Somnoroase păsărele...

              Să fim bine înțeleși: chiar dacă pagina în care apar aceste gânduri se numește "The Light Side of the Night sau Jurnalul Insomniacilor și Somnambulilor" asta nu înseamnă de fel că am ceva personal cu cei ce de abia așteaptă să se bage sub plapumă. Din contra, și eu fac parte din legiunea celor ce fură câteva clipe de somn, de câte ori se ivește ocazia. În schimb, am devenit inamicul politicianului ce te privește cu ochii larg deschiși de pe sticla televizorului, vorbindu'ți despre ideile și proiectele sale cu un limbaj șlefuit din cel mai ieftin lemn... Politicos, îl asculți cu atenție până în momentul în care realizezi că respectiva persoană numai aparent este trează... de fapt, mintea lui își continuă somnul neîntrerupt iar frazele sunt rostite mecanic: o tehnică deprinsă la cursurile înaltei școli ce pregătește politicienii de mâine, fosta Universitate de partid!
             Daca urmărești cu oarecare consecvență viața politică, vei remarca fără efort că doar câteva zeci de oameni politici apar, prin rotație, la nesfârșitele mese rotunde de la posturile T.V. unde se dezbat "cestiunile arzătoare" la ordinea zilei. Restul până la 400 reprezintă aplaudacii de serviciu, voturile ce tre' să asigure majoritatea, masa de manevră a partidelor politice... Dacă din întâmplare un reporter nătâng, incapabil să articuleze altceva decât fraza pe care i'a măzgalit'o pe un petic de hârtie șeful său direct, surprinde pe coridoarele Parlamentului un politician din turma celor 400, vei constata surprins că respectivul om politic nu are nimic de spus, prezența sa în cea mai importantă instituție politică fiind doar un regretabil accident!!!
             Dimpotriva, somnul autentic este constructiv... Iar dacă mai ai și șansa să visezi un proiect de perspectivă, somnul devine un factor decisiv al evoluției... Îti mai amintești de împăratul roman Constantin I, adică acel conducător luminat ce a interzis persecutarea creștinilor, permițând în acest fel emanciparea bisericii creștine, aflate până atunci într'un soi de clandestinitate?... În ajunul bătăliei de la podul Milvius de pe Tibru, acolo unde trebuia să înfrunte armata împăratului roman Valerius Maxentius, Constantin are un vis: pe cer apar ca semne de foc crucea și " deux lettres grecques Khi (Χ) et Rho (Ρ), les initiales du mot Christ". De asemenea, dinainte i se înfățișeaza în întreaga sa măreție Isus, rostind urmatoarele cuvinte: "Hoc Signo Vinces!" ("Cu ajutorul acestui Semn, vei învinge!"). Întarit, a doua zi Constantin îl belește pe Maxentius, la propriu și la figurat...
            Un alt vis constructiv?...
            La 28 august 1963, doar cu 5 ani înăinte de a fi asasinat cu sânge rece, Martin Luther King Jr. rostea la Lincoln Memorial, la capătul marșului rămas în istorie drept "March on Washington for Jobs and Freedom": "I say to you today, my friends, so even though we face the difficulties of today and tomorrow, I still have a dream. It is a dream deeply rooted in the American dream.
I have a dream that one day this nation will rise up and live out the true meaning of its creed: 'We hold these truths to be self-evident: that all men are created equal... I have a dream today."... "Visul" lui King a însemnat începutul luptei pentru câștigarea drepturilor civile în America, fără discriminare rasială...
            Oare somnul molipsitor ce pare să fi cuprins întreaga clasă politică europeana se va încheia apoteotic, cu punerea în practică a unor vise ce văd Europa în avangarda civilizației, adică acolo unde ar trebui să'i fie locul?..
            Mă îndoiesc...

               Astăzi îți propun câteva imagini găsite prin arhivele mele... Toate se raportează la somnul nostru cel de toate zilele...

                Primele 3 cadre sunt © Ed. Dargaud, Charlir & Gir și sunt extrase din "Blueberry". Eroii acestei magnifice serii western sunt deprinși să doarmă în orice condiții...

         Imaginile din "Tintin" sunt © Ed. Casterman & Herge"...
         Destinul l'a condus pe Tintin în cele mai îndepărtate și misterioase ținuturi ale lumii, obligându'l să se adapteze condițiilor și tradițiilor locale.
          În China a cunoscut paturile dintr'o opiomerie asiatică...

            Pe cargourile ponosite cu care a străbătut lumea a dormit în cușete meschine...

               În palatul regelui Otokar a dormit în condiții de 5 stele!...

               În deșertul Saharei a trebuit să se mulțumească cu un așternut modest...

        În aventura sa din Anzii peruvieni a dormit chiar și într'o necropolă indiană!!!...

          ...iar în drumul sau spre Lună, a trebuit să se obișnuiască (.) cu paturile incomode din racheta cosmică...

          Nici dormitul pe nisipul deșertului nu este exclus într'o aventură improvizată...

              Cei doi Duponzi și somnul lor burghez...

           Somnul la volan...

           Turnesol și somnul indus!...

             "Plume aux Vents" sau urmarea complet nereușită a ciclului "Les 7 Vies de L'Epervier", o magnifică serie istorică imaginată de Cothias și Juillard... Tainele unui dormitor de pe un galion...

             "Les 7 Vies de L' Epervier": trezirea lui Henric IV... Nu e nicio surpriză că partenera sa de'o noapte este mereu altă femeie ( în acest caz, chiar doica propriului fiu !)...

         Cele 3 imagini de mai sus sunt © Ed. Glenat, Cothias & Juillard

         Cum dormeau galii pe vremea când Cezar transpira ca să supun întreaga Galie ? Răspunsul îl aflăm de la Asterix...

           Asterix este © Ed. Hachette, Goscinny & Uderzo

         Tot în antichitate, Alix ne propune câteva maniere de a te odihni...
          © Ed. Casterman & Martin

         Totoche, prietenii săi și somnul...   © Ed. Tabary & Tabary

         Trezirea lui "Boulle et Bill"... © Dupuis & Roba

           Oițele emigranților din seria "Emigrant" a lui Lee Ivas Anghel (adică eu), trecând fraudulos frontiera spre WEST...

Adormitul sau Bucuria de a trăi...

