Dodo Nita, cavaler fara blazon

 Acesta este un simplu articol, nicidecum un pamflet sau un suspin agatat pe Zidul Plangerii. Nu este genul de subiect pe care il abordez in mod obisnuit in paginile acestui blog iar regula  care pana acum am respectat'o  amandoi ( amandoi, adica eu cel care iti propun o informatie si tu cel care o judeci, dupa care ma injuri copios) si anume de a prezenta teme legate de Banda Desenata, Filme, Muzica sau imagini din artele populare ignorate cu dispret de Critica scolita... ei bine, de data aceasta voi incerca sa ignor pentru cateva clipe regula noastra de aur. Nu sunt un maniac al cautarii pe Retea si de felul meu sunt un solitar. Informatiile pe care le aflu sunt fie de la gura sobei, fie sunt avertizari pe care mi le dau prietenii. Regula pe care mi'am propus'o a fost sa ignor orice provocare sau mojicie: viata e prea scurta si e un dar atat de pretios ca e pacat sa o irosesti cu tot felul de basinosi si Neica Nimeni de 2 bani. Si totusi...
  Un prieten, D.N., publica niste articole pe care le pot citi niste mielusei nevinovati si care primesc informatia ca atare, luand'o de buna... D.N. este un tip care recenzeaza de o vreme tot ce apare ca B.D. in Romania, ocupatie mai mult decat onorabila daca ar fi facuta onest. A tiparit si niste dictionare ale benzii desenate romanesti, in care informatia publicata este facuta dupa bunul sau plac. Daca ai fost pasionat sa'i urmaresti cariera de cronicar B.D. vei vedea ca sunt o multime de persoane legate de lumea benzii desenate care sunt etichetate in articolasele sale drept "fosti prieteni" : Mirescu, Parligras, Anghel, Ciubotariu... Dictonul comunist "Cine nu este cu noi, este impotriva noastra" functioneaza perfect. Aparent, toata lumea care nu'i  impartaseste ideile devine inamic...
   Un articol din 12 iulie de pe blogul sau propriu si personal contine o multime de informatii de rahat. Chiar daca ele nu mai intereseaza pe nimeni, acum dupa 20 de ani,  cred ca este important sa se restabileasca o particica din Adevar. Deci, iata o varianta a lui Lee Ivas...

   Cand am desenat blogul, am incercat sa'l intersectez cat mai putin cu Site-ul meu, dar informatia pe care o detin in legatura cu aventura ce se numeste "Charleroi" este atat de rarefiata, incat am fost nevoit sa recurg la dosarele din "The Dark Side of... Lee Ivas Anghel".
    Deci, inainte de Salonul de la Charleroi, cu Eric Sustendal si Pierre Pascal...

   O vizita obligatorie la Muzeul Satului din Bucuresti... Un muzeu fenomenal, nu am vazut nici un strain care sa plece indiferent din acest asezamant...
   Seara avea sa se incheie cu o masa copioasa la Casa Universitarilor. O masa rotunda la propriu, cu o multime de convivi. Inca ma exprimam destul de greoi in franceza iar M. Sustendal a inpins discutia spre zone sensibile, cum ar fi deschiderea Romaniei in fata altor idei. M'am lasat furat de perspectiva dialogului si intrebat direct ce cred despre Francmasonerie am raspuns cu toata franchetea si lipsa de diplomatie a unui om neumblat in lumea larga (cred ca se intampla prin '92), ca eu nu cred in organizatii suprastatale. M. Sustendal m'a privit lung dupa care, ca intr'o telenovela, si'a dus mana la lantisorul de aur de la gat si a scos la vedere medalionul: un triunghi, o potcoava, dracu' mai stie ce era, caci intre timp am inteles ca am facut o gafa... simbolul Marelui Muftiu sau Sachem al Masoneriei din Charleroi!...

    La Craiova cred ca se desfasura cel de'al treilea Salon (dupa cel de la Bucuresti si Timisoara)... Eric Sustendal si Chritian Jasmes, mana sa dreapta (daca nu cumva o fi fost cea stanga, cine poate sa mai stie?...), in fata panoului meu cu lucrari "angajate": "Zidul" si "Emigrantii"... Plansele erau expuse intr'o valiza ponosita, laolalta cu niste camasi murdare si ciorapi indelung folositi... in planul doi al fotografiei, un observator avertizat il va recunoaste pe Serban Andreescu...

   ... acelasi Jasmes pe post de gura-casca...
     Urmatoarea etapa urma sa fie Salonul anual de la Charleroi, o mare onoare pentru banda desenata romaneasca.Meritul pentru aceasta participare a fost al lui Dodo Nita ?... al lui Pierre Pascal ?... sau era o actiune conjugata ?...

   Deja Valentin Cristescu ar trebui sa fie putred de bogat numai pentru citatele care s'au facut din cronica sa in 4 pagini, in care a povestit epopeea echipei romanesti in Belgia...

     Era intradevar o vreme nasoala, frig si o smecherie care cadea din cer drept peste noi, nici ploaie nici zapada, numai buna sa descurajeze orice solicitant de viza (pentru cei care nu au prins acele vremuri: din Romania nu se iesea fara viza, iar pentru stampila din pasaport romanul era dispus sa faca orice!...).
     Ma intorc la povestirea SF a lui Dodo, din care reiese cat de amarnic s'a zbatut el pentru toate cele, inclusiv statul la coada din fata Ambasadei, pentru toata lumea: un martir!,,, In realitate, fiecare solicitant de viza trebuia sa depuna actele PERSONAL, cum reiese si din "documentu' " lui Cristescu. Necazul a fost insa altul: Occidentul nu prea avea nevoie de romani, drept care viza ne'a fost promisa pentru o data cand nu mai aveam nevoie de ea! Singura solutie pe care am gasit'o a fost M. Sustendal. Iti amintesti de el ? Cel cu simbolul de la gat, regele neincoronat al Masoneriei!... Acesta a ascultat politicos reclamatia mea si m'a asigurat ca nu este cazul sa ne facem probleme. Ce telefoane a dat in timpul serii sau noptii, chestia asta eu nu pot sa iti spun, poate are raspunsul D.N. In orice caz, urmatoarea zi am primit un mesaj in care am fost asigurat ca la Ambasada Belgiei vizele de pe pasapoartele romanilor miros a cerneala proaspata!...

                  ...un foarte mic si placut moment publicitar..

    La aeroportul din Bruxelles am fost asteptati de un microbuz de fabricatie japoneza, condus de o domnisoara, angajata a primariei din Charleroi. Dupa vreo 50 de km. jucaria s'a stricat. Si cum toti eram soferi destepti ne'am hotarat sa o reparam. Necazul este ca nu am gasit motorul!!! Intr'un final l'am gasit sub scaunul soferului, dar chestia asta nu ne'a ajutat cu nimic!... Spinarile la vedere sunt ale lui Tanase si Parligras.

        Singura poza din preajma spatiului nostru de expunere. Arapu si Fantasio...

 Cu ocazia acestui Salon am tiparit in tiraj foarte mic un fel de revista, catalog, obiect, distribuita gratuit...

  Carciuma Salonului, de la stanga la dreapta : Trajan Marinescu, Valentin Tanase, Lee Ivas, Mircea Arapu si copilasul lui Traian ( este singurul care nu bea alcool )...

 Masa de adio...

Un alt moment de publicitate, pe care nu te oblig sa il agreezi...