Probabil ca nu exista autor de banda desenata, fie el scenarist sau desenator, care sa nu'si fi incercat macar o data in cariera sa talentul in orice registru, fie el "comic" sau 'realist"... Cel putin in perioada sa de ucenicie, adica atunci cand isi cauta inca drumul... Curajul respectivului nu inseamna insa ca actiunea ii si reusea. De pilda, Eugene Gire (unul dintre stalpii publicatiilor editurii Vaillant, binecunoscut de orice amator autentic de banda desenata pentru seriile sale atat de longevive si inspirate din anii '50- '60 ", A. Babord & Pere O.K." si "La Pension Radicelle"), pentru a'si rotunji veniturile veniturile lunare lucra ca un adevarat stahanovist la orice publicatie ce avea nevoie de serviciile sale. Lunar, el desena pentru editura Lug, care edita printre alte titluri "Pim, Pam, Poum- Pipo", o revista ce reedita benzile americane ale lui Harold Knerr, cunoscute peste ocean sub titlul "The Katzenjammer Kids". Cererea din partea publicului pentru gaguri cu cei doi golani, Pam & Poum, era atat de mare incat editorul european apeleaza la orice grafician local, care cat de cat reusea sa se adapteze la stilul lui Knerr, pentru a suplimenta numarul de planse lunare. E. U. Gire l'a convins pe editor, astfel incat devine unul dintre "creatorii" europeni ai seriei americane "The Katzenjammer Kids" ( Jean Cezard, un alt mare autor de B.D. de la editura Vaillant, cunoscut pentru seria sa de capatai "Arthur, le Fantome Justicier", la randul sau este un foarte activ colaborator la "Pim, Pam, Poum")... Dincolo de benzile desenate comice, Gire se aventureaza si in stilul "realist" si publica la greu povestiri complete in revistele de gara, cele cunoscute in occident drept "P.F.", "Petit Format" (este vorba de o aventura editoriala incredibil de prolifica, pe care a initiat'o in 1949 editura Vaillant cu publicatia "34", rebotezata apoi "Camera" dar de care au profitat din plin alti editori francezi si italieni... asta este insa o alta poveste, dragii mosului si daca vreti sa o aflati tre' sa va inarmati cu un pic de rabdare...). Stilul lui E. U. Gire nu convine insa genului realist, ceea ce insa nu il impiedica deloc sa'si continue ciubucurile, stacheta in aceste publicatii "de gara" fiind foarte jos...
Si pe aici, prin Romania, orice desenator care avea acces la presa isi imagina ca poate jongla fara probleme intre cele doua stiluri, fara sa'si puna vreo clipa intrebarea daca are sau nu vreo raspundere vizavi de cititorii sai... Astfel, un desenator absolut obscur dar cu relatii sus- puse cum era Dumitru Dobrica, nu a ezitat nicio clipa sa abordeze orice gen de banda desenata, important fiind sa iasa banu'... La randul sau, Puiu Manu, altminteri un grafician onorabil si foarte eficace atunci cand vine vorba de benzi desenate de actiune, nu s'a dat in laturi atunci cand a primit comenzi de benzi "comice", desi el nu avea nici "in clin, nici in maneca" (cat de mult ma incita expresia asta din stramosi, care practic nu mai inseamna nimic!), cu banda desenata umoristica... Sandu Florea, un prieten pe care'l cunosc de aproape 40 de ani, a incercat la un moment dat in revista "Luminita" o adaptare b.d. cu Pacala... rezultatul este absolut nul, ceea ce insa nu'i anuleaza lui S.F. marile sale calitati... Dar despre valoarea benzii desenate clasice romaneasti, pusa in contextul benzii desenate mondiale, intr'un articol ulterior: este un subiect prea important ca sa'l epuizez intr'o simpla fraza (desi, din pacate, se pare ca totul poate fi rezumat in cateva randuri...)...
O alta revista ce conteaza pentru banda desenata europeana este "Pif" (aici lucrurile sunt mai complicate, caci saptamanalul editat de ed. Vaillant si'a schimbat titlul de'a lungul timpului de mai multe ori: "Vaillant", "Vaillant, le Journal de Pif", "Pif Gadget", "Pif")...
Este o revista de o importanta capitala in istoria de mai putin de 80 de ani a benzii desenate moderne europene, prin valoarea scenariilor si graficii promovate... Marginalizata penibil de evident de celelalte reviste ("Spirou", "Tintin", "Pilote"...) pentru simplul motiv ca ar putea promova alte idei decat cele agreate de occident si de biserica (.) catolica, "Pif" este o revista care aduce in prim plan unele dintre cele mai importante valori si autori din banda desenata europeana: Hugo Pratt si "Corto Maltese", Poivet & Lecureux si "Pionierii Sperantei", Gotlib si "Gai Luron", Cheret & Lecureux si "Rahan", Mandrika si "Concombre Masque", Tabary si "Totoche", Greg si "Quentin Gentil", Godard & Mic Delinx si "La Jungle en Folie, Ollivier & Marcello si "Dr. Justice", Paul Gillon si sacul de eroi pe care i'a inchipuit pentru Vaillant, Eduardo Coehlo si miile de planse publicate in "Pif", pe care orice editor ar fi fost mandru sa le editeze, Arnal si stilul Disney "made in Europa, Le Guen si grafica sa fara egal, Rene Deynis si omul sau invizibil... E suficient sa rostesc aceste nume ca orice amator autentic de adevarata banda desenata sa tresara... cu conditia sa fie in viata, bineinteles...
Jean Cezard ? Bineinteles, unul dintre cele mai respectate nume din banda desenata europeana... Iar daca se'ntampla ca numele sau sa nu trezeasca niciun ecou in mintea ta obosita, personajul sau fetis, "Arthur, le Fantome Justicier", fara doar si poate ca te va scoate din letargie... Cezard este unul dintre stalpii editurii "Vaillant", alaturi de Roger Lecureux, Jean Ollivier, Poivet, Nortier, Gire, Arnal ... Pentru Vaillant, imaginatia lui Cezard nu se va opri insa la Arthur: el va inchipui o alta serie fabuloasa, "Tristus & Rigolus" ( pe care numai limitele sale de scenarist si spaima pe care o aveau promotorii din lumea show- biz-ului fata de ideea pe care o reprezenta Vaillant, au reusit sa tina o idee atat de generoasa in umbra uitarii), dar si "Surplouf", un fel de parodie cu copii despre lumea pirateriei...
Universul grafic al lui Jean Cezard este incredibil de bogat... singura fisura pe care orice amator de banda desenata o poate regreta este lipsa de consistenta a scenariilor sale. Oricine iubeste cea de'a 9a arta nu poate decat sa regrete refuzul lui Jean Cezard atunci cand Rene Goscinny, cucerit de stilul baroc si atat de complex al autorului lui Arthur, i'a propus o colaborare... Nu poti decat sa ramai visator, inchipuindu'ti ce banda desenata s'ar fi nascut dintr'o colaborare Goscinny- Cezard!...
Ca orice mare autor de banda desenata, Jean Cezard are si el fata sa nevazuta, sau altfel spus "complexul Mr. Hyde"... Cine isi mai aduce aminte de debuturile de grafician in maniera "realista" ale lui Cezard, altminteri de cea mai buna calitate?...
Pe la inceputul anilor '50, primele sale colaborari la revista "Vaillant": "Le Chevalier de Lagardere", "Terre des Heros", "Les Compagnons de la Section Noire"...
Colaborarile sale cu revistele lunare de gara, de format mic, sunt insa cantitativ vorbind, coplesitoare... In stil comic ("Kiwi", "Professeur Pipe"...) dar si in stil realist ("Brik", "Yak", dar si nesfarsite coperti care nu se poate sa nu te faca visator, daca se' ntampla sa iubesti spatiile nesfarsite...), Jean Cezard se descurca fara probleme. Eforturile sale sunt insa supraomenesti, astfel ca pe la 53 de ani el se hotaraste ca e timpul sa se odihneasca... Definitiv...
La un an de la aparitia revistei "Vaillant" in Franta, Raymond Leblanc se hotaraste in 1946 sa editeze in Belgia la Bruxelles o alta publicatie de banda desenata pentru copii: "Tintin". Aceasta revista va insemna pentru aproape 40 de ani cel mai mare concurent belgian al saptamanalului ce aparea la Charleroi, "Spirou". Centrata pe personajul "Tintin" al lui Herge, deja un mare succes de librarie, noua revista de banda desenata va propune foarte curand o pleiada importanta de noi autori de banda desenata dar si eroi dintre cei mai interesanti...
Tibet este unul dintre acesti autori completi, capabil sa jongleze deopotriva ci creionul dar si cu cuvintele...
La scurta vreme de la sosirea sa in curtea editurii "Le Lombard", pe care nu o va mai parasi niciodata, Tibet propune un erou pe care cititorii din epoca nu'l vor uita prea curand: Ric Hochet, un jurnalist intrepid imaginat de Andre Duchateau pentru scenariu, intr'o maniera foarte Agatha Christie... Anchetele pline de suspence si intrigi laborioase se vor acumula, astfel ca numarul albumelor cu Ric Hochet se va apropia de 80...
Fara sa exceleze prin virtuti grafice deosebite, Tibet ramane remarcabil prin eficacitatea produsului propus si obstinenta cu care urmareste lizibilitatea mesajului. O mare calitate, mai ales in ziua de astazi cand maniera alambicata prin care autorii se adreseaza cititorului incepe sa "bluruiasca" intentia originala...
Iata ca si Tibet (pseudonimul desenatorului francez Gilbert Gascard) sufera de complexul Mr. Hyde... La fel de talentat ca si desenatorul "realist", in Tibet exista o parte "comica": opera sa "comica" numara nu mai putin de 70 de albume cu "Chick Bill", un univers comic western... Daca in cazul celorlalti autori B.D. care au dus o viata "dubla" si au reusit sa deseneze deopotriva "comic" dar si "realist", cititorului fiindu'i foarte greu sa stabileasca paternitatea unor planse, in cazul lui Tibet, omul care a desenat peste 200 de albume, lucrurile sunt ceva mai simple: granita intre stilul "comic" si cel "realist" al lui Tibet este destul de permisiva, elementele din cele 2 stiluri migrand cu usurinta dintr'o parte in cealalta a "frontierei"...
Lumea minunata a Benzii desenate...
jul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu