Strabatand Romania intr'un automobil impreuna cu niste prieteni francezi, atunci cand foamea ne'a tras de urechi am parcat masina pe dreapta si pe o poienita cum numai in vise gasesti, am intins o patura si am scotocit linistiti in cosul cu merinde... Cand am fost oaspetele lor in Franta, am constatat ca acolo dejunul exotic nu prea era posibil: aproape fiecare palma de pamant era "controlata". In definitiv, nu trebuie sa traiasca si carciumarii?... Bruno, un alt amic francez se lauda acasa cum si'a petrecut vacanta intr'o gospodarie romaneasca, carand cu lopata balegarul din sopronul vitelor si spalandu'si in ligheanul cu apa rece, mainile intepenite de munca... Inca te mai indoiesti ca Romania este o destinatie exotica?...
Nostalgia americanului pentru vacantele de altadata din Cuba aproape ca este explicabila: un adevarat paradis terestru, aflat la o aruncatura de grenada de coasta Statelor Unite si cu niste preturi pe care si ultimul parlit american si le putea permite! Vecinul din sud al U.S.A., Mexicul, se afla oarecum in aceeasi situatie: o tara saracita, fiindca nu stie cum sa'si exploateze propriile resurse naturale, cu minunate peisaje exotice, cu soare ceva mai generos si muuult mai ieftin decat in Hawaii si cu fete frumoase la pret de dumping. In anii '60, cand valurile de emigranti mexicani nu reprezentau inca o problema pentru marea natiune de la Nord, Mexicul era considerata o destinatie ideala de vacanta (aminteste'ti "Fun in Acapulco", filmul din '63 cu Elvis Presley!)...
Agentiile de turism si deopotriva fabrica de vise de la Hollywood, au inundat piata media cu sabloane ce se vor rezumate ale unor lumi exotice, destinatii de vis pentru clientul mediu : viata de zi cu zi in Mexic se scurge intre interminabile distractii si "siesta" obligatorie; toate fetele de la sud de Rio Grande sunt creaturi de vis, gata sa se arunce in bratele celui dintai yankeu iesit in cale; orice mexican ce se respecta nu poate fi altfel decat grasut, de statura mica, cu mustata si nedorind nimic altceva pe lumea asta decat sa'si serveasca cu devotament stapanul, asemenea unui Sancho Panza; in situatia in care figurantul mexican nu corespunde tiparului descris mai sus si este inalt, lat in umeri, cu cartusierele impletite pe pieptul paros, cu prviri crancene... atunci inseamna ca avem de'a face cu un bandido... cu un desperado...
La randul ei, banda desenata a preluat sabloanele popularizate in filme si in prospectele turistice. Intotdeauna, figurantul mexican este un personaj exotic, ce isi presara monologul cu expresii sau cuvinte in spaniola, pentru a reda culoarea locala: "gringo", "muchachos","hombre", "amigo", "carajo", "tonto", "maldito", "caramba" si altele asemenea vin sa intregeasca atmosfera exotica in care evolueaza eroii...
Articolul de astazi incepe cu cateva desene magnifice ale lui Hermann, extrase dintr'un album scris de Greg pentru seria "Bernard Prince ( ©Ed. Le Lombard, Greg & Hermann ). Povestea se'ntampla intr'un stat imaginar, Coronado, insa paralela cu Mexicul este evidenta. O tara plina de "peones" adusi la sapa de lemn, convinsi ca singura cale pentru a scapa de saracie este sa faca "la revolucion"...
Imaginea cu care debuteaza articolul este un montaj facut de mine, pornind de la o ilustratie de Hermann...
© Ed. Dupuis, Dargaud, Goscinny & Morris
(va urma)...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu