Cine nu'l cunoaste pe Alfred E. Neuman?... De o juma' de secol face umbra Pamantului iar daca politia ar emite un mandat de cautare pe numele sau, toate aratatoarele din lume s'ar indrepta, intr'un consens deplin, spre redactia revistei "MAD" din Statele Unite, locul in care s'a nascut. Alfred a fost si este prostanacul impins in fata de o redactie plina de imaginatie si obraznicii, este acarul Paun, cel in spatele caruia este aruncata intreaga responsabilitate pe care altminteri gazetarii si desenatorii ar trebui sa si'o asume. Caci toate benzile desenate si articolele publicate in "MAD" au deranjat pretutindeni in lumea larga, deopotriva cineasti, scriitori, capete incoronate sau artisti la moda... "Who, Me Worry ?", este intrebarea pe care o pune Alfred de o viata, cu acelasi zambet tembel pe chipu' sau roscovan, indiferent cat de grava este situatia de facto...
Cand apare revista "MAD", prin anii '50, aceasta era doar o alta publicatie a lui William Gaines, patronul de presa care invada chioscurile din USA cu fascicolele sale cu (.) coperti strident colorate, avand nume care astazi te fac sa visezi la zapezile de altadata: "Tales from the Crypt", "The Vault of Horror", "The Hount of Fear", "Shock SuspenStories", "Frontline Combat", "Weird Fantasy" si cate altele la fel de colorate si de imorale, de cele mai multe ori. Principiul acestor revistute era acelasi: in fiecare numar apareau cate 4 povestiri de banda desenata, fiecare avand 6-8 pagini.
Noutatea consta in faptul ca in ultimile 2-3 casete intregul curs al povestirii era complet bulversat, lasand cititorul cu gura cascata prin ineditul rezolvarii situatiei...
"MAD" rupe traditia si dovedeste ca nu a gresit: America si lumea de pretutindeni ii urmareste cu fidelitate 5 decenii. Noua regula era tocmai sa nu ai nici o regula. Misto-ul era cuvantul de ordine iar principiul de baza era sa nu ierti nimic. Harvey Kurtzman este geniul care nascoceste acest principiu.
Destinul lui Kurtzman se impleteste cu cel al revistei pe care a imaginat'o doar timp de vreo 25 de numere, dupa care William Gaines, patronul de la EC Comics ii da un sut in cur si se descurca remarcabil si fara redactorul sau. Totusi, cunoscatorii, printre care sper ca te numeri si tu, continua sa ridice osanale primelor numere din revista, cand Harvey Kurtzman era regele neincoronat dar necontestat al umorului dement!...
( Rene Goscinny, autorul lui Asterix impreuna cu Alfred Uderzo, a facut primii pasi in USA, alaturi de Kurtzman, chiar in redactia "MAD"... intors in Franta, ceva mai tarziu avea sa transmita cele invatate in ucenicia americana, unui alt autor: Marcel Gotlib. Daca urmaresti cu atentie stilul lor, vei vedea fara greutate asemanarile...)
Daca pot sa'i cred pe cei de la Wikipedia, personajul Alfred E. Neuman exista dintotdeauna in folclorul american, inclusiv intrebarea sa indolenta dar exclusiv numele, dat de nasul sau Kurtzman... Wiki versiunea americana sustine ca imaginea baietelului roscovan si cu urechile clapauge este un sablon al americanului de rand despre irlandezul emigrant mediu iar Wiki France sustine ca imaginea apartine propagandei naziste care intruchipa prin acest personaj pustiul evreu... Conteaza versiunea?... Ramane personajul...
(Cand am posibilitatea, iti prezint si versiunea color originala...)
C’est fou !
RăspundețiȘtergere