Doar o Vorba sa' ti mai Spun...

                Am vorbit destul despre zgomotele si sunetele din banda desenata, fara insa a epuiza subiectul care este foarte vast. Din pacate, informatiile mele sunt restranse de limitele bibliotecii mele si de ce nu, de limitele personale!... Dragul mosului, acum cred ca a venit timpul sa abordam impreuna un alt subiect, cel putin la fel de palpitant si instructiv:  dialogul in B.D.!
              In comicsurile de la sfarsitul secolului XIX cuvantul era o "rara avis", iar daca prezenta lui  era totusi impusa de intelegerea actiunii, atunci poti sa fi sigur ca era vorba de un dialog rudimentar (nu uita ca benzile desenate apareau in suplimentele speciale din interiorul ziarelor, nu intotdeauna pentru copii: rata de analfabetism era destul de mare iar povestirile ilustrate erau simple si burlesti;  problemele tratate in aceste prime benzi desenate tineau mai mult de preocuparile adultilor decat de universul copilariei, ceea ce presupune ca o buna parte dintre cititori erau adulti...)...
               In constiinta celor mai multi cititori de B.D. ( mai putin preocupati de cronologia unor descoperiri in domeniu si mai mult captivati de continutul propriu zis al povestirilor ), Herge este cel care a impus in Europa folosirea baloanelor pentru purtarea dialogului si tot el e a renuntat aproape de tot la textul explicativ. Faima uluitoare de care se va bucura personajul sau fetis TINTIN, castigata de'a lungul anilor, avea sa estompeze rolul altor autori mai putin importanti, dar care avusesera mult inaintea lui Herge unele idei novatoare. De pilda, Alain Saint Ogan, influentat de magazinul britanic "Punch", avea sa foloseasca baloanele in seria sa "Zig et Puce" cu cel putin 4 ani inaintea lui Herge, dar cine'si mai aduce aminte de acest lucru?...
                Succesul formidabil al lui "Tintin & Milou" da nastere in scurt timp unei adevarate scoli de banda desenata, care va promova un stil de a nara o povestire denumit mult mai tarziu de olandezul Joost Swartze drept "Linia Clara". Noul stil impus de Herge, presupune o linie simpla de contur, fara "modulatii", executata cu o penita rigida. Un alt element caracteristic stilului: absenta totala a hasurilor, dar si a contrastului clar-obscur, care se realiza numai prin culoare, pentru a diferentia ziua de noapte... Stilul este rece, uneori lipsit de dinamism si de "zgomote", dar este foarte eficace: povestirea se citeste pe nerasuflate iar cititorul nu este obligat sa se opreasca sa admire "infloriturile" de stil ale artistului. Maniera lui Herge de a prezenta dialogul inscris intr'un "balon" rectangular va fi preluata de o intreaga pleiada de autori B.D....

Succesul lui Herge il obliga pe acesta sa'si revizuiasca toate plansele, adaptandu'le pentru reeditarea intr'un nou format impus de Casterman, in albume de 62 de pagini. Mai mult, albume intregi sunt redesenate, fundalul este inlocuit de alte decoruri ce abunda in detalii, baloanele si grafica scrisului se sablonizeaza iar pentru prima data apare culoarea. Pentru un santier atat de ambitios, Herge mobilizeaza o adevarata armata de asistenti, ce vor constitui Studioul Herge. Saltul calitativ de la ce'a dintai aventura a lui Tintin, "Tintin au Pays des Soviets" la urmatoarele, este remarcabil. Cititorul simte ca'n banda desenata se'ntampla ceva deosebit si de fiecare data cand apare un nou album cu Tintin, librariile sunt luate cu asalt. Vanzarile cresc in ritm ametitor, astfel incat fiecare titlu din seria "Tintin" se vinde imediat dupa razboi in sute de mii de exemplare, un adevarat fenomen, nemaiintalnit in banda desenata europeana (pana astazi, tirajul fiecarui album "Tintin" a trecut lejer de 10.000.000 de exemplare!).  © Ed. Casterman & Herge

Dupa razboi, in 1946 apare la Bruxelles revista "Tintin", un saptamanal care dorea sa rentabilizeze la maxim succesul personajelor lui Herge, facand in acelasi timp concurenta lui Dupuis si revistei pe care acesta o edita la Charleroi, "Spirou". Prima conditie impusa viitorilor colaboratori de Raymond Leblanc, patronul noii edituri "Le Lombard" era ca stilul adoptat sa se apropie cat mai mult de maniera Maestrului. "Blake & Mortimer" este o serie de foarte mare succes, imaginata de Edgar P. Jacobs, un fel de Tintin realist...   © E.P. Jacobs

Francois Craenhals si "Pom & Teddy"... © Ed Le Lombard

Willy Vandersteen si interminabila sa serie, care numara peste 100 de titluri, un succes incredibil pentru un foc de paie atat de marunt!...   © Ed. Le Lombard & W. Vandersteen

Tibet inainte de seria sa politista "Ric Hochet", care'l va face celebru in intreaga Europa de Vest, cu o alta serie, foarte a la Herge "Chick Bill"...   © Le. Lombard & Tibet

Jacques Martin si "Alix", o alta serie, de data asta istorica, un peplum situat in Roma antica. Influenta directa a lui Herge se simte in felul in care este decupat story-ul fiecarei pagini, in "linia clara" utilizata dar si in aspectul baloanelor destinate dialogului...   © Ed. Casterman & J. Martin

Mult mai tarziu Vink, un artist vietnamez naturalizat in Belgia, propune o serie foarte interesanta, "Le Moine Fou" sau "Calugarul Nebun", o poveste dramatica despre initierea unei tinere europene in tainele mortale ale unor tehnici de lupta pierdute odata cu disparitia Maestrului... Desi banda desenata este lucrata in acuarele deosebit de delicate, cu contur de tus, influenta lui Herge se simte totusi in conturul desenului cu o linie egala dar si in forma baloanelor... © Ed. Le Lombard & Vink

Fratii Schuiten au propus in perioada de glorie a revistei "Metal Hurlant" o serie de povestiri ce aveau sa schimbe estetica B.D. ... Cautarile grafice ale lui Franqois Schuiten il vor apropia si de Herge si maniera acestuia de a prezenta dialogul...   © Ed. Les Humanoides Associes & Schuiten

"Dayak" si experientele B.D. ale lui Adamov, un artist care considera, 50 de ani mai tarziu ca "balonul" rectangular folosit de Herge este forma perfecta pentru prezentarea dialogului...   © Ed. Glenat & Adamov

Alain Saint Ogan a avut momentul sau de glorie cu seria "Zig & Puce", initiata in 1925, o serie care este foarte limpede ca l'a influentat pe Herge ( atat la nivelul "liniei clare" dar si al baloanelor rectangulare, dar mai ales la nivelul povestirii: "Tintin Au Congo" incepe sa apara in foileton in "Le Petit Vingtieme"... Ritmul actiunii si genul de gaguri din acest album, dar mai ales rasismul latent al belgianului de rand sunt amanunte esentiale imprumutate de la Sain Ogan; dar vorba dictonului "Vae Victis!", Herge merge mai departe, purtat de valul care creste tot mai sus iar Saint Ogan, aflat prin anii '60 intr'o mare jena financiara, ii vinde drepturile asupra personajelor sale lui Greg...)...

"Punch", celebrul magazin britanic de satira, prezinta dialogurile personajelor in BALOANE!!!... in 1875!!! Se pare ca englezii au inventat cam tot ceea ce se putea inventa...

Rudoph Dirks si celebra sa serie "The Katzenjammer Kids", botezata ulterior din cauza unor belele legate de © "The Captain & the Kids". Chiar daca nu a fost cel dintai care a utilizat "baloanele" pentru dialoguri, folosirea acestora in mod constant si constructiv a influentat in mod decisiv generatiile viitoare de artisti...

Anterior lui Dirks, Richard Outcault dezvolta un personaj coerent "Yellow Kid", care'si afisa monologul pe camasa sa galbena. Din cand in cand, cate un personaj se mai exprima si intr'un balon!...

Intr'o America vlaguita de recesiune, banda desenata face minuni ca sa'si distreze cititorii. 1934 este un an bun, vorba amatorului de vinuri. "Flash Gordon" isi incepe fantastica sa odisee spatiala, desenat magistral de Alex Raymond. Dialogul in aceasta serie se poarta in "baloane", o formula deja familiara amatorului de banda desenata care incepea sa se formeze.

...Dar si formula traditionala, de dialog in text, are succes in continuare: "Tarzan " de Harold Foster...

...dialogul in text in "Tarzan" de Burne Hogarth, cel care avea sa preia seria de la Foster cand acesta s'a hotarat in 1937 sa lanseze "Prince Valiant"...

... si cel mai celebru exemplu de dialog in text, "Prince Valiant" de Hal Foster, o formula care a rezistat pana in zilele noastre, peste 60 de ani...

In Europa, formula dialogului in text desi depasita de noile inventii din banda desenata americana, va mai supravietui pana la sfarsitul anilor '60...

...artisti precum Calvo...

...Rene Pellos...

...Giffey...

... sau Martin Sievre (Edoardo Coehlo), vor folosi intens formula dialogului inscris in textul explicativ, o formula mai aproape de roman decat de banda desenata...

Paul Gillon va folosi in numeroasele sale serii din "Vaillant" o linie discreta care pleaca de la textul dialogului spre capul personajului vorbaret, ignorand in continuare balonul,de diferite forme, deja foarte familiar in B.D. de pretutindeni...

...asemanator va proceda si Raymond Poivet in seria sa "Les Pionniers de l'Esperance"...

...cateva decenii mai tarziu, fratii Schuiten regasesc pentru revista "Metal Hurlant", "les plaisirs demodee"...

Baloane ca niste norisori, perfect traditionale in anii '60...   Arnal si "Placid & Muzo"

Baloanele lui Roger Mas pentru "Pif" si "Pifou"

... si baloanele lui Cezard pentru Arthur, mica fantomita...

Jije si vorbaretii din "Blondin & Cirage"

Greg a fost dintotdeauna un inovator ... Balonul ca o descarcare de energie electrica reprezinta sunetul radioului!...

Alternanta relativa a celor doua siruri de baloane inseamna un schimb de replici!...

...si nebunia monologului sau cand intreaga plansa de B.D. devine un text! Numai in "Achile Talon" se putea intampla asa ceva!!!...

"Asterix Legionar" sau unul dintre cele mai magistrale reusite ale lui Goscinny & Uderzo! In acest album vei gasi unul dintre cele mai reusite gaguri din banda desenata, legate de "traducerea" unor replici!... © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo