Poate dincolo de imagine la fel de important mi se pare si sunetul. De altfel, nu spun o noutate afirmand ca orice imagine poate sugera o fraza muzicala sau un ritm, cum tot la fel de bine se poate sustine capacitatea narativ-ilustrativa a unui crampei muzical...Un exemplu fericit al perfectei imbinari dintre imagine si sunet, aproape o simbioza, vine cum era si firesc, din cinematografie. Incepand cu cel de'al doilea film din trilogia "The Man with no Name", este vorba de "For a Few Dollars More", Sergio Leone isi va filma fiecare cadru ascultand muzica lui Ennio Morricone in direct, ceea ce'i va permite sa faca din jocul actorilor o coregrafie foarte subtila. Scenele cele mai "graitoare" in mod paradoxal sunt secventele ce preced momentele cheie ale filmului, adica duelurile care vor regla conturile nerezolvate. Toate aceste scene sunt invariabil lipsite de dialog iar tensiunea si logica momentului sunt create si explicate de montajul alert al diferitelor cadre, intr'un "dans" sugerat de muzica inspirata a lui Morricone...
Noile generatii, familiarizate cu lumea video si cea a gamingului, deja accepta aceasta simbioza dintre imagine si sunet ca pe un lucru firesc. Generatia crescuta cu castile la urechi si cu imaginea dinamizata de animatii, nu mai poate fi satisfacuta cu tehnicile benzii desenate clasice, cand era suficienta complicitatea dintre autori si cititorul cufundat in lectura. Ritmul mult mai alert in care se scurge viata de astazi a modificat de'o maniera aproape ireversibila modul in care realitatea transfigurata, adica artefactul, este receptata. Iata de ce cred ca banda desenata asa cum am cunoscut'o pana acum, nu mai este o optiune viabila si daca vrem sa supravietuiasca decent, trebuie sa o adaptam acestei Brave New World...
Iubim imaginile sub orice forma ni s'ar prezenta ele si acesta este unul dintre motivele pentru care ne intalnim cat de des putem in acest jurnal... Daca insa iubim banda desenata atat de mult incat ne dorim sa o putem comenta si altfel decat la timpul trecut, ca pe o relicva de pret, atunci cred ca a sosit momentul sa adaptam benzile desenate pe care le vom face de'acum incolo la pulsul si nevoile noii generatii. Dar oare suntem capabili sa o facem?... Personal, am unele dubii...
Rasfoind prin biblioteca, am descoperit o multime de imagini in care apar instrumente muzicale, folosite cu mai mult sau mai putin talent. Insa in cateva din situatiile pe care ti le prezint, utilizarea instrumentului este parte intrinseca din dramatismul povestirii...
© Ed. Dupuis, Goscinny & Morris
Louis Armstrong si magia trompetei...
Trompeta cu surdina a lui Tommy Dorsey...
Benny Goodman si clarinetul sau fermecat...
Inceputurile jazzului (secventa dintr'un film cu Bing Crosby)...
Tony Curtis si saxofonul sau in poate cea mai buna comedie din toate timpurile : "Unora le place Jazzul!"...
Quentin Gentil si niste muzicieni diabolici... Quentin Gentil este o serie semnata de Greg dar dupa bunul obicei al Maestrului, plansele sale erau desenate intr'un studio artistic foarte aglomerat. Este posibil ca desenele sa'i apartina lui Dupa, cel care l'a imaginat pe Cubitus pentru revista "Tintin"...
Jeannot si secretele unei tube... © Tabary
Alte alamuri zgomotoase la Moulinsart... © Ed. Casterman & Herge
Lucky Luke si sunetul aparte al unei pianine mai mult sau mai putin mecanice...
Umorul de zile mari al fratilor Marx nu se putea dispensa de scenele obligatorii in care Chico Marx ne uimea cu dexteritatea sa atunci cand se apropia de clapele pianului...
...iar Harpo Marx ne incanta cu maiestria ce care "gadila" corzile harpei sale...
Fratii Dalton si chitarile lor dezacordate...
Jimmy McClure, betivanul tovaras al lui Blueberry, intr'o scena rara: chinuind o chitara prin deserturile Arizonei... © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud
...un grup cat se poate de ye-ye, format din Quentin Gentil si prietenii sai... © Greg
Frank Margerin si rockerii sai de opereta...
Un chitarist cat se poate de periculos...
Gaston si dragostea lui pentru muzica... © Ed. Dupuis & Franquin
Mulțumesc pt trasul de mânecă! Am intrat pe youtube și la Tommy Dorsey m-am oprit. Uitasem de el...
RăspundețiȘtergereabsolut superb, bine realizat, se vede pasiunea, mi-a facut placere! mai viu aici.
RăspundețiȘtergere