vineri, 28 septembrie 2012

Blueberry ' s Second Mistake

               Am scormonit printre revistele mele prafuite si am avut surpriza sa gasesc o plansa de Jean Giraud, un anunt pentru urmatoarea aventura a lui Blueberry, "Ballade pour un Cercueil", ce urma sa apara saptamanal in revista "Pilote". O plansa minunata, total inedita in albume si care e pacat sa se piarda, uitata de o lume mult prea grabita. Giraud este in plina forma, desenand in anii '70 cele mai bune albume "Fort Navajo". Atat Jean Michel Charlier, scenaristul seriei cat si Jean Giraud au poate cei mai creativi ani din viata lor. Dupa fabulosul diptic cu "La Mine de l'Allemand Perdu" si "Le Spectre aux Balles d'Or"(albume dupa care s'a facut o adaptare cinematografica imbecila...), a urmat o adevarata epopee care avea sa se incheie dupa aproape 500 de planse, adica 10 albume ce aveau sa apara pe la diferiti editori.  Ciclul incepe cu "Chihuahua Pearl", se continua cu "L'Homme qui Valait 500.000 $", "Ballade pour un Cercueil", "L'Outlaw"("Le Hors la Loi"), "Angel Face"...
                 Povestile sunt superpasionante, aproape adulte, poate tot ce s'a facut mai bine in banda desenata western si nu numai!...Desenele ating perfectiunea, Giraud facand eforturi sustinute sa evolueze continuu. Foloseste multe imagini fotografice pentru a reda cat mai veridic cadrul in care se desfasoara actiunea.
                 In unele situatii insa imprumuta cate o imagine fara justificare. Sau poate ma insel eu?...
      O imagine publicitara pentru o marca de pasta de dinti ce aparea in 1972 in revista saptamanala "Pilote". In acest timp, era publicata in foileton povestirea "Ballade pour un Cercueil", dar in albume deabia aparea "General Tete Jaune" (politica editoriala era ca intre aparitia unor planse in foileton in revista si aparitia lor in album sa existe un decalaj de cel putin 2 ani, astfel incat editorul sa poata vinde cat mai mult din tirajul revistei).
    ...Varianta publicitara pentru femei a aceluiasi produs...
     ... Minunata coperta de la albumul "Chihuahua Pearl"...


     ...Si un montaj croit la mare graba cu materialul clientului!...

joi, 27 septembrie 2012

La Nuit que j'ai eu PEUR !...

                         In acei ani in Romania lucrurile se petreceau in felul urmator, pentru un autor de banda desenata: cautai ideea, adunai cateva calimari de tus "Pionier" sau daca aveai noroc, niste tus chinezesc, un toc si niste penite topografice si o hartie bunicica. Dupa care treceai la fapte. Odata terminata banda, daca aveai ceva prieteni de meserie le impartaseai realizarea, la o sticla de vin, ceea ce sporea considerabil sansa de a fi apreciata lucrarea, dupa care o inchideai intr'un sertar. Ce altceva puteai sa faci cu lucrarea?... Daca te prezentai cu ea la o redactie, de obicei cei de acolo te expediau cu un sut in cur inapoi acasa. In cazul cel mai fericit iti ridicau moralul spunand ca perseverand poate vei ajunge candva sa publici o ilustratie!... Tembeli de genul asta sunt peste tot. Imi aduc aminte la un salon B.D. din Belgia, unde Romania a fost invitata, Ribera, complicele lui Godard pentru o serie S.F. de oarecare succes in tarile francofone, oprit in fata planselor lui Valentin Tanase ii spune acestuia cu condescendenta: "Promiti tinere, promiti!"... La care Tanase, deja un "tanar" de vreo 38 de ani si de departe mult mai bun decat Ribera, ii raspude juma' amar, juma'' cu ironie: "La varsta mea promisiunile sunt deja facute, Maestre!"...
                        O alta posibilitate era sa'ti incerci norocul aiurea. Pana prin '74-'75 nu era foarte complicat sa expediezi prin posta un plic de format mare, dar nu foarte gros. Problema era alta: unde puteai sa le trimiti?... nu uita ca pe vremea aceea Xerox nu prea exista, deci erai nevoit sa trimiti originalele, care nu se mai intorceau niciodata inapoi. Ori la o productie moderata de 20 de planse pe an, pierderile erau cam mari...
                             Editurile mari din West erau greu de abordat... La un moment dat, Ed. Dupuis si revista "Spirou" au organizat un concurs de banda desenata cu 2 sectiuni: umor si realist.Pentru mine a fost o perioada de un an de exil, la Timisoara, drept care habar n'am avut de concurs, dar Mircea Arapu si Valy Tanase si'au incercat puterile. Primul a trimis pentru sectiunea comica, celalalt pentru realism. Dupa vreo 25 de ani s'a auzit un zvonulet cum ca plansele lui Tanase ar fi aparut in "Spirou", dar nimic nu e sigur. In orice caz, banditii de la redactie nu au dat nici un semn de viata, macar sa justifice reputatia de oameni politicosi pe care o trambitau peste tot in lume...
                             In 1980 ii trimit lui Arapu, cadou de ziua lui, un caiet de 16 pagini, desenat fata-spate ce se numea "Peur"(detaliile picante despre acest eveniment le poti gasi pe site-ul "The Dark Side of Lee Ivas Anghel")... Acest caiet, la care sunt alipite B.D. ale lui Arapu, Marinescu & Tanase, devine revista "Peur", prima revista independenta de banda desenata tiparita dincolo de hotare si aparuta in Franta gratie eforturilor lui Mircea Arapu... Astazi iti prezint continutul acestui numar "istoric".
                            

