Privind cele 2 planse de mai sus ( prima fiind un extras din cel mai bun album al lui Phillipe Druillet- "Delirius", o aventura intergalactica a lui Lone Sloane pe un scenariu de Jacques Lob, ce a devenit in timp o sursa nesecata de inspiratie pentru "Star Wars" al lui George Lucas, iar cea de'a doua fiind un gag din seria "Pifou" a lui Roger Mas...), ai impresia ca cei 2 artisti lucreaza in secole diferite : Mas un artizan al unei epoci revolute, iar Druillet, mult mai tarziu, un artist creat de revolutia computerelor. O presupunere gresita, caci cele doua extrase sunt in realitate despartite doar de vreo 5 ani, practic sunt contemporane iar Druillet la sfarsitul anilor '60, habar nu avea ca intr'o buna zi o scula inteligenta si un program fantastic numit "Photoshop" vor permite multor tineri sa se apropie de visele pe care el le asternea in acei ani pe hartie de desen cu sculele sale traditionale!...
Astazi mi'ar face placere sa vorbim impreuna despre
decupajul secvential si "
caseta" din banda desenata. Daca
decupajul unei povestiri in mai multe imagini ce retin momentele esentiale, poate fi comparat intr'o anumita masura cu
story-board-ul unui film ( personal insa cred ca banda desenata este anterioara aparitiei story-board-ului!...), in schimb "
casetele" nu datoreaza nimic nici cinematografiei, nici altei arte!... Cu forme rectangulare, circulare sau aleatorii, cu contur trasat cu linia, compasul, mana libera sau pur si simplu fara contur!... "caseta" reprezinta "celula de baza" o oricarei benzi desenate!...
Cu aproape un secol si jumatate in urma Wilhelm Busch, un artist german, era cu cativa pasi inaintea celebrelor "Imageries d"Epinal", mai ales prin decupajul alert pe care'l practica in plansele sale dar si prin subiectele mult mai pasionante decat originalul francez. Personajele sale "Max und Moritz" vor inspira banda desenata de pretutindeni. Chiar daca conturul casetei este absent, decupajul secvential este evident iar scurtele sale povestiri sunt foarte bine ritmate
In plansa de mai jos, Busch este de un avangardism remarcabil: Povestea este structurata pe 3 "stripuri", de fapt fiecare "strip" reprezentand un nivel al casei iar conturul fiecarei imagini este asigurat de peretii casei!...
O suta de ani mai tarziu, Will Eisner il descopera pe Wilhelm Busch si ii aduce un omagiu in aventurile lui "Spirit", celebrul sau personaj...
Michel Greg inoveaza tot timpul. Pentru el chenarul casetei este doar o simpla conventie. Atunci cand Talon da cu fundul lui gras de pamant, tot universul se cutremura, deci si marginile casetei!...
Un gag intreg este construit pornind de la premiza ca personajele sunt constiente de faptul ca evolueaza intr'o lume conventionala ( este un gag imprumutat din probabil cea mai spumoasa si inventiva comedie realizata vreodata, "Hellzapoppin", un film realizat la Hollywood in 1941: personajele realizeaza ca sunt prizonierele cadrului cinematografic si incearca sa urce sau sa coboare in imaginile alaturate!...). Achille Talon si vecinul sau Lefuneste incearca sa restabileasca echilibrul plansei in care apar saptamanal. Bineinteles, totul devine un haos total!...
Doua minunate planse de Gotlib, cu Gai Luron si complicele sau Jujube, pe care le'am mai folosit candva pentru a ilustra un articol cu un subiect diferit. Este un gag total, in care Gotlib ne face partasi la "culisele" unei benzi desenate, un fel de "the making of" ca'n cinematografie. Cele 2 personaje, constiente ca evolueaza intr' un univers factice, incearca fiecare dupa puterile sale, sa restabileasca armonia cu care cititorul fusese obisnuit!...
Dar gagurile de mai sus ale lui Greg si Gotlib, realizate prin anii '60, au o sursa venerabila de inspiratie : Plansele realizate cu peste 60 de ani in urma de Winsor NcCay!...
Pe "Little Sammy" stranutul il apuca din senin si doamne fereste sa te afli in raza sa de actiune! Aflat in plina actiune, Sammy reuseste sa distruga chiar si caseta in care'si duce veacul!!!...
In alta serie desenata de McCay, "Dream of the Rarebit Fiend", un cetatean nu'si gaseste somnul caci caseta si fundalul incep sa se dezlipeasca si se preling pe el!...
In "Little Nemo in Slumberland" Winsor McCay desfiinteaza orice bariera conventionala si isi lasa personajele libere, astfel incat acestea devin constiente de limitele cadrului in care evolueaza. Nemo si tovarasii sai sunt infometati iar literele din titlul "Little Nemo in Slumberland" par atat de apetisante!... Neavand cum sa ajunga la ele, ei rup o linie din chenar si incep sa scuture literele!!!
In alta minunata povestire, decorul incepe sa dispara in jurul personajelor, inclusiv podeaua astfel incat la un moment dat prietenii lui Nemo se prabusesc in gol. Little Nemo reuseste sa ramana in echilibru pe linia de jos a chenarului dar nu pentru multa vreme. Caseta cedeaza din cauza greutatii sale si se mototoleste peste el, ca orice bucata de hartie!!!
Cand Little Nemo isi apera onoarea in fata lui Flip intr'o partida de box, loviturile lor ratate incep sa sfasie decorul!!!...
 |
| Winsor McCay reia creativ in foarte multe planse ideea ca banda desenata exista doar printr'o complicitate asumata dintre artist si cititor, un acord care presupune acceptarea unor conventii cum ar fi "balonul" de dialog, marginile casetei, succesiunea de imagini... In momentul in care personajul constientizeaza apartenenta sa la o lume imaginara, orice incident care de obicei pare banal acum poate duce la distrugerea acestei lumi de hartie. In "Dream of the Rarebit Fiend" un personaj neatent arunca pe jos un bat de chibrit nestins. Catastrofa este totala: nu personajul este cel care arde ci IMAGINEA DIN CARE EL ESTE PARTE!!! O idee aproape suprarealista (ceva mai tarziu, poate incercam sa barfim impreuna despre influenta colosala pe care McCay si Feininger au avut'o asupra lui Dali!) | |
 |
| 60 de ani mai tarziu, Greg reia gagul lui Winsor McCay in "Achille Talon"... |
|
 |
| De cele mai multe ori Winsor McCay foloseste un cadraj clasic, cu casete regulat decupate. Acest decupaj cuminte este intentionat, el fiind capabil de inovatii de necrezut. Cumintenia casetelor ordonate militareste permite sa urmaresti mai cursiv si direct gaselnitele sale din scenariu. Aici, un personaj care mediteaza banal, incepe sa fie afectat de neglijenta artistului, care pateaza plansa din ce in ce mai tare, pana cand desenul devine ilizibil!!!... |
|
 |
| Tot la McCay, caseta traditionala devine un cilindru, in care personajul se invarte ca o veverita!!!... |
 |
| Dorville incearca in anii '60 sa dea in revista "Vaillant" o replica lui Gaston Lagaffe din publicatia concurenta "Spirou". Atmosfera din redactia "Vaillant" este pasionanta dar din pacate seria nu rezista prea mult. Pentru scurtele sale poante, Dorville opteaza pentru imagini lipsite de cadre... |
Will Eisner are o imaginatie debordanta. De fiecare data povestirile sale au o noutate narativa. In aceasta plansa, casetele sunt imaginate ca niste ferestre, sugerand mai bine atmosfera de claustrare dintr'o inchisoare, loc in care se intampla actiunea...
Daca povestea incepe cu o scrisoare, negresit urmatoarele casete vor avea forma de timbre!...
Mult mai tarziu, atunci cand personajul sau fetis "The Spirit" devenise aproape o amintire, Eisner incepe o serie lunga de povestiri, un fel de "Felii de viata". In toate plansele sale ritmul narativ explodeaza, chiar daca scenariul nu este de actiune! Casetele clasice dispar aproape cu desavarsire iar imaginile curg una din alta, fara ca sa se piarda cursivitatea ...
Will Eisner, poate cel mai mare narator B.D. ...
La randul sau, Gal uimea prin precizia detaliilor din desenele sale aparute in primul numar din "Metal Hurlant" in 1975, toata lumea benzii desenate. Decupajul sau indraznet, aparent clasic si linistit, era foarte bine ritmat...
Despre caseta din banda desenata mai sunt foarte multe de spus. Restul, poate altadata...
sunt mare amator de comicsuri, dar treaba cu cadrul imaginii și semnificațiile lui n-am remarcat-o până acum. Nu-i rău deloc....
RăspundețiȘtergere