miercuri, 24 februarie 2016

Rhapsody in Blue : The Lawmakers

         Pe Istoria Statelor Unite nu prea a avut timp să se aştearnă praful. Actul de "naştere" al acestui imens ţinut a fost marcat de strigătul plin de speranţă al unui navigator,  Rodrigo de Triana, un matelot de pe caravela "Pinta" ce escorta caraca "Santa Maria", comandată de Cristofor Columb ( un aventurier genovez aflat în căutarea drumului cel mai scurt spre tărâmul mirodeniilor: India ). Cocoţat în vârful catargului, pe "la hune" sau platforma de unde privirea ageră a unui observator putea să observe anticipat potenţialele pericole sau obiectivul urmărit, cartul, santinela sau "la vigie" Rodrigo ("la vigie: Personne chargee d'observer a bord d'un navire; Synonyme: sentinelle; Traduction anglais: lookout") a urlat la scurt timp după miezul nopţii: "Tierra!" ... Acest unic cuvânt, rostit în noaptea de 12 octombrie 1492 marchează începutul Istoriei Noului Continent (îmi cer scuze pentru "păsăreasca" folosită, dar din păcate în limba română nu există o mulţime de termeni tehnici legaţi de navigaţia cu vele; explicaţia este foarte simplă: Dobrogea, singura cale de acces spre mare a acestui ţinut, a fost anexată României după Războiul de Independenţa din 1877... prin urmare, dezvoltarea unui vocabular specific marinăriei este legată în România strict de navigaţia cu vapoare, deci nave activate de aburi, ce dominau de scurt timp traficul maritim sau oceanic, decât de navigaţia cu vasele dotate cu pânze, perimate din cauza dependenţei acestora de capriciile vremii)...   
           Pe cât de scurtă este Istoria Statelor Unite, pe atât de agitată şi plină de evenimente "memorabile" este ea...
          Filozofia "istoricului" american este simpla: "Dacă trecutului meu îi lipsesc eroii şi modelele de urmat, nu este nicio problemă: ele pot fi inventate!... Iata de ce Bunul Dumnezeu ne'a înzestrat cu fantezie!"... Astfel, locuitorul acestor meleaguri nu a suferit nicio clipă că Ulise, El Cid, Hercule, Charlemagne sau Napoleon nu au avut niciodată cetăţenie americană...
          Hercule?... Superman este de 10 ori mai puternic decât acesta!...
          Ulise?... Nava spaţiala "Enterprise" şi comandantul ei James T. Kirk din miticul serial "Star Trek", au străbătut tot Universul, nu numai Marea Egee precum Odiseu...
          Această gândire "sănătoasa", lipsită de prejudecăţi şi fără complexe, i'a ingaduit americanului modern să privească viitorul dezinhibat, permiţându'i să facă pasul înăinte, acel pas ce te face să câştigi orice competiţie.
          Dacă marile legende lipsesc din folclorul unei natiuni, atunci este datoria istoricilor şi a mercenarilor condeiului să le fabrice. Astfel, tot felul de derbedei, infractori şi poliţişti cu o moralitate ambiguă au devenit peste noapte eroii intregului mapamond. Acest fenomen a fost posibil intr'un timp atat de scurt gratie unor campanii publicitare foarte abil conduse, ajutate de mijloacele media: literatura populara, cinematografia si mai ales televiziunea...
         Lui Jesse James şi fratele său Frank, doi tâlhari redutabili, Hollywood-ul le'a dedicat in 80 de ani mai mult de 100 de filme!... Billy the Kid, un alt ucigas cu sange rece a fost glorificat in peste 140 de filme!!... Cu William Cody, zis "Buffalo Bill" pentru indemanarea cu care extermina bizonii din marile preerii, cetatea filmului a fost mai zgarcita, perpetuandu'i legenda in doar... 60 de pelicule (cu "Buffalo Bill" mult mai generoasa a fost insa literatura populara, ce i'a inchinat cateva sute de fascicole pline de aventuri fanteziste). Butch Cassidy, the Sundance Kid, Bonnie and Clyde sunt numai cativa dintre derbedeii glorificati prin filme, ridicati la rangul de eroi legendari... 
         
          Nici "politia" nu sta mult mai bine. Astfel, pe afisul ce deschide articolul de azi, producatorii filmului "Hour of the Gun" ( inca o poveste din cele peste 65 de ecranizari privind "viata" serifului Wyatt Earp ) se intreabau despre eroul lor daca acesta este "Hero with a Badge or Cold- Blooded Killer"?... Un alt serif notoriu, o legenda vie a Vestului Salbatic, Wild Bill Hickok (un personaj mitic despre care prin anii '50- '60 orice pustan trebuia sa cunoasca toate detaliile legate de viata sa, inclusiv ce carti de joc tinea in mana cand a fost impuscat pe la spate de un rival), este un alt "erou" controversat, aflat cand de partea Legii, cand de propria sa parte...

         Astazi, poate ne aducem aminte de cativa "oameni ai Legii" din Wild West...
         Primii dintre ei sunt fratii Earp, Wyatt & Virgil... Cele doua portrete de mai sus ii prezinta asa cum aratau in vremurile glorioase cand infruntau golanii cu arma in mana, in colbul Strazii Pricipale. Imaginea promovata de Hollywood nu are nicio legatura cu realitatea...
             Rolul creatorului de legende devine foarte de transparent in momentul in care urmarim o banala incaierare intre politisti si cativa infractori, "celebra" infruntarea de la O.K. Corral. Un amarat schimb de focuri, echivalentul unei incaierari intre doua clanuri tiganesti din Ferentari, cu pirande cu tot, capata dimensiuni epopeice, astfel incat orice copilas sa isi aminteasca de maretia natiunii din care este parte.





         Cand Jean Giraud (artistul responsabil cu partea grafica din seria "Blueberry") a ramas singur la comenzile acestei palpitante colectii de povestiri western, dupa decesul prematur al lui Jean- Michel Charlier (poate cel mai grozav povestitor pe care l'a avut banda desenata europeana), directia spre care era orientata celebra serie a fost schimbata cu 180 de grade... Steve Mike Blueberry, eroul a peste 40 de albume, devine un personaj secundar iar in prim plan este impinsa Istoria Vestului Salbatic. Sau cel putin, istoria pe care Giraud o credea ca fiind autentica... Povestea devine monotona si plina de clisee... Din fericire, o buna parte din plansele lui Giraud sunt desavarsite.
         Virgil Earp intra in scena...

            Cine vegheaza din umbra?... Wyatt Earp, fireste!...


           ...Wyatt Earp, spaima Vestului Salbatic...
      © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud

             Cum putea rata un subiect atat de spumos Morris si gasca ce se ocupau de ceva vreme de soarta lui Lucky Luke, un sarman cowboy ramas foarte singuratic si orfan dupa decesul lui Goscinny?...
               © Lucky Comics & Morris

              Un alt "leguitor" foarte controversat si a carui legenda continua sa fie intretinuta pe toate canalele media este Judge Roy Bean, o haimana ce actiona intr'o zona gri, acolo unde sunt greu de definit legea si infractiunea...

              Pentru a parea cat mai veridica, "legenda" lui Roy Bean nu uita sa mentioneze detalii picante si usor de verificat, cum ar fi de pilda cultul pe care "judecatorul" il avea pentru o demimondena din epoca, Lillie Langtry, o actrita britanica (.) cu un oarecare succes in epoca...

           Rene Goscinny & Morris prind din zbor subiectul mai mult decat suculent si realizeaza un album istoric cu Lucky Luke: "Le Juge"... Ai ocazia sa vezi pentru prima data un proiect genial pentru coperta, la care Morris a renuntat...

