Adio, Europa!...

         Nu sunt obsedat de musulmani, deși de câteva săptămâni doar despre ei vorbesc. Insă mă chinuie amar un gând, vorba lui Petofi Sandor:  lumea în care de atâta amar de vreme am tânjit sa ajung este pe cale de dispariție...
        Seară de seară, luând exemplul tatălui meu și fratelui mai mare, prin anii '80 stăteam cu urechea lipită de difuzor, încercând să prind cuvintele pe care "Europa Liberă" sau "Vocea Americii", două posturi de radio sponsorizate "dezinteresat" de Occident, le imprăștiau cu atâta "generozitate" în eter. Mesajul pe care'l captam printre cacofoniile bruiajului, era o dulce apologie a Edenului pe care niciunul dintre noi nu'l descoperisem, deși mulți dintre românii ce mai credeau că speranța nu a murit încă, îl căutau cu disperare încă din '47! Astfel, eroii ce ne'au încălzid inimile atunci când crivățul comunismului sufla mai năpraznic decât oricând, Cornel Chiriac, Mihaela Mihai, Dan Nutu sau cel mai tare grup rock pe care l'a avut România, Phoenix și câți ca ei, vorba lui Topârceanu, ne transmiteau direct sau prin intermediul știriștilor, vești despre lumina care de data asta venea de la Apus! Neavând alte informații, noi cei cu ureche lipită de difuzor eram practic obligași să credem orice informație venită de departe.
        Din păcate, de abia astăzi realizez că eroii nu există decât în povești: la cea dintâi presiune, orice vedetă se zbârcește ca o smochină și devine colaboraționist, chiar fără voia sa...
        Ceea ce se'ntâmplă acum în Europa de Vest ( acel ținut spre care orice român aspiră, acel Shangri- La sau Eden terestru ), este aproape inexplicabil... Leagănul civilizației moderne, începutul lumii pe care o cunoaștem astăzi, își dă ultima suflare și toate autoritățile responsabile privesc neputincioase, fiind legate de mâini de niște dogme imbecile pe care le'au adoptat ca pe niște legi imuabile. Democrația, un ideal spre care toate ființele raționale ar trebui să aspire, a devenit un obstacol în păstrarea ființei și identității naționale. În momentul acesta, absența conștientizării apartenenței la o anumită naționalitate duce negreșit la anarhie... Nivelul superior al "jocului" în care suntem piese, presupune la un moment dat eliminarea barierelor numite frontieră, sex, vârstă, etnie, credință, stare materială, opinie, apartenență, aspirații... Din păcate, imbecilii care ne conduc nu conștientizează că momentul "unificării", al next level-ului nu a sosit încă  și că acest moment nu poate fi forțat prin presiunea "străzii".
       Acceptarea imigranților înghesuiți în spatele gardului de sârmă nu rezolvă de niciun fel marea problemă: SĂRĂCIA! Europa este capabilă să absoarbă până la un anumit nivel săracii lumii. După care urmează colapsul... ruina... falimentul... prabușirea... insolvabilitatea... mofluzenia.. nereușita... fiascoul... bancruta...
       Germania, fără îndoială motorul principal al Europei, a fost în stare să reziste până acum tuturor presiunilor la care a fost supusă. După cel Dintâi Război Mondial a fost capabila să supraviețuiască cererilor deșănțate pretinse ca despăgubiri de război, eforturile sale economice pentru rambursarea datoriei împingând țara într'o criză fără precedent... După cel de'al Doilea Război Mondial, Germania a fost din nou capabilă să achite factura încărcată, pentru crimele reale sau imaginare, prezentată de învingători...
      Caderea Zidului Berlinului, poate cel mai important simbol al totalitarismului și izolării ideologice, a însemnat pentru Germania o altă probă de foc,  pe care a fost capabila sa o depășească, reușind într'un timp record să asimileze Germania de Est, o țară aflată financiar cu mulți ani în urma fratelui din Vest.
      Cineva, habar n'am cine dar sper să'mi dai tu răspunsul, s'a întrebat la un moment dat cum ar putea să îngenuncheze Germania pentru totdeauna, întorcand'o la stadiul inițial de goți, ostrogoți, vizigoți și ce'or mai fi fost ei în acele vremuri revolute?...    
      Astfel, Germania a fost asediată pe toate planurile:
      La frontierele sale s'au îngrămădit câteva sute de mii de azilanți, imigranți pe care practic nu'i poate asimila nicio civilizațțe fără ca să'și piardă identitatea... Doamna Angela, altminteri un premier capabil, nu a fost suficient de cancelar sau fuhrer ca să facă fată momentului, înlăturând amenințarea de la portile sale...
      În același timp, cineva s'a gândit că n'ar fi rău să bombardeze Germania și din altă direcție. Astfel a apărut scandalul planetar Volkswagen & Company... Băi peoples, ce, ați înebunit?... Este vorba de cea mai serioasa marcă de automobile din lume, ce a reușit sa învingă rivali ca Ford, Renault, Honda sau Fiat!!!... Și totuși Volkswagen se află într'un pericol iminent!... Dacă noi urmăm ca oile directivele venite de "sus", este foarte posibil ca Volkswagen și tot ce ține de aceasta marcă  să se duca pe tobogan, drept în lada de gunoi. Războiul economic de azi nu mai are nicio regulă dar deopotrivă, nicio decență și bun simț...
      Poate că aceste acțiuni împotriva Germaniei puteau fi considerate drept simple coincidențe dacă în același timp nu se întâmplă un atentat împotriva unei alte instituții de prima importanță pentru Uniunea Europeana: "Air France"! Adică, cea de' doua companie după "Lufthansa", ca importanță economică. "Air France" înseamnă poarta aeriană a Franței spre lumea largă, o poartă pe care concurența ar dori să o vadă închisă. Violențele fără precedent izbucnite în aceste zile la "Air France" sunt un semnal negativ pentru "consumatorii" de pretutindeni. Concluzia pare evidentă: "Europa începe să nu mai conteze!"...

     Iarăși am scotocit prin bibliotecă, descoperind alți musulmani pitiți prin albumele de bandă desenată...
      

          Maurice Tillieux este ispitit de decorul exotic arab și situează una dintre cele 12 aventuri pe care le-a imaginat cu Gil Jourdan, într-o stat minuscul din zona Golfului. O țara condusă cu mână de fier de un tiran...
           © Ed. Dupuis & Tillieux

           La rândul său, Greg descrie un șeic arab, plin de petrodolari, pentru care valorile europene nu fac doi bani!...
           © Ed. Vaillant & Greg

              Greg rămâne un autor complex, un artist ce a marcat lumea benzii desenate... Una dintre marile sale reușite este seria "Bernard Prince", pe care a scenarizat'o cu foarte mult har. Deși nu mai puțin de 3 desenatori s'au străduit să ilustreze pasionanta odisee  a lui Prince și a prietenului său Barney, urmărindu'i prin cele mai periculoase zone ale planetei, Hermann rămâne drept graficianul ce a reușit să impună aceasta serie în lumea B.D....
               "L'Oassis en Flammes" este un album pe care'l urmarești cu sufletul la gură iar acțiunea se petrece undeva în deșertul arab, populat aici numai de tâlhari fără de lege...
               © Ed. Le Lombard, Greg & Hermann

                Într'o scurtă povestire cu Spirou & Fantasio, Franquin schitează un personaj exotic: un șeic arab plin de bani, capricios și arogant, ce nu funcționează decât atunci când capriciile sale sunt satisfăcute...
                © Ed. Dupuis & Franquin

             ( va urma )....