El Sueno de la Nacion produce Monstruos...

          Zilele trecute, pe canalele T.V. din România urmăream cu maxim interes cum se plăteau niște polițe neachitate încă, între granzii politicii românești, respectiv stânga și dreapta. Cei doi adversari îsi cărau ca de obicei, cum îi șade bine oricărui politician într'o democrație autentică, o mulțime de pumni sub centură, fără menajamente. Unul dintre "parteneri" a prezentat o serie de instantanee de la o întâlnire la cel mai înalt nivel între președintele României și omologul său sârb, surprinse de un paparazzo inspirat (numa' dracu' poate ști cum a facut rost de ele!). Pe scurt, în timpul în care cei mai înalți demnitari din cele doua state vecine s'au retras pentru un dialog în care nu se mai impunea prezența consilierilor, staffurile celor doi au încercat fiecare dupa puterile sale, într'o atmosferă destinsă, să peticească bunele relații româno- sârbe, cam șifonate după bombardamentele americane asupra Belgradului, agresiune în care România a ținut partea yankeilor. Cu o singură excepție: șeful cancelariei prezidențiale a României s'a gândit probabil că nu mai are sens să'și verifice cunoștințele de limbă sârbă, oricum nule și a optat pentru o binemeritată siestă. Sub privirile pline de compasiune și înțelegere ale delegației sârbe...
          Am privit complet interzis aceste imagini, neputând să înțeleg cum este posibil ca la o întalnire din varful piramidei, funcționari cu rangul cel mai înalt din stat să se poarte asemenea unui navetist ce ațipește în trenul personal ce'l duce spre casă!... La acest nivel, oricare dintre gesturile sau cuvintele rostite chiar și de cel mai neînsemnat membru al delegației devin posibile referințe pentru țara pe care o reprezintă. Când un înalt funcționar confundă sala de meeting cu compartimentul paduchios al unui personal de țara, situația devine foarte gravă. Lipsa de respect pentru partenerul de dialog este în final lipsa de respect pentru sine.
          Cu 200 de ani în urma în Spania (cam în același timp când Ienachiță Văcărescu în Țara Românească scria versurile " Într-o gradină, Lâng-o tulpină, Zării o floare, ca o lumină. S-o tai, se strică! S-o las, mi-e frică, Că vine altul și mi-o rădică."), Francisco de Goya imagina "Los Caprichos"- "Capriciile", o serie de 80 de gravuri ce au zgâriat conștiinta contemporanilor de pretutindeni, prin profunzimea mesajului incifrat în oricare dintre desene... Fiecare ilustrație este o atitudine socială și politică, o reacție împotriva unui sistem corupt, retrodrad și adept al menținerii maselor într'o totală ignoranță ("Fericiți cei săraci cu duhul!")... Una dintre aceste 80 de gravuri a devenit cu timpul un adevarat avertisment împotriva regresului: "El Sueno de la Razon produce Monstruos" ("Somnul Rațiunii naște Monștri"). Pentru "momentul" penibil codat în primele doua fotografii ce ilustrează acest articol, am parafrazat celebra gravura a lui Goya: "El Suena de la Nacion produce Monstruos" ("Somnul Națiunii naște Monstri")...

      "El Sueno de la Razon produce Monstruos"...

           ...și două schițe prealabile pentru această compoziție inspirată (marturisesc că nu aveam habar de ele până în momentul în care am pregătit textul de azi... sper că îmi înțelegi emoția, atunci când le'am descoperit pe Rețea!...)!

      Hypnos sau zeul somnului în mitologia greacă... Singurul vinovat pentru situația jenantă în care a fost surprins înaltul funcționar român...

            Mai aproape de zilele noastre, un vinovat mai plauzibil este pentru plaiurile mioritice Moș Ene, care n'are altă treabă mai bună de făcut decât să umble pe la genele oamenilor, sau "Le Marchand de Sable" în Franta și "Sandman" pentru spațiul anglofon...

        Magnificele ilustrații pentru o lume de basm, încremenită într'un somn etern: "Frumoasa din Pădurea Adormită"...

        Poate blestemul aruncat peste lumea în care trăia prințesa Aurora a mai făcut o victimă: șeful cancelariei prezidențiale a României?...

          Personajul dintr'o povestire de Washington Irving, Rip Van Wikle, a dormit 20 de ani... La fel ca în tulburatorul basm al lui Petre Ispirescu, "Tinerețe fără Bătrânețe și Viață fără de Moarte", Van Winkle se întoarce în satul său, dar nu mai regăsește în viața nicio persoană cunoscută...

         Cel mai notoriu somnoros din banda desenată: Gai Luron, un personaj imaginat cândva de Marcel Gotlib pentru revista "Vaillant, le Journal de Pif"...

          Doua scurte povestiri în care Gai Luron somnambul, reușește totuși să facă o mulțime de "treburi"...
          Primul somnambul...

     
        Al doilea somnambul...

        Coșmarul lui Alexis...
        (va urma să mai pălăvrăgim despre "insomniile" lui Gai Luron...)