luni, 20 octombrie 2014

The Last Warrior

                 Cam pe la vreo 10 ani ii descopeream pe Jules Verne, James Fenimore Cooper, Edgar Rice Burroughs si mai ales, Karl May. In acea epoca am avut sansa sa pot cotrobai prin cateva poduri uitate de timp, unde la adapostul prafului am gasit o multime de fascicule "interzise". Tentatia lucrului prohibit m'a inrolat definitiv in clubul cititorilor patimasi. Brosurile ponosite de trecerea anilor, cu coperti atragatoare in culori tipatoare ( asemanatoare cu cele promovate cateva decenii mai tarziu de Ed. Tineretului pentru legendara colectie" Clubul Temerarilor"), erau editate prin anii '30. Titluri ca "Aventurile submarinului Dox", "Cei 3 Cercetasi", "Voevodul Codrilor"(de fapt, "Tarzan") sau "Winnetou" de Carol May erau citite la lumina confidentiala a unei lampi de veghe, dupa ce si cel din urma semn de activitate familiala inceta in intreaga casa. Recitint mult mai tarziu unele romane cu Tarzan sau editia oficiala a lui "Winnetou", care avea sa apara la Ed. Tineretului prin '68- '69, am realizat cat de tampite erau traducerile unor carti altminteri foarte onorabile, scrise pentru niste pustani ce incearcau primele frisoane promise de o aventura virtuala... Acuratetea traducerilor conta insa prea putin pentru pustanul in cautare de senzatii tari. Acum realizez ca toate romanele de aventuri citite in copilarie erau autocenzurate: de pilda, la Jules Verne treceam intotdeauna cu usurinta peste interminabilele liste pe care le contabilizau eroii hotarati sa purceada spre noi aventuri sau naufragiati pe cate o insula pierduta... Tot asa, la Fenimore Cooper, topaiam vesel peste minunatele descrieri ale naturii inconjuratoare sau ale celei umane: preferam sa ajung cat mai repede la scenele trepidante, acolo unde eroii legendari isi incercau puterile!
               La fel de nerabdator sunt si astazi... Am sa trec peste trairile sufletesti pe care fara indoiala ca tre' sa le fi incercat candva pieile rosii din America de Nord si am sa trec direct la Marea Actiune. Sa inceapa marile Batalii!...

              In Far West, niciodata nu a inceput o infruntare intre Fetele Palide si Indieni pana ce intre triburile ce se pregateau sa se'ncaiere cu omul alb nu erau schimbate informatii si mesaje.
              Si cum puteau fi schimbate informatiile altfel decat cu ajutorul fumului?...
              Marele pictor "impresionist" al Vestului Indepartat, Frederic Remington si scrisoricile fumigene...

         ...cateva schimburi de "scrisori" intre triburile de apasi aflati pe picior de razboi...
          "Blueberry" desenat de Jije    © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud

         ...alte mesaje schimbate intre indienii din "Lucky Luke"...   ©Ed. Dupuis, Goscinny & Morris


           ...cateva rotocoale de fum, pline de greseli gramaticale in seria "Jehan Pistolet"...   ©Ed. Albert- Rene,Goscinny & Uderzo

      ...ultimul semnal inaintea ultimei batalii...   ©Ed. Dargaud, Charlier & Giraud


                O serie de ilustratii magnifice, desprinse din seria "Jerry Spring" de Joseph Gillain (Jije): Razboinicii indieni pregatiti de atac...





         ...replica fetelor palide...

       ...si macelul final...


                 "Blueberry" este o serie plina de actiune, un care infruntarea dintre omul alb si indian este un fapt curent...



          ...Derib, un autor complet elvetian si "Buddy Longway", seria care i'a adus notorietatea...
          © Ed. Le Lombard & Derib



            "Comanche", o aventura care a fericit cititorii revistei "Tintin" timp de un deceniu si 10 albume, in anii '70...    © Ed. Le Lombard, Greg & Hermann


            Ultimul Razboinic in viziunea lui Michel Blanc- Dumont...

         Revista "Vaillant" (in formatul mare dar si in cel mic) si "Vaillant, le Journal de Pif" au acordat cu consecventa un spatiu generos pentru relatarea "adevaratei istorii" a indienilor din spatiul Americii de Nord... Ilustratiile care insoteau articolele erau de foarte mare calitate, adevarate picturi. De obicei, acestea nu erau executate de echipa de baza a redactiei "Vaillant" iar autorii au ramas necunoscuti. Materialele ilustrative erau furnizate de agentia Intergraph, iar desenatorii cel mai probabil erau italieni si spanioli...









       ...la sfarsitul unui razboi se'ncheie deobicei un tratat de pace...si cum poate fi intelegerea mai bine parafata decat impartind "pipa pacii"?...
        © Ed. Le Lombard, Greg & Hermann

         ..."pipa pacii" in "Lucky Luke"...     ©Ed. Dargaud, Goscinny & Morris

     ... si ultima "pipa a pacii" fumata in "Arthur, le fantome justicier", personaj imaginat de Jean Cezard pentru revista "Vaillant"...
                 ( va urma )...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu