare si de ultima generatie. Este perioada cand Romania a inteles ca trebuie sa se modernizeze pentru a intra "in randul oamenilor". Politica lui Ceausescu privind dezvoltarea tarii a presupus imprumuturi masive de la FMI, bani ce vor fi insa investiti cu folos. Studioul cinematografic de la Buftea era dotat cu aparatura cea mai sofisticata inca din 1963, de Gheorghiu- Dej, la insistentele fiicei sale Lica Gheorghiu, ce dorea cu orice pret sa ajunga vedeta (o poti vedea in toata "maretia" ei in pasionantul film din 1963 al lui Lucian Bratu, "Tudor").

      Tot in aceasta perioada (1968), uzinele "Dacia" de la Pitesti incep sa produca o masina ieftina si fiabila, ce va avea un succes comparabil cu cel din zilele noastre (pentru a intelege mai bine amploarea fenomenului, trebuie sa faci abstractie de ultimii 5-7 ani de comunism, cand nesimtirea si indolenta incurajate de lozinca "Las' ca se poate si'asa!", au dus la faliment automobilul "Dacia").

      "Casa Scanteii" de la Sosea, unde se afla cea mai importanta tipografie din Romania era locul unde se imprimau cele mai multe materiale destinate publicului larg. Responsabile pentru rateurile tipografice antologice sunt nepasarea si lenea mioritica, nicidecum dotarea tehnica. Deviza "Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim" a produs acestei tari mai multe pagube decat orice calamitate naturala sau razboi.

      Mentionez cateva "rateuri" istorice: prin '67, Jean Tabary isi scoate primul album din celebra serie "Corinne et Jeannot" la Ed. Vaillant. Editura franceza alege tipografia de la "Casa Scanteii" pentru realizarea proiectului si din cauza ca trebuia sa'si recupereze banii pentru materialele difuzate in tara noastra. Un cretin de tipograf imprima copertile cartonate in sens invers celui stiut de orice meserias (pentru cine nu cunoaste, hartia sau cartonul au o anumita fibra, ce permite indoirea sau ruperea)... Ca urmare a acestei indolente, cateva zeci de mii de albume nu se inchid corect, neputand fi expuse corespunzator intr'o librarie!...

      Obligati de stipularile contractuale, cei de la "Vaillant" continua mezaventurile cu tipografiile romanesti, scotand in niste conditii infecte trimestrialul "Rahan"...

      Sunt foarte multe de povestit despre nesimtirea mioritica... Din lipsa de timp, imi mai amintesc de un singur caz simptomatic: la intalnirea saptamanala cu Mircea Arapu si cu mine, Sandu Florea ne prezinta ultimul numar din "Cutezatorii", unde pe ultima pagina (16) ii aparea in foileton, o poveste istorica. Cretinii de la tipografie au uitat sa puna culoarea "Galben" in galeata si tot tirajul a aparut doar in "Rosu", "Albastru" si "Negru"!!!...

      Ștergere
    3. Vă mulţumesc pentru răspuns !

      Daniel Cristea - Alba Iulia

      Ștergere
  2. Aş dori domnule Sorin Anghel, considerat un maestru al benzii desenate, să-mi indicaţi, vă rog, postarea unde explicaţi inardventenţa între produsul artistic al graficianului şi policromia neadecvată a poligrafiei din perioada anterioară anului 1989 !

    Vă mulţumesc anticipat !

    Cu stimă şi deosebită consideraţie,
    Daniel Cristea - Alba iulia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Regret domnule Cristea, dar imi este imposibil sa'mi mai amintesc exact care este articolul la care va referiti, cu atat mai mult cu cat nu pierd nicio ocazie ca sa rememorez cu neplacere nesimtirea tipografilor de odinioara. De vina este probabil varsta sau cele 600 de articole impartasite prietenilor in ultimii aproape 4 ani!...

      Ștergere
    2. Vă mulţumesc pentru răspuns !

      Daniel Cristea - Alba Iulia

      Ștergere