"Erau odata într-un sat doi frați, și amandoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru ca unde punea el mana punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iara cel mai mic era sarac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dansul, caci era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi; ș-apoi mai avea și o mulțime de copii!"...
"Norocul și'l mai face omul și cu mâna lui" se pare că este o zicală pe care am început să o uităm, de când ne pierdem timpul la umbra nucului bătrân, lenevind și cautând rima pentru versul următor... Modelul "Danilă Prepeleac" revine în fortă, este la modă, sprijinit fără rezerve de politica oricarui guvern ce a accesat Puterea, neavând niciodată vreun program coerent privind reducerea șomajului in rândul tineretului și nu numai... Toată lumea așteaptă Miracolul, adică Minunea ce ne'ar putea scăpa de sărăcie. Jocurile tip "loterie", "bingo", "păcănele"... au transformat Bucureștiul intr'un fel de Las Vegas al săracilor. Chiar și reclamele apasă cu nerușinare pe pedala "șansei tale" pe care ar fi bine să nu o irosești: "Cu noi poți câștiga la fiecare oră câte o excursie în Madagascar (sau un automobil, un rucsac, o pastă de dinți, un milion, o doză de bere...)"... Nimeni însă nu s'a întrebat o clipă măcar ce ar putea să facă cu atâtea excursii, automobile sau tuburi de pastă de dinți, dacă Miracolul l'ar alege doar pe el drept norocosul câștigator!...
Țara arde și baba se piaptănă... Cam așa fac și eu de la o vreme. In timp ce americanii indeasă în Polonia, România și Bulgaria tot soiul de tehnici militare de ultimă oră, de la rachete, tancuri la bombe inteligente, pregatindu'se în mod fătiș de o înfruntare cu Rusia (Ucraina este evident un pretext prea subțire pentru a fi credibil)... în timp ce în Grecia pare să se hotarască soarta, dacă nu a lumii, cel puțin a Europei (și asta din cauza unor socoteli greșite ale Germaniei: îți amintești când Angela îi învăța pe greci cum își pot lichida datoria, renuntând la un procent din teritoriul național, respectiv niște insule din arhipelag, cedându'le Germaniei în contul uriașei datorii istorice?)... în timp ce radicalismul islamic își intensifică gherila urbană... în tot acest timp, eu mă trezesc că nu am altceva mai bun de făcut decât să vorbesc despre rafinamentul cromatic în banda desenată, despre subtilitațile expresionismului, despre nurii pin- ups-urilor anilor '50, despre "pas de deux"-ul lui Fred Astaire în compania lui Ginger Rogers sau despre bâlbele lu' Dodo Nița...
Și totuși, uneori este atât de minunat să te poți deconecta o clipă de la grija cotidiană, să poți pălăvragi verzi și uscate, înjurând cu har câte un prieten!...
Așezat în fața oglinzii, astăzi îmi mai trec o dată pieptenul prin părul răvășit...
Despre Jean Ache, un grafician foarte activ în secolul trecut în banda desenată franceză, am mai vorbit cândva : "Mica Galerie B.D.: Picasso, autor de Banda Desenata". Un artist inteligent ce a stiut sa profite constructiv de fereastra lasata deschisa de Rene "Asterix" Goscinny, marele mogul de presa de la "Pilote" ("Pilote" este un celebru saptamanal francez, poate singura revista din lume care a crescut odata cu cititorii sai: seriile pe care le'a popularizat de'a lungul timpului au evoluat in acelasi timp cu cititorii sai!). Atunci cand stilul sau b.d., aflat in umbra lui Herge si a lui "Tintin", nu a mai gasit un public, Jean Ache a stiut sa'si activeze inteligenta, gasind alternative inca foarte pasionante, la ceea ce stia cel mai bine sa faca. Parodiile sale despre arta sunt pline de umor si inteligenta, chiar daca stilul sau atinge de cele mai multe ori kitsch-ul...
Este remarcabil faptul ca acest gen de umor se adreseaza unui public numeros, un public instruit si bun cunoscator al Artei. Imi cer scuze, dar ma intreb căți dintre noi își mai aduc aminte sau mai mult, recunosc sutilități ale stilului unui Rousseau Vamesul, Utrillo sau Watteau?...
Un alt gag este prilejuit de iminenta inaugurare a Centrului Beaubourg, ce inca nu se numea "Centre National d'Art et de Culture George Pompidou ("Centre Pompidou" ou "Beaubourg", tout court)... Intrebarea ce se punea era daca acest Centru de arta moderna poate convietui pasnic cu muzeul Luvru, o pinacoteca de arta traditionala. Raspunsul lui Jean Ache este transant: desigur, cele doua institutii pot convietui, conditia fiind ca Luvru sa faca unele concesii artei moderne...
Pentru "Dejunul pe iarba", o alta compozitie care spre disperarea artistului a starnit un adevarat scandal, Manet avea sa se inspire dupa o alta opera respectata, semnata de Giorgione (imaginea de mai sus)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu