Colaj!

      Atata timp cat nu'si deranjeaza vecinul prea tare, propun ca fiecare "meserias" sa se distreze cu "jucariile" sale in propria ograda!
     Astfel, Racanul sa impuste cu pusca si sa pistoleze cu pistolul in propria tara, abandonandu'i in plata Domnului pe toti nevolnicii ce nu se lasa intorsi de la obiceiurile si deprinderile lor... Sa'si instaleze scuturile antiracheta de'a lungul si de'a latul propriilor granite, renuntand sa se mai joace de'a Jandarmul universal...
     Bancherii sa se amuze la ei acas' si sa nu mai confunde economiile nationale ale unor state aflate intr'o vesnica tranzitie, cu piesele de plastic si cartile de joc dintr'un "Monopoly" planetar... Confuzia asta s'a dovedit de atatea ori fatala pentru iesirea unor natiuni din criza financiara indusa, mai ales cand cartile de joc au fost masluite...
      Consilierii fara frontiere  (aciuati pe langa toate ministerele, partidele politice, presedinti si guverne ce se succed fara sa ne dea vreo sansa ca s'o putem vedea si noi pe "Luminita de la capatul Tunelului") sosesc ca lacustele prin ferestrele larg deschise si pleaca doar atunci cand nu a mai ramas nimic de "privatizat" (In urma lui Attila sau "Biciul lui Dumnezeu" a ramas o legenda: "Pe unde a trecut Attila, iarba nu mai creste!"... Astazi, pot sa confirm: este o simpla legenda, Panonia, Germania si Italia, bantuite candva de huni, sunt astazi tinuturi inverzite ca niste gradini... Adevaratul Attila este "interpretat" in prezent de armatele de sfatuitori cu gulere albe. Dupa plecarea lor, niciun stat aflat in faza "in curs de dezvoltare", nu se mai poate redresa. Cand aud de vreun "consilier" strain, instinctiv asociez aceasta functie cu "consigliere", fiorosul sfetnic aflat in umbra lui "Capo di tutti capi", indiferent ca acesta conduce Cosa Nostra siciliana, 'Ndrangheta calabreza, Camorra napolitana sau Sacra Corona Unita din Brindisi si Lecce... Acel sfetnic de taina care gaseste intotdeauna cea mai radicala cale de a anihila din punct de vedere economic o natiune...).
      

         Dar Artistul fara frontiere oare la ce fel de arme recurge?...
         Cel de la minunatul saptamanal francez de banda desenata "Pilote" din anii '68- '72 si'a transformat inteligenta in cea mai rafinata arma, ale carei "victime" au fost sutele de mii de cititori "obligati" sa urmeze sloganul revistei, "Le Journal qui s'Amuse a Reflechir"...
         Artistul de la "Hara Kiri" si apoi de la "Charlie Habdo" si'a inmuiat sagetile in altfel de otrava: rahatul sau "merde" care nu omoara instantaneu, dar contamineaza victima pe vecie...
          Dar majoritatea artistilor din cea de'a 9a arta (caci la acesti artisti ma refer) s'au inarmat cu creioane, pensule si penite... Despre multe dintre tehnicile de lucru ale autorilor de banda desenata am vorbit in repetate randuri, chiar in paginile acestui jurnal.
           Astazi am sa vorbesc despre alte scule si materiale ce au facut candva parte din recuzita unor autori B.D. : foarfeca, cutter-ul si tubul de lipici.

            Colajul este o tehnica la care artistii dadaisti si cei suprarealisti au apelat adesea in realizarea unor opere provocatoare, cu care incercau sa socheze publicul oripilat de ororile provocate de Marele Razboi... Cele 3 imagini de mai sus ii apartin lui Max Ernst, un artist ce a rasfoit colectiile de reviste din secolul XIX, pline cu gravuri deloc geniale, dar facute cu un mestesug ce s'a pierdut de mult, din pacate... Imaginile decupate dupa intentiile artistului, urmau sa se integreze intr'o noua compozitie, fiecare detaliu capatand in acel context o noua semnificatie.

          Fred, autorul lui "Philemon", o serie plina de inteligenta si poezie ce aparea candva in saptamanalul "Pilote", a recurs de multe ori la foarfeca si lipici. Imaginile gravate, uitate in paginile ingalbenite ale unor reviste prafuite, sunt recuperate si integrate in plansele sale de banda desenata...

       Colman Cohen (un artist evreu, nascut in Egipt) recurge si el ocazional la tehnica (.) colajului, aici intr'o povestire suprarealista scrisa de Jean Anquetil. Gravura folosita este o imagine celebra si ii apartine lui Gustave Dore, fiind la un moment dat sursa de inspiratie pentru una dintre compozitiile lui Vincent Van Gogh...

        In lucrarile mele nu am pierdut nicio ocazie ca sa folosesc aceasta tehnica spectaculoasa...
        In albumul "Une Nuit, Un Lache..."

         "Motanul incaltat" este "furat" dintr'o gravura de Dore...

      In primul numar al revistei "Peur" pentru coperta...

      ...dar si pentru povestirea de 14 planse din interiorul magazinului.

          Insa colajul este o tehnica la care am apelat fara restrictii in albumul "Le Mur": de la coperta 1 pana la coperta 4 (unde am folosit fotografiile pe care le'am facut pe santierul viitorului pasaj suprateran de la Basarab), dar si in foarte multe planse din cele peste 60, in care gravurile vechi mi'au dat o mana serioasa de ajutor...

           Marea in plina furtuna este o gravura de Aivazovski, aripa albatrosului facut din "rastere" ascunzand catargul corabiei ce se saufunda si de care se agatau cu disperare cativa supravietuitori...

           De fapt, intregul album este un "colaj", daca ma gandesc ca pentru fiecare pagina am folosit cutter-ul si lama de ras, pentru taierea formelor din "rasterele" cu puncte sau linii, cele care m'au ajutat sa obtin griurile din imagini.

    Colajul este o tehnica de care m'am folosit inca de la prima mea colaborare cu revista "Cutezatorii". Era o povestire de Petru Demetru Popescu, ceva cu daci barbosi si certareti. Am apelat la o colectie de calendare de perete, pline de peisaje magnifice, numai bune pentru decoruri. Din pacate, prostia si incompetenta tipografilor au distrus toate cele 10 planse. Rezultatul din revista este dezastruos...

   In primele numere ale revistei "Universul Copiilor", succesoarea saptamanalului "Cutezatorii", pentru o povestire scrisa de Sever Noran am apelat din nou la vechile gravuri din "Le Journal des Voyages"...

            Cel mai recent "colaj" s'a intamplat acum vreo 5-6 ani... Am zis colaj dintr'o inertie verbala, dar de fapt este o compozitie nascuta pe computer, in "Photoshop", asa cum mi'am lucrat cele cam o 100 de planse imaginate in ultimii 10 ani...