Recunosc ca am cautat scaparea in muntii Apuseni, la o azvarlitura de bat de Abrud si de Campeni, adica acolo unde motii si moatele inca'si mai aduc aminte de Avramut Iancu si vremurile cand tremurau camesile in spinarea ungurasilor... Am dezertat fara mustrari de cuget din transeele datoriei, inchipuindu'mi ca nimeni nu'mi va lua urma. Ros de remuscari insa, la sfarsitul unei decade m'am reintors la cuib, hotarat sa infrunt vipia ca orice cetatean destoinic... Cum "greseala recunoscuta este pe jumatate iertata", astept intelegere de la Inalta Curte si poate un pic de toleranta"...
Cam asa m'am gandit ca ar trebui sa arate propria apologie, dupa ce m'am refugiat in Apuseni de teama caldurii neobisnuite ce a potopit nu doar Bucurestiul ci toata tara, uitand de cititorul fidel al acestui jurnal... Din aceasta anabasa nu m'am intors insa cu mana goala... In bagajele prafuite am regasit oaresce fiole cu palinka si afinata dar si cateva fotografii, ce te vor determina poate sa cutreieri candva acele minunate meleaguri...
Imaginile nu sunt photoshopuite decat in masura in care a trebuit sa le repaginez... Culorile sunt strict autentice.
un melanj frumos si trist al aurului si mizeriei muntilor nostri (ai nostri?... Dl Gabriel de la „Gabriel Ressources” a dat statul roman in judecata ca sa-si recupereze aurul de la Rosia Montana. Nu trebuie sa se grabeasca, are destule cozi de topor pe care se bazeaza, iar romanul se desteapta greu din somnul cel de moarte; si cind se va destepta, se va trezi in fundul gol.).
RăspundețiȘtergere