miercuri, 20 ianuarie 2016

Alte buzunare colorate...

        Lecția predată de Editions Vaillant nu a intrat în urechile unor surzi. Italienii, întotdeauna aflați financiar cel puțin cu un pas în urma locuitorilor din Hexagon, au adoptat imediat cu mult entuziasm noua formulă propusă de redactorii de la săptămânalul francez. Rețeta era miraculos de simplă: într'un format minuscul (nu uita că spre sfârșitul anilor '50 multe dintre revistele de bandă desenată încă apăreau în format uriaș, aproape de dimensiunile unui ziar), tipărite în alb- negru pe o hârtie ieftină, erau propuse tinerilor cititori povestiri amuzante sau palpitante, lipsite de prețiozități grafice. În scurt timp, Italia este inundată cu publicații lunare de format mic și groase cât orice roman popular ce se respectă, având coperțile tipărite în culorile cele mai țipătoare ce se găseau pe piață. Ideea după care se conduceau editorii era să inunde piața media cu produse ieftine, aflate la îndemâna oricărui țânc de pe maidan...
        După o perioadă de câțiva ani în care au fost doar spectatori, urmărind cu interes evoluția acestui fenomen editorial, concurenții francezi s'au pus și ei pe treabă.

        Dargaud, editorul parizian ce edita săptămânalul "Pilote" și care făcuse o avere însemnată lansând în librării albumele cu "Asterix", s'a gândit să încerce o nouă aventură editorială, mizând pe Greg, un autor de mare succes şi pe Achille Talon, eroul pe care acesta îl concepuse pentru "Pilote... Astfel este lansată "Achille Talon Magazine", o publicaţie gândită să apară în chioscuri de 6 ori pe an. O carte cu un format de buzunar, având doar vreo sută de pagini... Mai puține pagini dar tipărite în policromie!

        Michel Greg este un adevărat "Homo Universalis" al benzii desenate mondiale, un intreprinzător ce și'a dovedit priceperea în orice domeniu legat de cea de'a 9a arta, în care și'a încercat puterile...
        Greg este desenatorul al cărui stil a făcut o adevărată școală, iar personajele sale ("Achille Talon", "Quentin Gentil", "Rock Derby") au fost admirate, imitate și copiate... Singurul scenarist ce a reușit la un moment dat să'i facă o acerbă concurență lui Jean- Michel "Blueberry" Charlier, a fost Michel Greg cu seriile sale atât de populare: "Bernard Prince" și "Comanche" împreuna cu Hermann, "Bruno Brazil" cu William Vance, "Luc Orient" cu Eddy Paape "Colby" cu Blanc- Dumont, "Olivier Rameau" cu Dany... De altfel, cele mai izbutite povestiri cu "Spirou & Fantasio" sunt scenarizate de Greg... În cei 10 ani cât va fi redactorul șef al săptămânalului "Tintin", Greg va transforma această revistă conservatoare, oferindu'i o nouă șansă pe o piață din ce în ce mai competitivă.
        Greg va fi mentorul celui mai important atelier european de bandă desenată, o "școală" în care vor activa unii dintre cei mai valoroși viitori desenatori b.d., cu toții transpirând la nesfârșitele proiecte pe care Greg reușește să le impună TUTUROR saptămânalele importante din Franța și din Belgia: astfel, Dupa, Dany, Turk & De Groot, Hachel, Claude Marin, Derib... sunt doar o parte din cei ce vor lucra la "negru" decoruri, personaje secundare sau chiar planșe întregi din seriile atât de populare ale lui Greg, încât astăzi este destul de dificil să atribui paternitatea unor opere semnate "Greg"...
        Ultima aventură importantă din bogata sa cariera va fi și cea mai ambițioasă: timp de 8 ani, Michel Greg devine Directorul filialei Dargaud din U.S.A., scopul misiunii sale fiind să implementeze în America politica editorială din domeniul celei de'a 9a arte, a lui Georges Dargaud. Din păcate, se pare ca yankeii se amuzau la altfel de glume decât cele pe care Goscinny le risipea cu dărnicie în serii legendare ca "Asterix", "Lucky Luke" sau "Iznogoud" și transpirau la altfel de suspansuri decât cele propuse de Charlier în "Blueberry" sau "Barbe Rouge"!...
       Pe scurt, "apostolatul" lui Greg în America nu s'a încheiat cu un succes...

         Sortit eșecului va fi și noul titlu propus de Greg pe piața benzii desenate pentru tineret. După numai 6 numere, "Achille Talon Magazine" își încheie scurta existență, devenind o simplă amintire pentru colecționari...



         În interiorul acestui "format de buzunar" ai ocazia să vezi la lucru o bună parte dintre asistenții lui Michel Greg...


        La rândul sau Jean Tabary, un alt veteran al benzii desenate, își încearcă și el norocul în edițiile "format de buzunar". Tabary este și el un autor plimbat prin "lumea bună", un autor- vedetă al revistelor "Vaillant" sau "Pif", "Pilote" și "Record"... Cea dintâi întâlnire dintre Greg și Tabary nu a fost tocmai un succes: Greg s'a prezentat la redacția "Vaillant", oferindu'se să preia și să modernizeze scenariile unei serii de mare succes, "Totoche", imaginată de Tabary. Un autor complet foarte capabil, Tabary refuză cu raceală mâna întinsă de Greg...
        În momentul în care Jean Tabary decide să lanseze o nouă publicație, o face însă din postura de editor: el investește propriile fonduri în această aventură editoriala. În 1979, Tabary scoate simultan în chioșcurile de presă nu una ci două publicații de format mic, imprimate pe hârtie ieftină și fără culoare, amândouă având aveeași concepție editorială și publicând practic aceleași serii imaginate de'a lungul timpului de Jean Tabary: "Les Vacheries de Corinne a Jeannot" și "Les Recres de Totoche". Un autor deosebit de prolific ("Totoche", "Richard et Charlie", "Corinne et Jeannot", "Iznogoud", "Grabadu et Gabaliouchtou"...), Tabary reciclează inteligent vechile sale serii, remontându'le cu foarfeca pentru noul format. Principiul sau editorial este O.K. daca ne gândim că noile generatii habar nu aveau de aventurile apărute cu un deceniu în urmă. De jocuri și de partea editorială se va ocupa Francis Slomka, un tânăr jurnalist de la Antenne 2. Slomka?... Nu ți se pare un nume cunoscut?... Desigur, era cel care în urmă cu numai 5 ani edita la Paris fanzinul "Scorpion" în care aveam să public pentru prima dată în viața mea o povestire de banda desenată de 4 planșe. Între timp, Slomka decide că a sosit timpul să câștige banii cu lopata și devine chirurg ortoped, alinând suferințele babelor ce au dat cu curu' de pamânt, alunecând pe gheață... Nu cu mult timp în urmă, s'a reîntors la prima iubire, deschizând pe undeva prin Saint Michel, o galerie consacrată benzii desenate, unde planșele originale se vând la niște prețuri pe care profii de mate' nu ne'au învățat să le citim...
        După falimentul acestor publicații, Jean Tabary revine în chioșcurile de presă cu o altă revistă lunară, "Le Magazine de Corinne et Jeannot". De data aceasta, revista este de format mare și full color și poate sta alături de orice alt periodic de bandă desenată cu pretenții (interesant este că Tabary, pentru a scoate revista la un preț mai avantajos, a vrut sa o imprime în... România!, uitând foarte trista sa experiență cu tipografiile românești din anii '60, când meseriașii mioritici i'au nenorocit primul sau album cu "Corinne et Jeannot"!... dar asta este o altă poveste, pe care sper să nu uit să ți'o șoptesc la ureche într'una din zile!)...




         Jean Tabary a fost întotdeauna atent la actualitate... În septembrie 1977 apare numarul 443 din "Pif Gadget", având o copertă foarte sobră pe care era scris cu litere groase: "La Mort de Rahan". O știre ce bulversează lumea benzii desenate... Acest numar "istoric" se va vinde în... 1.000.000 de exemplare!!!
          Tabary reia ideea și o adaptează pentru publicația sa de format mic, "Les Vacheries de Corinne a Jeannot". Firește, impactul nu a mai fost același...




       Revista "Tintin" trecea în anii '70 printr'o perioadă foarte prosperă: în afara ediției- mame belgiene, exista și o ediție specială pentru Franța, editată de Dargaud, adică editorul revistei "Pilote". Edițiile publicau practic aceleași benzi desenate, doar unele materiale editoriale și publicitatea făcând diferența. În acest context atât de propice pentru cea de'a 9a artă, "Tintin" decide să atace "formatul de buzunar", lansând pe piață "Tintin Selection"... O cărticică de format mic, imprimată în culori, dar pe hârtie de calitate modestă, ce va publica scurte povestiri originale cu personajele vedete ale revistei-mama: Ric Hochet, Michel Vaillant, Dan Cooper, Chevalier Ardent, Cubitus, Comanche, Bernard Prince, Robin Dubois, Martin Milan...





        Interesant este modul în care editorul decide să rentabilizeze planșele publicate în acest format mic. Dat fiind că adevăratul câștig al autorilor venea de la vânzarea de albume, editorul îi sfătuiește pe artiști să remonteze planșele, astfel încât să poată apărea în albumele de format obișnuit. Astfel, doua planșe "format de buzunar" erau recompuse, alcătuind o planșă obișnuită (respectul editorului pentru cititor și portofelul acestuia este remarcabil, comparat cu lipsa de respect fața de același cititor, manifestată de Georges Dargaud atunci când a preluat cele 9 povestiri din seria "La Jeunesse de Blueberry" apărute inițial în "Super Pocket Pilote", mărindu'le fără jenă și publicându'le în format mare, mizând pe faptul ca Jean Giraud este un star și că publicul nu va observa că i se vinde bullshit la preț de înghețată)...






       "Zack" era prin anii '70 o revista de B.D. tipărită de Koralle- Verlag, un important editor german. Multe din seriile publicate în acest magazin săptămânal erau preluate din "Pilote" și "Tintin". Revoluția "Poche" și "Format de Buzunar" nu îi lasă indiferenți nici pe nemti, astfel că în scurt timp apare "Zack Parade", o cărticică plină de umor ăi aventuri!...

          (va urma)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu