Unul dintre miturile esentiale ale umanitatii este cel al Potopului, ploaia fara de sfarsit ce trebuia sa curate pamantul de orice urma de pacat si de oamenii pacatosi, cei care uitasera sa mai urmeze calea Domnului. Bunul Dumnezeu, dupa ce l'a creat cu atata truda pe om a vazut cu mahnire cum puiul sau incepe sa'l uite si alege sa se'nchine la idolii de aur. Atunci a hotarat ca fiintele pe care le'a zamislit sunt departe de perfectiunea spre care El tanjea si le sorteste pieirii ,asemenea unui artist care'si distruge schitele pe care le considera imperfecte si mediocre! Inainte de a da drumul la zagazuri, il alege pe Noe impreuna cu familia sa , singurii oameni plini de evlavie si respect pentru legile Domnului. Batranul Noe se pune pe treaba si impreuna cu fiii sai ispravesc in timp util o ambarcatiune cum nimeni nu mai vazuse pana atunci, capabila sa adaposteasca cate un cuplu din fiecare specie de animale... Detaliile le cunoaste oricare dintre noi, din Biblie, de la Biserica sau macar din filme. Am citit o multime de articole pseudostiintifice si am vazut nesfarsite documentare referitoare la ipoteza Potopului si la probabilitatea ca Noe sa fie salvatorul tuturor fiarelor ce ne sunt cunoscute astazi (un caricaturist inteligent de prin anii '70 dadea vina pe Potopul biblic pentru disparitia uriasilor dinozauri, care n'au mai incaput pe Arca lui Noe!). Mai mult, "savanti" trazniti au inceput sa faca tot felul de calcule, incercand sa obtina dimensiunile necesare unei ambarcatiuni capabile sa transporte atatea perechi de animale si haleala aferenta! Alti nebuni au brazdat pamantul in toate directiile, s'au folosit de fotografii aeriene... poate vor gasi urme ale ambarcatiunii (mai multi "oameni de stiinta" au convenit ca Muntele Ararat din Armenia este locul in care a atins pamantul Noe si ai sai, iar ambitia care i'a mobilizat, i'a ajutat sa gaseasca chiar si bucati de lemn din legendara Arca!!!). Bunul Dumnezeu cred ca se amuza teribil cand vede cat de concentrati cautam explicatiile faptelor din Biblie, pe care intotdeauna le interpretam Ad Litteram. La un moment dat, alti "savanti" au propus amplasarea Paradisului terestru, de unde Adam si Eva au fost alungati, undeva intre Tigru si Eufrat, cam pe unde se afla Irakul de azi, daca nu ma'nsel!...Cautam ca niste furnici, cu nasul in pamant, adevaruri care se afla in cu totul alte locuri. Cum isi poate inchipui un om rational ca un slep din busteni este capabil sa care o puzderie de vietuitoare cu mancare cu tot, timp de 40 de zile?... Nu ma intelege gresit, nu ma indoiesc de adevarul acestui fapt biblic... nu cred ca povestea Arcai este doar o simpla parabola... Sunt convins ca Arca a existat. Mai mult, sunt sigur ca Arca exista inca! Numai ca suntem prea mici ca sa o vedem: Arca nu a ajuns inca la Tarm (sau la Taramul pe care'l cautam!)! Oamenii si toate fiarele inca suntem la bordul Arcai stramosesti, pribegind prin marele ocean spatial dupa Paradisul pierdut... Daca Arca ar trebui sa poarte un nume, desigur ca I s'ar spune Terra!... Haide sa aruncam impreuna o privire in cala navei lui "Taica Noe", sa vedem cum se mai simt eternii sai pasageri!... |
Frumoși ochi, fără excepție! I-am recunoscut și oe cei ai Sarei; bă, frate, tot stau și mă întreb cum de i-ați găsit numele ăsta, neaoș „amerikan”?...
RăspundețiȘtergereSara a intrat la noi in casa cu urechiute, codita, ceva puf pe ea pe ici pe colo si un nume. Potaita avea 6 saptamani si prima grija a fost sa faca pipi pe tastatura lui Otilia, care n'avea inima sa o lase pe mocheta, de teama ca sa nu se piarda printre firele de la covor! In 12 ani si jumatate a devenit parte din familie. Nu ne'am gandit niciodata sa'i schimbam numele, ceea ce nu inseamna insa ca nu am ironizat'o de cate ori am avut ocazia! Sara cea roscovana...
Ștergeream citit mult despre Potop, sun opinii și opinii, eu subscriu la aceasta.. Numai de bine să auzim pe blog!
RăspundețiȘtergereMultumesc, prietene... Ma simt reconfortat vazand ca exista macar un Om care'mi impartaseste opinia. Este bine sa sti ca nu defilezi de unul singur: ce poate fi mai cumplit decat o manifestatie la care exista doar un participant, spre care sunt indreptati ochii tuturor celorlalti?...
Ștergerefrumoasa metafora! Sigur, asta este arca noastră, dar este asa de mare incat n-o vedem,... se repeta povestea cu paiul si cu barna.
ȘtergereIntre timp nimeni nu'l mai recunoaste pe taica Noe, asa ca fiecare "familie" isi trimite propriul "porumbel" in zbor, peste bord, sperand ca acesta se va intoarce cu crenguta de maslin in cioc, semn ca taramul fagaduintei este pe'aproape. Americani, rusi, chinezi, indieni, francezi, ba chiar si un roman... o multime de "porumbei" zburand prin Spatiul nesfarsit, cautand un semn ca potopul s'a incheiat si Tarmul promis se vede in sfarsit...
ȘtergereAm urmărit pe „Discovery” cîteva episoade legate de arcă, inclusiv pe acela cu muntele Ararat și niște forme care puteau semăna cu orice, inclusiv cu arca lui Noe.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu voi, chiar ne aflăm pe arcă, dar trebuie să-i lămurim și pe alții, ca să n-o mai caute cu atîta disperare.
Uneori ma'ntreb daca este bine, pentru moralul oricaruia dintre noi, sa aflam ca "suntem pe drum", ca "inca nu am ajuns acasa dar pastreaza speranta: acest lucru se va intampla candva, desi poate tu nu vei mai apuca sa vezi Pamantul Fagaduit"!... Seamana prea mult cu ceea ce se'ntampla in Romania de atata amar de timp. Generatiei mele i s'a tot spus ba ca este o generatie de sacrificiu, ba ca suntem in tunel si tre' sa pandim luminita de la capatul tunelului, ba ca suntem intr'o tranzitie care nu se mai incheie!... Mi'as dori sa fiu printre cei care zaresc primii izbavirea si sa pot racni din toate puterile, asemenea matelotului urcat in varful catargului: "Pamaaaant!"
RăspundețiȘtergere