            Șeful cancelariei prezidențiale, preafericitul Adormit întru bunăstarea națiunii române, nu este singurul atins de mângâierea lui Moș Ene ( vezi "El Sueno de la Nacion produce Monstruos" ). Nicidecum... Întregul continent pare să trăiască într'o veșnica moțăială, din care nu'l dezmeticește nici măcar potopul migrator ce va îneca curând întreaga Europă Occidentală. În scurtele momente de luciditate, șefii marilor cancelarii din Vest se întâlnesc în pripă, cautând soluții pentru criza fără precedent ce a cuprins bătrânul continent. Buimăceala generală manifestată în mod evident de toți responsabilii în mâinile cărora ne'am pus speranțele, este dovada clară că Aleșii își continuă somnul cu ochii deschiși, sperând că la deșteptare vor constata că invazia nu a fost altceva decât un vis urât...
           Tot așa cum pe vremuri calugării căzuți în păcat făceau penitență, flagelându'se sau postind până la loc comanda, doar doar greșeala le va fi iertată, câte un responsabil politic se mai trezește făcând mărturisiri cutremurătoare. De curând, trezit din lungul somn al Rațiunii, fostul prim- ministru al Regatului Unit, Tony Blair, ros de remușcări s'a apucat să se pocăiască, poate în felul acesta va regăsi cărarea ce duce spre Paradis... Și ce am înțeles din spovedania sa? Nici mai mult, nici mai putin decât că regretă sprijinul armat, dar mai ales cel moral, pe care l'a acordat cu niște ani în urmă Statelor Unite, în momentul când la Pentagon și la White House s'a decis invadarea Irakului și debarcarea de la putere, cu orice preț, a lui Saddam Hussein, considerat inamicul public nr. 1 al civilizației iudeo- creștine!...
            Saddam Hussein, "secret" bine știut de toată lumea, era un tiran și un dictator ce conducea cu multă duritate un univers înfierbântat. Autoritatea sa era însă singura soluție pentru a păstra în cazanul aflat sub presiune toate tensiunile regionale. Șmecheria cu reinstaurarea democrației în acest ținut este un pretext ce a cauționat invazia, un motiv în care însă nu mai cred nici puștanii de la grădinița... Înlăturându'l de la putere pe Hussein, americanii au căștigat un moment de răgaz pentru politica lor externă (dar au scăpat și de stocuri inimaginabile de muniție și armament, oferind astfel un balon de oxigen industriei U.S.A.). În schimb, au pricopsit întreaga planetă cu o problemă la care din păcate niciun om politic, expert politic, magnat, rabin sau illuminati nu s'au gândit: ridicând capacul de pe oala înfierbântată, s'au revărsat afară toate forțele nebănuite din interior. Asemenea Cutiei Pandorei, de abia acum aflăm conținutul "cazanului"...
           Tony Blair este conștient că intervenția împotriva lui Saddam Hussein este acțiunea ce a dat naștere Statului Islamic ce prinde contur în Siria și Irak. Prostia din 2.003, când coaliția americano- britanică a cotropit Irakul este piatra de temelie a actualei invazii din Europa de Vest. Iar oamenii politici vest- europeni, încă toropiți de somn, încep să priceapă că mulțimea ce se strânge la vechile frontiere, acum reactivate, nu este altceva decât vârful de lance. Adevărata invazie de abia de acum încolo urmează...
           Poate cineva cu capul mai limpede ar trebui sa ordone unui gornist cu plămânii sănătoși să sune din răsputeri Deșteptarea, poate continentul se va trezi...

         Prin '65, în revista "Vaillant, le Journal de Pif" editată de Partidul Comunist Francez apărea un nou personaj. Mai întâi timid, într'un rol secundar, Gai Luron își descoperă foarte rapid o mulțime de fani, devenind una dintre vedetele săptămânalului parizian, o publicație foarte bine difuzată, din fericire, în România lu' Ceaușescu...
         "Gai Luron ou la Joie de Vivre" ( "Gai Luron sau bucuria de a trăi" ) este o serie închipuită de Marcel Gotlib și ne prezintă săptămânal, în doze de câte două planșe, viața "trepidantă" a unui cațel placid, ce descoperă că singura bucurie ce merită trăita cu pasiune în viața este somnul... siesta permanentă... odihna binemeritată...

        Un gag genial în 2 planșe privind viața sentimentală a lui Gai Luron: veșnicul adormit se duce la o întâlnire cu Belle Lurette și conform bioritmului sau, adoarme. Somnul său durează un... an!, fără ca somnorosul erou să realizeze că atâta amar de timp a trecut pe lânga el, degeaba...

          Un alt gag de zile mari: Gai Luron se duce la o partidă de vânătoare, la care într' un final adoarme. Seara, se întoarce acasă dezamăgit că în padure nu mai există urmă de vânat!...

        Gai Luron îi propune prietenului său un joc instructiv: cine adoarme mai repede numărând oițele este caștigătorul! Firește, Gai Luron câstigă detașat...

 

         Cine susține că nimic nu poate tulbura somnul lui Gai Luron, greșește. Iată câțiva factori perturbatori: zgomotele naturii...

         ...marile întrebări legate de universul infinit...

         ...un minuscul și inocent purice...

          "Frumoasa din Pădurea Adormită" în varianta Gai Luron...

         ...doar o poveste de adormit copiii?...

                 Toate imaginile sunt © Ed. Audie & Gotlib

              Somnul este o poveste cu ( va urma )...