"This Land is My Land!"...

     

..."When the sun came shining, and I was strolling

And the wheat fields waving and the dust clouds rolling

A voice was chanting, As the fog was lifting,

This land was made for you and me.

This land is your land, this land is my land

From California to the New York Island

From the Redwood Forest to the Gulf Stream waters

This land was made for you and me."

     Citeste versurile de mai sus iar apoi incearca sa'i urmaresti ochii lui Sitting Bull, sau Tatanka Yotanka cum ii spuneau conducatorului lor spiritual toti indienii sioux ce traiau in tepee-urile risipite prin imensitatea preeriilor... In privirea darza a marelui lider vei putea descifra un singur vers din aceasta minunata poezie: "This Land is My Land!"... Intreaga sa viata, "Taurul Asezat" a luptat pentru drepturile indienilor din marile plaiuri. Fireste, lupta era fara speranta: ce puteau oare face cateva triburi de "salbatici" in fata tunicilor albastre, inarmate cu carabine automate, mitraliere si tunuri?... Infruntarea disperata de la Little Bighorn River, in care pieile rosii ii vor masacra pe soldatii condusi de prea ambitiosul si nesabuit colonel Custer, nu este altceva decat un strigat de disperare al unei natii impinse de tavalugul "civilizatiei" in directia rezervatiilor, adevarate lagare de exterminare. Cei 250 de soldati ucisi in lupta dreapta vor servi drept pretext pentru promovarea unei politici dure fata de "problema indiana". Finalul acestei politici oficiale de exterminare a "indienilor", de fapt proprietarii de drept ai acestui tinut, s'a petrecut doar 14 ani mai tarziu in South Dakota, in iarna grea din 1890, cand armata americana a deschis focul cu mitralierele asupra unor indieni sioux: "În urma masacrului au fost uciși cca 300 de amerindieni Lakota, dintre care 90 de bărbați și 210 de femei și copii. De partea cealaltă au murit 25 de soldați americani, iar în urma masacrului au fost decorați 20 de soldați americani cu Medalia Onoarei. În anul 2001, Congresul National al Indienilor Americani a trimis 2 rezoluții guvernului american pentru retragerea medaliilor celor 20 de soldați americani, precum și recunoașterea oficială a acestui masacru, respinse chiar și în ziua de astăzi de guvernul american. Masacrul de la Wounded Knee va rămâne una dintre cele mai rușinoase pagini din istoria militară a S.U.A." ... 

         

   Versurile sunt extrase dintr'un poem pe care Woody Guthrie l'a scris in 1940, "This Land is Your Land", devenit unul dintre cele mai populare "folk songs" americane. Muzica acestui imn atat de iubit de americani a fost "imprumutata" de la un cantec religios baptist, "Oh, My Loving Brother", inregistrat pe un disc in 1930 de Carter Family sub titlul "When the World's on Fire". Alaturi de "God Bless America" scris si compus de Irving Berlin in 1918, spre sfarsitul Marelui Razboi, "This Land is Your Land" al lui Guthrie ramane unul dintre simbolurile natiunii americane.

    In articolul de astazi incerc sa'mi amintesc de marii lideri ai natiunii "indiene": Tatanka Yotanka, Geronimo, Cochise... Trei razboinici, trei eroi pe care Istoria nu trebuie sa'i uite...

    Alaturi de cateva fotografii ofilite de trecerea timpului, pentru a ilustra acest articol am folosit imagini din seria "Blueberry" (© Ed. Dargaud, Charlier & Giraud), "Teddy Ted" (© Vaillant, Lecureux & Forton) si "Cochise" (© Ed. Dargaud & Nortier)...                

           Sitting Bull (Tatanka Yotanka) intalnindu'l pe locotenentul Blueberry...

      Geronimo pus cu botul pe labe de tavalugul nemilos al civilizatiei si pozand cuminte intr'un studiou fotografic, pentru presa de senzatie...

      Poate singurul instantaneu fotografic cu Geronimo in "libertate", cand inca reprezenta o amenintare pentru "fetele palide"...

           Gerald Forton este unul dintre putinii desenatori ce a fost preocupat de redarea trasaturilor fizionomice specifice indienilor Apaches...

        Cochise, un mare lider al natiunii Apaches, in poate cea mai buna serie western de banda desenata: "Blueberry" de Jean- Michel Charlier & Jean Giraud...
         Cochise apare inca din prima aventura a lui Blueberry si epopeea sa dramatica puncteaza intreaga serie timp de 17 ani, pana la moartea sa...

          Imaginea lui Cochise din stripul de mai sus si cea din randurile de mai jos sunt despartite de 12 ani. In acest interval de timp, evolutia grafica a lui Giraud este fabuloasa... "Just watch"...

       Moartea lui Cochise... Desenul este din ce in ce mai conventional, lipsindu'i exact scanteia ce l'a facut celebru si inconfundabil. In aceasta perioada, Giraud era secondat de Rouge, care probabil ca a desenat integral aceasta scena atat de importanta pentru dramaturgia seriei... Din pacate...

        In primele vreo 100 de numere ale revistei "Pilote", vedeta "western" a saptamanalului era... Lucien Nortier (adica desenatorul bine cunoscut de cititorii revistei "Vaillant", pentru seriile sale "Capitaine Cormoran", "Sam Billie Bill", "Luc & Jory"- Lynx, "Robin des Bois", "Le Grele 7-13", "Fanfan la Tulipe"). El incearca sa reediteze succesul pe care l'a avut ani de'a randul in "Vaillant" cu Sam Billie Bill si aplica aceeasi reteta si in "Pilote". Din pacate pentru el, dar si pentru cititori, anii au trecut si The Times They Are A-Changin,vorba lui Bob Dylan... Stilul sau batrinicios nu mai are deloc priza la public, iar graba cu care incearca sa umple spatiul cu pensula, ignorand detaliile, il vor elimina repede din cea mai frumoasa aventura din lumea benzii desenate: "Pilote"! Nortier este unul dintre graficienii care'si baga adanc picioarele in tipologiile rasiale... Indienii sai sunt albi dotati cu peruci, poate putin fardati, dar in final, albi sadea. Este suficient sa compari "indienii" lui Giraud sau Forton si vei intelege imediat ce vreau sa spun...
           (va urma)...