Cateva vorbe de Adio...

   ...Nu te'am uitat nicio clipa, prietene, dar in viata sunt momente cand ai nevoie sa ramai o clipa, poate doua cu privirile intoarse spre lumea dinlauntru, unde uitam de atatea ori sa ne mai aruncam privirile. Din pacate, prea rar mai avem timp de introspectii, iar atunci cand o facem, poti sa fi sigur ca doar o intamplare grava ne impinge la astfel de analize... E poate si cazul meu, cand am ramas singur cu propria mea Singuratate: ne'am privit  in ochi si nu mi'a placut tot ce am vazut, dar pe cine intereseaza asta ?...  Imi aduc aminte de versurile lui Georges Moustaki: "...Non, je ne suis jamais seul avec ma Solitude", le inteleg amaraciunea, involuntar imi scapa o lacrima cand aud melodia, stiu ca are dreptate dar ma sfasie adevarul ca in momentul Marelui Sfarsit, Singuratatea, "...Elle sera a mon dernier Jour, ma derniere Compagne..."...
  Ea a fost o viata intreaga alaturi de mine... Am incercat si eu sa fiu langa sufletul ei timp de doua saptamani... nu prea am reusit...
  ...Mama...

Niculina Anghel, 1927 - 2012...