" Home, Sweet Home !"

          "Home, Sweet Home!" zice americanul cu dragoste de familie si tine sa faca cunoscut sloganul chiar din pragul casei... iar romanul canta "Casuta noastra, cuibusor de nebunii, te asteapta ca sa vii!", zorind spre casa cu "Du'ma acasa mai tramvai, du'ma iute ce mai stai!" sau cu "Mana, Birjar si du'ma'noapte!...
           Cu totii regasim refugiu in salasul familial, fie ca l'am botezat Vila, Palat, Yurta, Wigwam, Garsoniera, Igloo sau Bordei. In momentul in care am trantit usa in spatele nostru, zgomotul strazii inceteaza ca prin minune, obligatiile de servici devin o palida amintire, cel putin pana a doua zi iar agresiunile din jungla urbana vor trebui sa astepte o alta ocazie.
           Oare acesta este adevarul?... Oare idealul pe care'l cautam este termosul caruia ii etanseizam cat mai tare capacul,  astfel incat izolarea sa ne pazeasca de virusii externi?... Realitatea imi sopteste perfid, altceva la ureche. Astfel, imediat ce ispravim oaresce necesitati si indatoriri de familie (pupat sotie, scarpinat catelul sau motanul casei, ocarat copilul ca a luat nota proasta la lucru manual si alte obligatii familiale la fel de amuzante...), imediat dupa etapa aceasta intreaga familie, fara exceptie se izoleaza, cautand un fel de socializare media. Mai nou, in fiecare casa exista mai multe posturi tv, deci posibilitatea de a urmari fiecare emisiunea preferata, dar si probabilitatea de a'si dezvolta un univers virtual propriu, din ce in ce mai rupt de lumea celorlalti locatari din Igloo. T.V.-ul nu este singurul perete care se ridica intre membrii unei familii: Internetul, Telefonul la purtator, Ifoane, Ipaduri... tot atatea ZIDURI care ne zidesc de vii...
            Poate a sosit timpul sa mai daramam cate un ZID si sa spunem "Buna Ziua, Vecine!"...
            " Home, Sweet Home ! "....