O fotografie care incepe sa se vireze in sepia pe margini... 21 aprilie 1978: de ziua mea, cativa prieteni, prietene si Neea, catelusa familiei, o pointerita foarte inteligenta si multipremiata, oricum avand in dotare mai multe diplome decat adunasem eu in toti cei 23 de ani pe care'i sarbatoream! Si invitatii mei sunt plini de diplome , inteligenti, etc... Printre ei, il vei recunoaste pe Mircea Arapu, punand coarne in stanga si'n dreapta, nestiind ca este un obicei de mitocan si ca aceasta activitate nu se practica in lumina reflectoarelor. Nu avea sa mai fie printre noi, cei din Bucuresti, decat 8 luni, dupa care un tren avea sa'l duca la Paris... Singurul domn din imagine este Sandu Florea, zambind elegand si arborand o cravata dupa moda timpului. Pentru el "trenul" avea sa plece spre USA ceva mai tarziu, cred ca prin '91 (?)... In prim plan, mititel si plin de haz, Emil Campeanu, un prieten pe care un alt tren l'a luat si l'a dus definitiv, cine stie spre ce destinatie, cand inca nu implinise 46 de ani... Si eu, in prim plan, in partea stanga a fotografiei...
Este o imagine pe care am scos'o din album doar ca un pretext pentru subiectul de azi. In aceeasi incapere, cu un an si 2 saptamani mai devreme, pe 4 martie 1977 ne intalneam in jurul unei sticle de vodka intr'o formatie diminuata Sandu Florea, Mircea Arapu si eu. Un bun familist, Sandu si'a cerut scuze inainte sa'l ia apa si a plecat spre locuinta sa din Dorobanti, inainte de ora 21... Eu impreuna cu Arapu am continuat... Hac!, sa judecam sticla de Vodka. Intr'un sfert de ora a inceput Infernul...
In State, Sandu Florea nu se duce cu mana goala. In bagajele sale are 10 povestiri complete cu Proteus, un supererou ce se'nvarte intr'o lume Heroic Fantasy, imaginata de scenaristul Niculaie Franculescu si Sandu. In plus, un recueil al revistelor "Carusel" pe care le'a editat in Romania, cu o coperta cartonata pictata de Valentin Tanase... Din pacate, lumea comicsului American este mult mai pragmatica... Sandu renunta sa'si mai promoveze seria realizata in Europa si bate la usa revistei "The Savage Sword of Conan", o publicatie lunara de vreo 68 de pagini, in care deja publicase un alt roman-Ovidiu Hondru (despre experienta celor doi graficieni romani desenandu'l pe Conan the Barbarian, am vorbit deja in 2 articole anterioare: "
Conan the Barbarian, Ovi Hondru si Romania" si "
Conan the Destroyer and his Pal, Sandu Florea")...
Foarte curand, Sandu este contactat de Don Pendleton, un autor de romane de actiune, destul de popular in USA. Acesta ii propune sa inceapa adaptarea in banda desenata a seriei sale "The Executioner". Seria urma sa aibe pentru inceput 4 fascicole care adaptau in B.D. primul roman de succes din seria "The Executioner: Mack Bolan", "War Against the Mafia" aparut in 1969. Sandu Florea face toate desenele dar din pacate, "trasul in tus" si culoarea sunt facute de doi parliti care compromit toate plansele.Dupa 3 aparitii, seria se opreste...
Doi ani mai tarziu, in 1995, Sandu ajunge prin Romania si astfel am aflat de cele 3 fascicole cu "The Executioner"...
Despre cele 3 aparitii am mai vorbit intr'un articol anterior, "
Celalalt Sandu Florea"... Haide sa aruncam impreuna o privire pe alte cateva planse extrase din seria Mack Bolan din 1993...
Sandu Florea, the Executioner si multe porcarele!!!
Cateva cuvinte din partea editorului. Aprecierile elogioase despre Joe Jusko, responsabilul pentru cele 3 coperti sunt insa absolut gratuite, calitatea picturilor fiind cam la nivelul celor de la colectia "Clubul Temerarilor"!...
Sandu si multe alte gagici!...
De curand, Radu "Quadrat" Popovici, marele editor roman de banda desenata din anii '90, cel care a editat un timp 2 dintre cele mai interesante reviste romanesti, "Quadrat" si "Dino", mi'a cedat o parte din biblioteca sa de B.D., adica vreo 300 de albume . Sunt albume care pot fi rasfoite de catre oricine e pasionat la Palatul National al Copiilor, acolo unde am organizat o biblioteca destul de mare, constituita din reviste "Vaillant" format mare si mic, "Pif gadget", vreo 400 de albume, ceva "Metal Hurlant", in jur de 200 de reviste "Pilote", saptamanale dar si lunare, "Journal des Voyages", multe reviste "Krokodil" din anii '50, albume de pictura...
Printre albumele donate de Radu "Quadrat" Popovici am avut surpriza sa gasesc urmarea seriei "The Executioner: Marck Bolan"... Un album necartonat de peste 120 de pagini, format comic book, fara culoare si doar cu tonuri de gri, publicat in 1996.
Sunt cateva schimbari importante. Scenariul este o adaptare dupa romanele lui Pendleton facuta de sotia sa Linda Pendleton ( scriitorul decedase cu un an inainte, in 1995). Sandu preia aproape integral controlul grafic al benzii desenate, afirmandu'se tot mai puternic ca un Inker de valoare.
Sandu Florea, un prieten de o viata...
fotografia de la început mi-a provocat amintiri frumoase, mai ales că se află acolo și fosta mea cățea de vânătoare! În rest, nu mă dau în vânt după BD-ul american, fie el desenat și de Sandu Florea. BD-ul franco-belgian, cred eu, este cel mai tare! Sigur, este doar opinia unui amator.
RăspundețiȘtergereNici eu nu cred ca am sa uit vreodata o catelusa de vanatoare, alergand haotic, dupa mintea mea, pe campul de lucerna si mohor si adulmecand urma pasarilor salbatice, pitite printre ierburi. Si deodata, aretul! Cainele incremenind cu o labuta in aer, cu coada perfect intinsa in lungul coloanei vertebrale si asteptand semnalul vanatorului... Ce sincronizare perfecta! Te'am auzit de curand regretand partidele de vanatoare... Numai pentru simbioza asta totala care se naste intre catel si stapan si nu cred ca ai motive sa regreti. Efortul pe care'l facea Neea pe tarlaua cu lucerna aproape ca tine de arta! Un efort pe care'l platea foarte scump de altfel: seara tarziu, cand ajungeam acasa, ochii catelusei erau plini de seminte de ierburi si trebuiau curatati si dezinfectati pret de vreun ceas.
ȘtergereB.D. Americana?... Nici eu nu sunt un mare fan (cu exceptia clasicilor, pe care'mi pare tare rau ca nu i'am cunoscut atunci cand ma scoleam: Hal Foster, Alex Raymond, Burne Hogarth, Winsor McCay, Milton Caniff, Will Eisner, Harvey Kurtzman...)... Poate ca sunt doar un batran reactionar, dar nimic nu'mi poate schimba convingerile: este poate singurul domeniu in care voi fi fidel pana la capat...
Cine este tânărul cu mustață din fotografie?... restul îmi sunt cunoscuți, desigur.
RăspundețiȘtergereTanarul mustacios din fotografie,cu un aer serios si introvertit, nu este nimeni altul decat Catalin Popescu. Un camarad care l'a fel ca si mine, nu a reusit din primul an sa fie admis la Academia de Arte. Si fiindca maica sa nu'l mai suporta acasa, unde sprijinea peretii cat e ziua de lunga, l'a trimis la munca. Intamplarea a facut ca si eu sa fiu exact in aceeasi situatie, diferenta facand'o persoana care mi'a aplicat sutul in fund: sarmanul Tata!... La munca, acolo unde ne'am intalnit. ne'am impacat de minune: amandoi am inteles ca viata e frumoasa si nu se cade sa faci bataturi in palma, de la o varsta asa de frageda. Din pacate, sefii nostri (si pe acolo, cam toti ne erau sefi!) nu au fost de acord cu teoriile noastre si ne'au aruncat in strada fara prea multe menajamente. Eu m'am intors spasit acasa, marturisind batranului patania... Catalin nu a vrut sa'si mahneasca mamica batrana, drept care cateva luni de zile se scula de dimineata si pleca aiurea, cu mancarica la pachet, intorcandu'se pe inserat, obosit si fara chef de vorba, ca omu' muncit din greu (niciodata nu am aflat unde'si pierdea 10 ore cotidiene Catalin al nostru, un tip atat de sensibil si introvertit!!!). Acum sper ca'ti aduci aminte de el, fiind un personaj foarte pitoresc si greu de uitat...
ȘtergereNu l-am cunoscut decat din relatarile tale. Da, imi aduc bine aminte de istoria cu datul afara din serviciu si pacalitul bietei maicute. Ca sa vezi ce matur era si Catalin!
Ștergere