Gogoasa numai in Romania se poate infuria. Daca nu ma crezi, priveste'ma: sunt cel mai potrivit exemplu de gogoasa infuriata, adica o persoana care dospeste in propria gospodarie si plesneste in fata ecranului computerului, sufocat de indignare vizavi de ceea ce se numeste "anonimat" , adica acea formula care asigura protectie unor persoane ce nu au curajul sa'si asume raspunderea pentru afirmatiile sau opiniile pe care le formuleaza. Am considerat intotdeauna dialogul in care ideile sunt compatibile, dar si pe cel in contradictoriu drept trepte spre progres si spre o mai buna intelegere a evolutiei noastre, un fenomen pe care nimeni nu'l cunoaste pe de'antregul... Numai o abordare dialectica este singura cale spre cunoastere! Niciun moment nu am sustinut ca sunt posesorul Adevarului Unic, cum imi reprosa un bun prieten, dar atunci cand abordezi o problema de orice natura firesc este sa ai curajul si sa depasesti stadiul de neutralitate, de neimplicare, provocand prin pozitia ta o reactie a partenerului de dialog: nu poti fi un spectator neutru la o reprezentatie atat de grandioasa cum este spectacolul oferit de Viata! Pentru placerea Dialogului si aflarea Adevarului, de cele mai multe ori imi asum riscul de a gresi facand o afirmatie. O afirmatie care poate trezi spirite adormite, spirite care au nevoie uneori de o "palma" pentru a fi readuse la realitatea nu intotdeauna placuta...
Iti inchipui probabil ca am luat'o pe aratura: in titlu iti propun o mica incursiune in Bucurestiul lui Cristian Vasile, dar vorbesc despre demnitatea de a sustine si semna o afirmatie!... Sunt intradevar 2 subiecte paralele, dar nu am putut ignora un gest ignobil care poate costa viata acestui Jurnal pe care'l cunosti de aproape 2 ani, "The Light Side of the Night". Un jurnal de multe ori inconfortabil, dar care te provoaca, incercand sa separe apele, nu asemenea lui Moses ci apele curate de cele murdare!
Desigur, ai bagat de seama ca de cateva zile accesarea acestui blog este conditionata de acceptarea unei conditii, impuse de Google, ca urmare a unor delatiuni anonime. Aceasta conditionare a speriat partenerul meu de dialog si vreo 2 zile audienta a scazut dramatic la vreo 30 de pagini zilnic, la fel ca in primele zile la debut.
Amenintarea voalata care atarna deasupra acestui blog, ca o sabie a lui Damocles, ma pune in situatia de a reevalua posibilitatile de a mentine dialogul. Fireste, nu voi renunta la schimbul de replici pe care il avem impreuna de o vreme... Este posibil insa ca foarte curand Jurnalul sa'si schimbe adresa, dar si motorul...
Ma reintorc la Bucurestiul iubit, un oras prafuit si darapanat, pe care toti primarii care s'au succedat la Primarie Capitalei de aproape 25 de ani l'au considerat o vaca numai buna de muls! O capitala plina de oportunitati, care ar fi putut sa fie egala cu Praga, Budapesta sau Varsovia dar nu este, din pacate!... Este incredibil cum autoritatile locale, sprijinite de puterea politica, au tolerat un sfert de veac ca Bucurestiul sa arate ca o cloaca, dat fiind ca zone importante din capital nu fusesera inca revendicate!!! Era suficient sa se dea un ultimatum, un termen limita pentru revendicari, dupa care sa se treca la expropieri si vanzarea la licitatie a cladirilor nerevendicate, cu conditia ca acestora sa li se redea aspectul initial. In lipsa unor astfel de legi, vechii proprietari asteptau in America, Germania, Israel sau pe unde se refugiasera, ca fostele lor proprietati sa se degradeze (caci deja terenul era mult mai interesant decat daramatura care le impovara!) sau ca cineva sa initieze un proiect imobiliar gras, dupa care acestia apareau ca din senin, blocand respectivul plan urbanistic!... Aspectul actual al Bucurestiului de astazi este doar rezultatul unei complicitati intre vechi proprietari (de multe ori fara niciun drept legal asupra proprietatilor revendicate) si autoritatile locale...
Cristian Vasile... "Zaraza", Pentru tine am facut nebunii". "Iubesc femeia". "Pe bolta cand apare luna", "Tu nu sti sa iubesti"... Tot atatea cantece care au fermecat, in urma cu 80 de ani, atatea generatii de tineri, la fel de pline de sperante si aspiratii ca si tine! Idealurile lor s'au implinit sau nu, insotite de melodiile naive ale lui Cristian Vasile...
Esti pregatit? Activeaza link-urile urmatoare si sa inceapa spectacolul!...
"Zaraza", "
Pe bolta cand aparte luna", "
Aprinde o tigara", "
Da'mi cate putin din tot ce ai"...
O imagine foarta rara: Cristian Vasile inregistrand!...
