E limpede ca mileniul al treilea ne obliga sa traim viata in viteza a 5a, viteza de cursa lunga! Mergem prea repede ca sa mai avem timp sa observam detaliile... suntem chiar sfatuiti sa ignoram amanuntele si nuantele, important este sa ajungem cat mai repede la destinatie, indiferent care ar fi aceasta. In graba cu care trecem prin viata am uitat sa mai aruncam cate o privire peste umar, sa ne asiguram ca nu am calcat in picioare vreo constiinta sau pur si simplu pentru un simplu bilant aniversar. Constat pe zi ce trece ca pragmatismul devine o trasatura definitorie a fiecaruia dintre noi: conteaza numai momentul... traim doar pentru clipa prezenta si ziua de maine inseamna prea putin. Consumului dincolo de necesitati a devenit o intrecere, o cursa aberanta: "masina mea nu numai ca este mai rosie dar are si o mie de HP si prinde suta de km. in doar 2 secunde!"... Nici macar criza inspaimantatoare pe care o parcurgem, amagindu'ne ca am trecut prin ea fara sa ne udam iar unii dintre noi laudandu'se chiar ca au vazut luminita de la capatul tunelului, nu a reusit sa ne puna pe ganduri. Economistii din intreaga lume, incapabili sa gaseasca un alt motor al dezvoltarii economice, se tot intorc la singura teorie pe care sunt capabili sa o priceapa : principiul consumului. O teorie bazata pe un principiu circular : "cresterea consumului stimuleaza productia... sporirea productiei inseamna crearea de noi locuri de munca... iar noi joburi ce aduc venituri echivaleaza cu un consum crescut!". O teorie viabila la prima vedere, dar care s'a dovedit paguboasa...
Un principiu care a dus indirect la abandonarea fiabilitatii si rezistentei produselor. Care dintre noi nu a constatat ca obiectul cumparat a incetat sa functioneze la o secunda dupa ce garantia produsului a expirat, asta in cazul in care nu s'a defectat mai devreme, obligandu'ne sa umblam prin tot felul de service-uri ca sa ne obtinem drepturile?... Cum ar mai putea functiona oare Teoria Consumului in situatia in care un produs rezista cateva generatii, cum era mobila de pe vremuri, ceasurile mesterite sa reziste peste veacuri, cartile magnific tiparite care par noi-noute dupa o suta de ani ?...
Iar daca produsul totusi se incapataneaza sa reziste, uriasul complex de productie care ne furnizeaza hainele, mancarea, sanatatea, distractiile... a imaginat un alt mod de a ne obliga sa ne schimbam inainte de termen camasa din spate: MODA! Daca nu'ti schimbi tinuta, masina, mobila, medicamentul... inseamna ca nu esti trendy, nu esti cool: ai devenit un has- been! Si ce poate fi mai rau decat demodatul care a inceput sa prinda miros de igrasie?...
"Carpe Diem, Quam Minimum Credulo Postero!"sau "Culege ziua de azi si fii cat mai putin increzator in viitor!" spunea candva un poet, influentat de hedonismul epicurian. Un principiu al cunoasterii prin simturi si contemplatie, predicat ca o religie acum 2.300 de ani in antica Atena de Epicur. Propavaduind unicitatea lumii in care traim si absenta unei alte vieti post-mortem, el indeamna sufletului sa se debaraseze de superstitii si sa caute fericirea aici, pe pamant.
Un principiu care, tare mi'e teama, este redescoperit astazi fara rezerve...
Daca tot vorbim de viteza, haide sa mai aruncam o privire in ograda lui Andre Cheret si a personajului sau Bob Mallard, aviatorul fara frica ( curand, am sa revin cu un articol despre avioanele romanesti si I.A.R., un episod foarte important pentru Romania...) !...
Un alt articol despre Bob Mallard este "Bob Mallard, Ingerul cu Aripi de Metal"...
Ultimul episod de 12 pagini din "Vaillant, le Journal de Pif"... Urmeaza doar 5 episoade de cate 20 de pagini publicate in noua formula a revistei, rebotezata "Pif Gadget", dupa care Andre Cheret debordat de munca pentru "Rahan", renunta la trepidantele aventuri ale lui Bob Mallard...
O curiozitate de prin 1964: o plansa originala cu Bob Mallard zburand intr'un biplan usor iar pe o sosea de munte, aflat la volanul unei masini scapate de sub control se afla Puchon, prietenul sau fidel. De fapt, este un concurs care se adreseaza tinerelor talente de la care autorii (Sanitas & Cheret) asteapta nerabdatori un raspuns grafic: cum va scapa Puchon din aceasta situatie dramatica?...
Societatea de consum va fi, curând, o amintire, suntem 7,2 miliarde pe Pământ!
RăspundețiȘtergereMalraux spunea: „Sec. XXI vai religios sau nu va mai fi!”, Cred că sec. XXI va fi începutul chibzuielii, al economiei și al bunului simț... sau nu vom mai fi.
Românul, cum are o mini-vacanță, se și repede la Albena, la vecinii bulgari, ca să-i sperie de câte ori își umple farfuria - de-aia s-a inventat all inclusive! A 5a farfurie rămâne pe masă, pe 3/4 încărcată cu mâncare; românul nu mai poate băga în el, căci va crăpa. Trebuie să aștepte oleacă, vine prânzul...
Mâncarea va ajunge, în cazul cel mai fericit, la porci.
De multe ori am incercat si eu sa'mi dau explic imbulzeala ce se petrece de fiecare data cand cu o anumita ocazie, se "distribuie" cate ceva. Fie ca este vorba de hramul nu stiu carui sfant, 1 Mai muncitoresc, alegerile de deputati, deschidera unui nou supermarket... romanul se infiinteaza disciplinat, se aseaza la coada si asteapta sa i se dea... Privesc de fiecare data consternat, multimea care incepe sa trepideze cand se da drumul la imparteala, speriata ca nu va ajunge dumicatul la fiecare. Paradoxul este ca majoritatea celor buluciti nu sunt persoane nevoiase, care depind de micul ala amarat!
ȘtergereAm incercat o scuza plapanda, acuzand obisnuinta de a sta la coada cu care ne'a familiarizat regimul trecut, dar explicatia nu a rezistat: in definitiv, tot romanul a facut coada in vremurile care nu am dori sa se mai intoarca, dar pot sa'ti numesc rapid o multime de cunostinte, nu neaparat foarte prospere, care nu se inghesuie la pomeni.
De fapt, cred ca totul tine de educatie, vorba lui mamaie, Dumnezeu s'o odihneasca : "Neamul prost, tot neam ramane!"...
UE si-a propus eliminarea sistemului all-inclusive. Este considerat o mare risipa
Ștergeretotdeauna m-a impresionat „mișcarea” din grafica lui Bob Mallard.
RăspundețiȘtergeresunt convins ca multi dintre dvs. ati umblat prin lume (mi se pare cel mai mare castig de dupa Revolutie). Am vazut in USA (Alabama) deschiderea unui hipermarket - bineinteles erau oferite promotiile de deschidere. Este incredibil la ce scena am putut asista intr-o tara atat de civilizata! La Viena (deci, nu in Alabama, ci in capitala Austriei, cea mai ravnnita capitala europeana) la deschiderea unui mall promisiunea a fost ca cei care vor veni goi-pusca in prima zi vor fi gratuit imbracati. Si super-civilizatii austrieci (nu romanasii pomanagii!) chiar asa s-au prezentat la deschidere cu gandul la pomana.
RăspundețiȘtergere