Incerc inca o data sa ma ratacesc in codru... Stiu ca nu se mai poate: la orice colt de poteca te poti intalni cu omu' cu drujba sau cu tractoarele ce cara la vale copacii tunsi la "zero"... Stiu ca nu se mai poate: cararile de odinioara au devenit drumuri in toata regula, tocite de turistii de duminica, galagiosi si inarmati cu difuzoare din care curg generos manelele... Stiu ca nu se mai poate: dupa ce treci de cei dintai brazi, ar fi de mirare sa nu te' mpiedici de o cabana cu gratarele pregatite, micii sfaraind si berea la temperatura potrivita... Desi sunt avertizat, inca mai incerc sa regasesc fiorul drumetului de altadat', calatorul peste care noaptea s'a pravalit cand tocmai strabatea padurea intunecata. In zadar caut emotia ce fara doar si poate il cuprindea pe pribeagul ce incerca sa ghiceasca poteca pe intuneric, in timp ce in jurul sau vocile codrului prindeau viata, infiorandu'l !
Astazi continui sa ma intreb daca fiintele misterioase ale padurii chiar au fost aievea sau sunt doar rodul imaginatiei drumetului framantat de singuratate. Trolii, zmeii, gnomii, pricolicii, varcolacii, spiridusii, piticii, "leprechaun"-ii, balaurii, capcaunii, cotoroantele, nalucile, strigoii, stafiile, stimele, djinn-ii, vrajitoarele, uriasii, aratarile, duhurile rele, ielele, vampirii, dragaicele, zanele, silfii si silfidele, ondinele, Baba Cloanta, sihastrii, fantomele, Muma Padurii, licuricii, cerbul carpatin, capra neagra, lupii, jderii, viezurele, ursul brun... : inca stau si ma' ntreb daca toata fauna asta minunata ce a supravietuit candva Marelui Potop, prin care Domnul a vrut sa curete Pamantul, va reusi sa scape de securea si drujba scapate de sub control...
Pana cand cineva imi va da raspunsul, haide sa ne aruncam privirile pe desenele magnifice ale unor artisti ce au reusit candva sa intrezareasca miticele creaturi ale padurii...
„...apleacă-te și dă cu grijă la o parte firele de iarbă ce au rămas” - fiți siguri că și iarba ne-o vor lua pe cât de proști și cozi de topor suntem!
RăspundețiȘtergere