Presupun ca deprinderea cu o lume in care drama este moneda curenta, a inceput sa ne toceasca sensibilitatile, transformandu' ne incet si sigur in sarcastici si cinici pe banda rulanta, capabili sa parodieze orice mit. In "Codul lui Da Vinci", Dan Brown demoleaza constiincios reperele pe care a fost cladita civilizatia crestina. Demersul sau nu este singular, intreaga arta contemporana da o mana de ajutor in desfiintarea unor simboluri traditionale, de care fiecare dintre noi are atata nevoie la un moment dat, adica atunci cand se simte ratacit in labirintul atat de complicat al vietii moderne.
Desacralizarea unor repere si transformarea lor in "cute things", aducatoare de profituri, a devenit rutina, astfel incat nu mai mira pe nimeni ignorarea de catre mase a semnificatiilor miturilor esentiale, cele in afara carora este cam greu sa imaginezi o adevarata civilizatie. Este apocaliptica imaginea unei culturi in care standardele sunt impuse de emisiuni a la Maruta si de manelisti tupeisti... Mai este cazul sa simulam uimirea atunci cand pe sticla televizoarelor apar decrepiti si ignoranti, ce incurca semnificatiile unor sarbatori, cand Bugs Bunny il inlocuieste pe Cruce pe Mantuitor, cand nasul rosu al simpaticului ren Rudolf lumineaza mai puternic decat Astrul magic din noaptea de Craciun, cand aflam ca de fapt Maria Magdalena trebuia sa fie Marea Papesa?...
Astazi incerc timid sa retraiesc un Craciun traditional, folosind imagini ce amintesc de "zapezile de altadata". Iti mai aduci aminte de formidabilele numere speciale de Noel ale revistei "Pif"?... De ce "Pink Christmas"? Pai, astazi "Je vois la vie en rose"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu