Cu o oarecare intarziere, Franta redescopera si ea Revolutia(cei dintai care au inceput sa conteste Autoritatea au fost americanii, prin miscarea Underground inceputa undeva dupa anii '65). In Franta totul a inceput in mai '68 cu o primavara frumoasa ce avea sa fie martora unor schimbari profunde in intreaga societate franceza. Semnalul l'au dat studentii parizieni, intai prin demonstratii pasnice, apoi printr'o guerilla urbana in care arma principala era piatra desprinsa din pavaje. Rezultatul imediat: eternul presedinte al Frantei, Charles de Gaulle isi da demisia iar Franta isi pierde toata candoarea. Intr'un timp record filmele, romanele, publicatiile, inclusiv presa pentru copii & B.D., practic toata viata culturala, se adapteaza "cererii de piata" si, dand deoparte perdeaua dupa care se ascundea pudoarea, scapa de toate inhibitiile. Astfel, "L'Echo des Savanes", prima revista independenta, condusa de Nikita Mandrika, publica incepand cu 1972 niste benzi desenate care l'ar face sa roseasca si pe cel mai calificat birjar. Calitatea lucrarilor e zero, dar bucuria de a vomita acolo unde pana atunci fusese interzis este atat de mare incat aproape ca nu mai conteaza ce faci. Vorba lui Titu Maiorescu: "Scrieti baieti, scrieti orice dar numai scrieti!"...
Piata publicatiilor de banda desenata se diversifica, fiecare desenator incearca sa stranga in jurul sau un grupuscul de autori si, fara prea multa tevatura, arunca o noua revista in circuit. "Metal Hurlant", "Fluide Glacial", "L'Echo des Savanes", "Mormoil", "Tousse Bourin", "P.L.G.P.P.U.S", "Le Petit Micquet qui n'a pas peur de Gros"... iata numai cateva titluri de care'mi aduc aminte aproximativ. Unele sucombau dupa 2-3 numere, altele rezistau, dar nefiind conduse de profesionisti ai banului, intrau in faliment si erau preluate de mari trusturi de presa, reintrand practic in circuitul controlat de Putere ( in Romania, dupa Revolutie, a existat o revista interesanta, "Carusel", condusa de doi artisti, niciunul specialist in finante; totul parea O.K. pana cand au venit retururile... unul dintre cei 2 artisti a facut infarct cand a aflat adevarul despre starea financiara a editurii iar celalalt a emigrat in SUA... din pacate, nu s'a gasit nimeni interesat sa continue aventura pe o baza mai realista...)...
In toata nebunia asta cu "Hai sa ne facem propria revista!" a ramas un singur artist cu capul pe umeri: culmea, cel mai poet dintre toti... JEAN SOLE...
Jean Sole... un artist de care isi mai aduc putini aminte. Un artist care a refuzat sa se alinieze, care nu a cedat niciodata presiunii comercialului. Desi deopotriva autor de banda desenata, nu a devenit niciodata prizonierul unei serii, conditie care de obicei te mentine in atentia publicului. Jean Sole, un hippy candva, un babacool astazi... Arunca o privire asupra animalutelor sale... dupa ce le vei "citi", sunt convins ca vei dori sa le adoptezi !...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu