" ’Twas brillig, and the slithy toves
Did gyre and gimble in the wabe;
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe"...
Jabberwocky apare pentru prima data intr'un poem din "Through the Looking- Glass". Lewis Carroll reuseste sa' i provoace prin versurile sale suprarealiste, frizand absurdul, pe toti traducatorii operelor sale (ce intrecere cu sine insusi pentru oricare interpret creativ al unui text, acela de a traduce intr'o alta limba un cuvant care pana atunci nu a existat in niciun dictionar!), dar si pe o buna parte dintre poetii din Anglia si de aiurea, cuceriti de usurinta cu care autorul englez reinventeaza vocabularul. Mult mai tarziu, in 1950, scriitorul american Fredric Brown publica unul dintre cele mai interesante romane politiste, a carui actiune se desfasoara in zona crepusculara aflata intre fantastic si real, "Night of the Jabberwock". Intreaga enigma politista se desfasoara sub semnul fanteziei fara limite dezvoltata de Carroll in opera sa, citatele din cartile cu Alice punctand fiecare capitol... Mai mult, personajul principal proprietarul si redactorul- sef (de altminteri, singurul redactor si reporter) al unui mic periodic provincial, mare amator si interpret al operei lui Lewis Carroll, este ispitit sa amestece lumea concreta cu plasmuirile imaginate de Carroll, in clipa in care realitatea incepe sa derapeze iar non- sensul tinde sa'i ia locul!...
Dar in definitiv, cine este Jabberwocky ?... Doar un alt Monstru inaripat, cu priviri de jar si coltii pregatiti sa sfasie in orice clipa, ce zgarie cu ghiarele'i enorme cremenea din caldaram in timp ce se apropie de tine furisat ?...
Cred ca un Jabberwocky este mai mult decat atat! El este Monstrul fara chip ce se ascunde sub patul copilariei fiecaruia dintre noi, cel pe care parintii nostri nu'l pot zari in intunericul si praful de sub pat... Este Fiara care ne pandeste ascunsa dupa fiecare copac, atunci cand seara strabatem o padure si suntem nevoiti sa aruncam din cand in cand cate o privire nelinistita peste umar... Nu'i vedem niciodata trasaturile, doar zgomotele usoare pe care le face cand se taraste spre noi si respiratia suierata ni se pare ca le auzim...Atunci, pentru o clipa, inlemnim si respiratia ni se opreste, incercand disperati sa aflam de unde vine pericolul...
Acesta este Jabberwocky... Nu tre' sa te lasi amagit de numele sau voios... coltii sai sunt pentru eternitate ascutiti iar foamea lui a ramas proverbiala...
Inca o data, incerc sa cotrobai prin padurile intunecate, acolo unde lumina zilei este intotdeauna prea putina ca sa'ti descopere tainele ei... Acolo unde'i salasul lui Jabberwocky dar si al altor creaturi fantastice...
Padurea noastra cea de toate zilele...
Apropo de înfrățirea românului cu codrul: „Eram precisă, Pricopsitule, capul nici că mă durea,că acuma ești la dracul cu cărți, în mijlocul codrului... - ăla de-i frate cu rumânul, că de-aia-l toacă vlahul cu drujba-i ascuțită, încărcată cu benzină și cu lanțul întins, de-atâta dragoste cântată-n doine și balade, până n-o mai rămânea ciot, cracă ori fărâmă de copac unde să-și facă sălaș pribeagul ...- și tai, în codru, la lemne, cu Dumitru, ca doi rumâni adevărați...! (Din „Neica Pantelimon Pricopsitu, voaieuristul satului...” din Vol. „În pat cu Carol al II-lea!...” în curs de publicare.)
RăspundețiȘtergereTextul dumitale prefateaza intr'un fel ultimul articol din ciclul "Codrilor" - "Apocalipsa Padurii", cateva imagini ce vor sopti epitaful sfarsitului codrilor... In curand, vom privi cu gura cascata ultimul copac din Romania si un poet optimist il va plagia prieteneste pe Adrian Paunescu, scriind poemul "Copac fara Padure"...
ȘtergereNu se poate imprumuta un fragment mai consistent din nuvela, pentru a ilustra imaginile apocaliptice?... Ar fi o premiera pentru acest jurnal...