Biserica Italiana, pe Magheru... In spatele biserii, inca nu erau blocuri, doar case marunte...
Blocul Carlton de pe Magheru, prabusit la marele cutremur din 1940...
Ce ne mai canti, Cristian Vasile?...
deși îl iubim, căci e orașul nostru, Bucureștiul a fost și rămâne unul dintre cele mai urâte orașe ale Europei. Noi n-am avut un primar ca Haussman; am avut doar șmekeri, dornici de îmbogățire și atât. Îmi pare rău să recunosc, dar singura viziune unitară asupra orașului a avut-o Ceaușescu... Da, Ceașcă a avut un plan, a știut ce vrea să facă... În rest, de-alde Halaicu, Lis și oprescu...
RăspundețiȘtergereDin pacate, este un adevar pe care nimeni nu'l poate contesta, nici macar cei care'l injurau pe Ceasca cand darama la greu strazi intregi din Bucuresti. Zilele trecute urmaream pe un canal de filme documentare isprava unor americani care deplasau un fleac de ferma de lemn, fara nicio importanta istorica, de colo-colo, ca asa vroiau muschii si banii proprietarului! Pentru treaba asta, o televiziune s'a pus pe treaba si a imortalizat fiecare centimetru parcurs, de parca urmaream un fenomen natural unic si irepetabil!!!... Iti mai amintesti cand pe vremea "ucigasului de case de patrimoniu" cateva biserici au fost mutate cu eforturi titanice si cu o tehnologie pe care astazi pun ramasag ca am uitat'o? Eu imi aduc aminte de biserica de langa "1.001 Articole" (pe partea stanga, mergand spre magazinul Unirea) si de biserica de la Dunarea, aflata la intersectia dintre "Calea Victoriei" si "6 Martie" si care a trebuit retrasa de la noul aliniament cu cativa zeci de metrii. Concluzia? Americanii stiu sa vanda si hartia igienica folosita... Efortul pe care l'au facut specialistii constructori in urma cu 30 de ani pentru deplasarea unor monumente din caramida si foarte voluminoase, meritau si ele un documentar elogios in locul injuraturilor de care au avut parte! Este maniera tipica in care noi romanii stim sa ne respectam istoria...
ȘtergereAveti memorie, nu glumă! Asa a fost! Ma uit si eu la „megamutarile” din serialul american. Pacat ca nu a avut nimeni inspiratia unui documentar despre megamutarile din Bucurest, categoric mult mai spectaculoase decat cele americane. Sau l-a avut si noi nu stim?!
ȘtergereNoi, flacaii de pe aici avem o problema: civilizatia se opreste la usa apartamentului in care locuim, imediat ce am incuiat grijulii usa in urma noastra. Poate ca ati bagat de seama: fiecare dintre noi isi aranjeaza in propria casa cat mai bine traiul, dupa buzunarul si puterile fiecaruia. Dar imediat ce am iesit intr'un spatiu public, revendicat doar de comunitate( fie ca se numeste holul blocului, strazile orasului, aleile parcului, spitale sau lacuri...), imediat ne izbeste mizeria abandonata la tot pasul si indiferenta fiecaruia dintre noi. Din pacate, nimeni nu se osteneste sa trezeasca civismul care doarme nederanjat in fiecare dintre noi. Ce putere politica ar avea nevoie de oameni cu spiritual treaz si gandind in armonie cu vecinul de alaturi?...O comunitate capabila sa ceara si sa lupte pentru un deziderat comun reprezinta un pericol pentru orice partid aflat sau nu la Putere!
ȘtergereIn alta ordine de idei: chiar daca autoritatile de'atunci nu s'au gandit sa pastreze pe film aceste mutari ciclopice (insemnand niste realizari tehnice fantastice, pe care tot noi, romanii le'am facut,si de care tare mi'e teama ca astazi nu mai suntem capabili), realizatorii Tv si de documentare de acum ar trebui sa faca "sapaturi" si sa reconstituie acele momente unice. Cred ca acest popor a inceput sa'si cam piarda increderea in sine, ceea ce pe termen lung ar insemna un dezastru national. Asemenea unui mozaic, cred ca ar trebui adunate, pietricica (.) cu pietricica toate momentele de care noi romanii am putea fi mandrii (dar cine ar putea sa aibe interesul sa ne redea mandria nationala?...
inainte ca cineva sa raspunda in pripa la aceasta provocare, am sa'l rog sa citeasca de doua ori articolul...nicio clipa nu am facut apologia demolarilor nemotivate, fie ca e vorba de cladiri de patrimoniu sau lacasuri de cult din Romania... am admirat insa din tot sufletul ingeniozitatea constructorilor de atunci, dar si hotararea cu care s'a purces la sistematizarea orasului Bucuresti)...
Conditiile impuse de Gogol nu ma împiedica sa vin în continuare aici si sa iubesc orasul meu natal.
RăspundețiȘtergereBănuiesc ca va aflati pe alte meridiane, dle Arapu; dorul de tara isi spune cuvantul! Nu-i rău...
Ștergere