duminică, 4 octombrie 2015

Anumite păcate ale tinereții...

        "Istoria rămâne cea mai frumoasă poveste!" -spunea nu de mult un fost ministru român de externe, un băiat suficient de deștept ca să iubească banda desenată. Istoria, o poveste fără de sfârșit plină de repere, adevărate modele pentru felul în care generațiile viitoare și'ar putea cheltui energia și viața, zămislind o lume mai bună. Din păcate, sindromul tată- fiu este o boala fără leac. Generațiile următoare sunt "fiii" ce privesc cu condescendență în urma ( eng. "condescending- showing that you believe you are more intelligent or better than other people"; fr. "condescendance- Attitude de supériorité méprisante de quelqu'un qui, tout en accordant une faveur, fait sentir qu'il pourrait la refuser; hautain, supérieur"; rom. "condescendent- care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil."... Mărturisesc că definiția din limba română mă deconcertează, sau mă zăpăcește, zi cum vrei, complet: sensul din română este total diferit decât cel din franceză, limbă din care totuși cuvantul a fost împrumutat!!!). Fiecare nou venit își imaginează că experiența tatălui său este doar un lung șir de eșecuri, drept care repetă erorile predecesorului său, pierzând în acest fel un timp atât de prețios. O, Doamne, cât de ieftin este timpul la tinerețe și cât de scump devine la bătrânețe!...
      Istoria marilor descoperiri geografice este o poveste pasionantă, ce se citește cu sufletul la gură. Astfel, cititorul află cu uimire cum omul alb a trecut dincolo de frontierele sale, mânat de curiozitate dar și de nevoi de cele mai multe ori, descoperind lumi noi și bogății nebănuite. Oare Istoria de care vorbim a contabilizat vreodata câte "El Dorado" a descoperit conchistadorul în lunga sa căutare și câte dintre ele au ajuns pe Bătrânul Continent, umplând visteriile capetelor încoronate ce ne conduc?... 
      Este o zicală din bătrâni: "Păcatele tinereții se plătesc la bătrânete"... Astăzi, daca vei rătăci prin marile capitale europene, vei afla fără greșeală care au fost cândva ținuturile "civilizate" de omul alb. Astfel, Londra este sufocată de hinduși și pachistanezi, Parisul este plin de magrebieni și de negrii din vechile colonii franceze iar Roma de etiopieni... 
     "Colonizarea" de cândva, ce a adus o mare prosperitate "colonizatorilor" civilizatori, se dovedește astăzi o armă cu două tăișuri. 
      La rândul lor, "colonizații" de altă dată au descoperit cu uimire "noile" teritorii, de a căror prosperitate aflaseră doar din povești. Astazi, noii conchistadori stau la porțile Europei, căutând un El Dorado personal...

     Astazi, m'am gândit să alternez cateva afișe splendide din epoca de aur a Legiunii Străine, când marile puteri imperialiste încercau să'și păstreze autoritatea din "colonii", cu câteva fotografii "de pe vremuri": o privire plină de "condescendență paternalistă" și de exotism ieftin. Ești un băiat suficient de mare ca să tragi singur concluziile...

























              (va urma să vorbim despre prezența musulmanilor în banda desenată europeană)...

2 comentarii:

  1. Dacă tot vorbirăm oleacă de ăi bătrâni, mi-am adus aminte de o vorbă deșteaptă de-a lui tataia, Dumnezeu să-l ierte: „Pâinea se mănâncă pe rânduri!”.

    RăspundețiȘtergere
  2. f frumoase si sugestive afisele, in stilul art deco. Uniformele sint elegante, scrobite, pantofii lustruiti, trupetii relaxati, iar indigenii sint fericiti sa-si serveasca stapanii O reclama la vacante exotice, nu la armata, greu sa nu te inrolezi in trupele coloniale.

    RăspundețiȘtergere