Is Paris Burning ? ( Paris brule-t-il ? )

    Marturisesc slabiciunea pe care o am fata de Paris... De cate ori am ocazia, trag o fuga pana acolo, imi umplu ochii cu imaginile strazilor, de acum atat de familiare si ma intorc acasa linistit ca toate reperele de care aveam nevoie sunt neatinse si la locul lor: Musee du Louvre, care a adunat ca un harciog toate comorile lumii, Musee d' Orsay si marile inceputuri ale artei moderne, Tour Eiffel care zgarie cu antena sa norii, Fontaine Saint-Michel si pitorescul Cartier Latin, Place de Tertre si pictorasii ei veniti de pretutindeni, Hotel de Ville sau Primaria Parisului...
    Dar situatia nu a fost intotdeauna atat de roza. Imediat dupa razboiul franco-prusac ( razboi in care francezii a luat'o rau de tot pe coaja, pierzand regiunea Alsace-Lorraine, care avea sa fie realipita Frantei de abia la sfarsitul Primului Razboi Mondial, dupa infrangerea Germaniei; in cei 47 de ani cat Alsace- Lorraine a fost ocupata de prusaci, la Paris, in Place de la Concorde, unde marile orase ale Frantei sunt reprezentate prin statui, monumentul ce infatisa Strasbourg a fost acoperita cu o panza neagra...), in Capitala izbucneste o mare revolta populara, cunoscuta in istorie drept Comuna din Paris, insurectie ce avea drept scop schimbarea prin forta a guvernului, socotit responsabil pentru umilitoarea infrangere. Infruntarile intre rebeli si armata sunt sangeroase si lasa rani grave asupra Capitalei... urmeaza imagini rare, gasite in arhiva personala, gravuri care surprind Parisul in flacari!...
       O parte din distrugeri sunt irecuperabile: arhivele pastrate la Hotel de Ville, dosare importante incendiate odata cu le Palais de Justice, le Ministere des Finances sau la Cour des Comptes...
       Daca privesti cu ochii largi deschisi si mintea destupata lista Institutiilor incendiate, situatia dubioasa incepe sa se limpezeasca: intr'o situatie disperata, cum era cea a Frantei post-infrangere, cine avea interesul sa faca disparute tone de arhive compromitatoare?... Bineinteles, Autoritatile !
        Iar acum incerc sa fac o paralela cu situatia din Romania post-Revolutia din Decembrie 1989. Dupa instalarea noii Puteri, brusc multimea se inflameaza si pornesc cu mare alai spre arhivele Securitatii, pe care le incendiaza. Dispar toate dosarele care trebuiau sa dispara. Stau si ma intreb si acum de unde stiau protestatarii unde se aflau Arhivele Securitatii si ce interes ar fi avut sa le distruga?...Cine altcineva ar fi avut interese sa faca disparute tone de arhive compromitatoare ?... Bineinteles, Autoritatile !...
       Dupa cum bine vezi, oamenii se mai schimba dar naravu' ba !...

     Acum nu trebuie sa'ti imaginezi ca francezii au fost dintotdeauna pusi pe distrus! Nicidecum, istoria ii aminteste mai degraba ca pe niste neintrecuti constructori (de altfel, ei sunt cei care au construit maretele catedrale gotice ce impanzesc harta crestinismului catolic!)...
     Si cum la 1900 Parisul s'a hotarat sa sarbatoreasca trecerea in noul secol asa cum se cuvine, adica organizand cea mai mare expozitie care s'a pomenit, edilii s'au pus pe treaba. A fost lansat un mare concurs si oameni de bun simt au ales cele mai bune variante.
      In imaginea de mai sus, Pont Alexandre III in constructie... Acum, cand pietonezi pe acest pod, ti se pare ca e acolo de cand lumea!...
                  Desi nu foarte agreat de edili, Tour Eiffel trebuie si el sa fie un pic cosmetizat...
               ... si un proiect de "imbunatatire" a aceluiasi turn, din fericire respins !
       Alte proiecte edilitare stupide, care ar fi umplut Parisul cu piramide, minarete sau zigurate...
    O imagine rara: la stanga Petit Palais, la dreapta Grand Palais, in fata Pont Alexander III - toate in constructie... in departare, Dome des Invalides, zdravan si bine merci de atata amar de vreme !
    O imagine senzationala a planului expozitiei de la 1900, din centrul Parisului. Imaginea a fost publicata intr'un album omagial, in acelasi an si este un poster indoit de 1,50 m. In continuare iti dau detalii marite din acest plan, poate ai ocazia candva sa topografiezi la fata locului, sa vezi ce a mai ramas!...