       © Ed. Dupuis, Morris & Goscinny
            Paul Newmann devine "Judge Roy Bean" pentru un film... Executiile sunt mult mai putin amuzante decat in seria "Lucky Luke...



           Insa "legiuitorul" cel mai radical a fost Charles Lynch... Un individ de numele caruia este legata justitia sumara ce se aplica unor ticalosi incomozi: LINSAJUL!!!
 ("Durant l'intense période de contestations contre le régime colonial qui précéda la guerre d'independence des Etats-Unis, un certain Charles Lynch (1736-1796), « patriote » de l'État de Virginie, décida de réformer la façon dont la justice était appliquée dans sa région. Juge de Paix, il instaura des proces expéditifs menant parfois à des exécutions sommaires"...).
         Urmeaza o succesiune de imagini, gasite cu greu pe Retea si pe care marturisesc ca am ezitat sa le postez... Sunt foarte dure, dar fac parte din istoria apropiata iar Istoria trebuie cunoscuta asa cum este, nu asa cum doresc cativa indivizi sa o prezinte... Totul este autentic...










         "The Birth of a Nation" sau filmul din 1915 al lui D. W. Griffith despre nasterea dupa Razboiul de Secesiune a unei altfel de "justitii": K.K.K. ... Filmul este o adaptare dupa romanul lui Thomas Dixon, "The Clansman: An Historical Romance of the Ku Klux Klan". Habar nu am care a fost realitatea in Sudul Statelor Unite dupa 1865... Urmarind acest film dar si "Gone with the Wind", poti trage concluzia eronata ca K.K.K. era nimic altceva decat o societate secreta  ce nu dorea nimic altceva decat binele sudistilor... Care este adevarul?...


           In acest articol nu am dat prea multe detalii despre "viata" fratilor Earp sau despre Roy Bean, gandindu' ma ca fiecaruia dintre noi i'au fost candva induse toate datele necesare ca sa transforme aceste personalitati in EROII de care lumea moderna are nevoie... Daca unele detalii le'ai cam uitat, este suficient sa dai o fuga pana la cel mai apropiat Wikipedia si vei fi imediat rebransat la "realitate"...
            (va urma)...

2 comentarii:

  1. „Nici o țară fără falsificarea istoriei!” zis-a Ernest Renan, și știa bine ce zice.
    De ce ar face, deci, americanii excepție la regulă?
    Frederic cel Mare a murit la fel de jegos ca un aurolac cu domiciliul în canalele Gării de Nord; în plus, somptuoasa sa reședință era plină de căcați de câine, imaginați-vă putoarea și încercați să nu vă întoarceți mațele pe dos! Sigur, situația este trecută sub tăcere, cât se poate, în istoria prusacă, e vorba doar de Frederic cel Mare.
    Statul Major al bravei armate ruse, în fața vitejiei - e termenul corect! - armatei turce de la Plevna, conduse de Osman Pașa, a cerut lui Carol I intervenția urgentă a armatei române pentru a ieși cu fața curată din rahatul în care intrase. Desigur, episodul este trecut sub tăcere de istoricii ruși.
    Celebrul rege David, considerat al 2lea rege al Israelului, nu a fost de fapt decât șeful unor găști de derbedei - o spune un istoric din Israel.
    Noi i-am caftit pe turci, de-a lungul istoriei comune, de le-a sunat apa în cap; după care, la fel de viteji, plăteam integral tributul restant, plus eventuale dobânzi pentru întârzieri nejustificate.
    Isus nu a fost evreu, El s-a născut în Galileea, nu în Iudeea. Galileenii erau un popor diferit de evrei, cu alte obiceiuri, ocupații, unități de măsură etc. Ulterior, au trecut la mozaism.
    Deci, „Nici o țară fără falsificarea istoriei!”, iar când n-o avem o fabricăm.

    RăspundețiȘtergere
  2. Corect, Flavius Josephus susține afirmațiile legate de originea non-evreiască a lui Isus.

    RăspundețiȘtergere