Am incercat sa'ti fac cunostinta cu mai multe piese de la Deep Purple care nu au aparut pe albume si sunt mai greu de gasit. Din pacate, cei de pe Youtube, foarte profesionisti de altfel, au considerat ca 2 dintre ele s'ar putea sa aibe ceva probleme legate de ©, drept care nu le vei gasi in acest articol. Insa daca vei face "clik" pe partea de sus a imaginii "Jam Stew", vei intra automat pe Youtube, unde vei gasi cele 7 piese greu de gasit de la Led Zeppelin si de la Deep Purple, postate de "ivasorion"... cele care lipsesc din articolul de azi sunt: Jon Lord & Deep Purple - "First Day Jam" si Jon Lord & Deep Purple - "Son of Alerik"... in ambele piese, prezenta lui Jon Lord este coplesitoare... merita sa le asculti!...
Hai sa vorbim despre lumea in care traim!... Despre B.D., muzica sau filmele care m'au influentat si sper sa'ti placa si tie. Sunt povesti care nu si'au mai gasit locul in "THE DARK SIDE OF LEE IVAS ANGHEL"...
marți, 17 iulie 2012
Jon Lord - The Last Road...
Primul meu contact cu "Deep Purple" a fost pe strigatele isterice ale lui Gillan in "Child in Time", auzit cu urechea lipita de difuzor, la Radio Europa Libera. In afara de vocea lui Ian Gillan, m'a dat pe spate solo-ul la chitara al lui Richie Blackmore si interpretarea de la clape. Mult mai tarziu am avut sansa sa'i vad la treaba pe un DVD, intr'un concert istoric in Danemarca. Toti erau geniali, dar Jon Lord era cu un cap peste ceilalti. Poate si din cauza sound-ului nou. Lord impreuna cu orga sa lasau impresia unui monstru nemaivazut, degetele sale pareau sudate de clape pret de o miime de secunda, desprinderea degetelor de pe clapele albe producea un muget dureros, sfasietor, sunet pe care doar o orga Hammond il putea scoate... O orga mangaiata si violata, in acelasi timp, de Jon Lord ! Caci in unele clipe aveai impresia ca pe scena se'ntampla o scena erotica intre cei doi!... Nu era un simplu truc de scena, menit sa nasca legende de o seara, numai bune pentru modificarea ratingului si cresterea spectaculoasa a vanzarilor, truc cunoscut atat de bine in lumea show biz-ului. Baiatul cu mustata si plete de la keyboard uita uneori ca este in fata unui public iar partitura sa deraia de la sound-ul rock spre muzica (.) clasica, pe care a iubit'o atat de mult. Publicul era insa atat de cucerit de virtuozitatea sa incat nu parea sa realizeze ca Jon le vorbeste pe mai multe limbi, luandu'i partasi la marea lui iubire: Muzica!...
Jon Lord... Ultimul sau drum...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Este trupa mea preferata :)
RăspundețiȘtergereMade in Japan mi se pare impecabil!
Salutari,
Nic
M'ai prins. Nicu!Astazi cand am ajuns la scanner, am constatat ingrozit ca am ratacit super- albumul "Made in Japan", care desi e un concert si aparent nu contine nici o piesa originala, este poate cea mai tare performanta rock(impreuna cu "The Song Remains the Same", of course!)... Si totusi, interpretarile din concert sunt atat de imprevizibile incat transforma fiecare piesa deja cunoscuta intr'o lucrare noua!... "Made in Japan", o istorie vie...
ȘtergereEu prefer oricind, de exemplu, Highway Star in varianta de concert de pe Made in Japan decit cea de studio :-) o sincronizare perfecta intre membrii trupei, foarte spectaculos tot concertul!
Ștergere