Cipollino si ultimul Castravete Mascat !...

 

   

               Dintr'o anumita comoditate creativa sau pur si simplu dintr'un interes pragmatic, majoritatea marilor autori de banda desenata s'au orientat la un moment dat spre unul dintre personajele pe care le'au imaginat de'a lungul carierei, si anume spre acela care avea cea mai mare priza la public.
               Astfel, Albert Uderzo care'si multiplicase aproape cu disperare numarul eroilor de banda desenata ("Belloy","Jehan Pistolet","Luc Junior", "Oumpah-Pah", "Tanguy et Laverdure"...), cautand succesul pe care stia ca'l merita dar inca nu se ivea la orizont, atunci cand in compania lui Goscinny a deschis portile gloriei, a renunta la toate celelalte personaje, dedicandu'si 50 de ani din cariera sa universului lui "Asterix si Obelix"...
                Herge simte nevoia sa'si amplifice galeria de eroi si lanseaza in presa alte doua noi serii : "Quick et Flupke" si "Jo, Zette et Jocko", insa dupa o perioada de timp, succesul crescand al lui "Tintin et Milou" il determina sa abandoneze cariera noilor personaje...
                 Franquin, omul- orchestra al revistei "Spirou" in anii '50 si desenatorul lui "Spirou et Fantasio" din 1946 pana in 1967, renunta la seria vedeta a revistei "Spirou", la "Modeste et Pompon"( alte pesonaje imaginate pentru saptamanalul concurent "Tintin") si se va dedica personajului care avea sa'i aduca marea glorie: Gaston !...
                  Jean Giraud, prins in aventura editoriala care s'a numit "Les Humanoides Associes" si magazinul "Metal Hurlant", renunta la personajul sau Blueberry si isi multiplica cautarile grafice, dezvoltand unul dintre cele mai uluitoare universuri probabile. Din nefericire, talentul sau de grafician nu este egalat de cel de scenarist, astfel incat la capatul unei experiente paguboase din punct de vedere financiar, ca editor dar si ca desenator si scenarist, el se reintoarce la personajul care i'a adus Gloria, umplandu'i conturile din banca: "Les Aventures de Lieutenant Blueberry"...

                  Cand Nikita Mandrika, un tanar rebel si inteligent, se hotaraste sa cucereasca lumea benzii desenate are sansa sa intalneasca un redactor destupat, cu un simt special pentru descoperirea tinerelor talente: Georges Rieu ( el este cel care propune 2 formule revolutionare ale revistei- cea din 1965 si cealalta din 1969, cand transforma conceptul de revista pentru copii, prin introducerea gadgetului; tot Rieu este cel care incurajeaza aparitia unor personaje ca Rahan, Dr. Justice, iar cele mai interesante povestiri avandu'l pe Corto Maltese drept erou, inchipuite de Hugo Pratt, apar in "Pif" tot datorita lui Georges Rieu). Acesta era responsabilul revistei "Vaillant, le Journal de Pif", o revista care tocmai se primenise, schimbandu'si look-ul. "Pif" era un fel de oaia neagra a benzii desenate franceze, pentru simplul motiv ca era editata de Partidul Comunist Francez...
                  Intr'o lume a personajelor B.D. in care aparent nu mai aveai ce inventa, Nikita Mandrika nu ezita prea mult si propune drept personaj principal un... CASTRAVETE!... Si nu orice fel de castravete, ci unul MASCAT!!!...
                   De la cel dintai gag, Mandrika (semnand plansele Kalkus) dezvolta un univers aparte in care influentele umorului absurd din "Krazy Kat" de Herriman si "Popeye" de Segar sunt usor de identificat.
                   
               

                       Daca in banda desenata nu am mai intalnit pana la "Concombre Masque" un alt personaj leguma sau fruct, in literatura mi'am reamintit de un erou care fara indoiala iti este si tie foarte cunoscut: Cepelino, copilul justitiar din minunata carte a lui Gianni Rodari ( "Le Avventure di Cipollino", Gianni Rodari, Italia, 1951)...

 

 

                Si acum, sa lasam saga leguminoasa sa curga...

                Asemenea bunului sau prieten Marcel "Gai Luron" Gotlib, Mandrika propune si el un concurs, in care ii provoaca pe tinerii cititori sa imagineze un personaj, "fara cap si fara coada". Rezultatele sunt surprinzatoare...

 
                  O premiera fantastica pentru o banda desenata ce se adreseaza copiilor, intr'o epoca in care adultii inca nu se aratau interesati de cea de'a 9a Arta: doua dintre personaje, ratacite in desertul absurdului si neputincioase sa ofere raspunsuri la gravele intrebari pe care viata le propune, sunt Albert Camus si Jean- Paul Sartre, cei doi filozofi existentialisti francezi!...

                   Mandrika este atat de incantat de sarjele spirituale si inteligente pe care le facea prin '65, incat in momentul in care redactia "Pilote" ii propune sa colaboreze la revista lor, el reia vechile scenarii si le redeseneaza, pastrand acelasi decupaj si dialog...

               Umorul lui Nikita Mandrika este din aceeasi familie cu cel dezvoltat de Gotlib: un personaj omniprezent in gagurile Castravetelui, la fel ca si in cele cu Gai Luron este "Redactorul -  Sef", care seaman izbitor cu Georges Rieu!...
                Modul asemanator in care'si construiesc gagurile si atitudinea comuna fata de ridicolul cotidian, ii va apropia pe cei doi autori, astfel incat atunci cand Mandrika se hotaraste sa editeze cea dintai revista independenta, "L'Echo des Savanes", primul sau gand se va indrepta spre prietenul si complicele sau Gotlib...

              
          O parodie geniala inchipuita de Gotlib, cu Gai Lurombre Masque in rolul principal...

                        Am simtit nevoia sa dezvolt subiectul si intr'o directie culinara si cosmetic, insa lipsa de spatiu ma impiedica sa fac publice retetele delicioaselor mancaruri si salate pe baza de castravete. Daca esti un gourmand interesat si vrei sa te alegi cu o indigestie pe cinste, poti sa'mi soliciti retetele respective. Nu promit ca ti le trimit: nu vreau sa te am pe constiinta!

                           Castravetele devenit vedeta si Nikita Mandrika...