vineri, 10 octombrie 2014

A NeverEnding Story...

                 "Je vous parle d' un temps, Que les moins de vingt ans ne pouvent pas connaitre"... ne avertiza plin de melancolie Charles Aznavour, cu atat de multe decenii in urma... Nostalgia zapezilor trecute pune stapanire si pe mine, atunci cand dintr' o singura privire reusesc sa cuprind atat trecutul cat si prezentul. Trecutul sau complexul de imprejurari ce mi' a permis sa urc primele trepte spre civilizatie... Prezentul sau promisiunea unor alte experiente culturale, pe care nu sunt foarte sigur ca le mai pot pricepe... Fireste, instinctul de conservare ma impinge sa apar valorile in creuzetul carora m' am format, matricea ce incepe sa' si piarda forma initiala, de atata utilizare. Si totusi, dramul de obiectivitate pe care am reusit sa' l pastrez nealterat de prejudecatile acumulate, imi permite sa constat ca lumea e departe de a fi parasit lungul si spinosul drum al noptii catre ziua. Desigur, lumea s'a schimbat si aproape nimic nu mai seamana cu ce se'ntampla odinioara: muzica se canta in alt tempo, filmele au alt dinamism, romanele de gara nu mai sunt scrise de primul venit, pictura si artele in general cer o complicitate, o implicare din ce in ce mai mare din partea privitorului... Daca nu esti grabit si dispui si de o oaresce generozitate emotionala, vei constata ca lumea a progresat, chiar si fara implicarea noastra directa. Este greu sa admiti ca universul se roteste si in lipsa ta, nu'i asa ?...


                  Zilele trecute, rasfoind niste reviste de benzi desenate ingalbenite de vreme, am regasit fiorul ce presupun ca l'a incercat oricare cititor pasionat atunci cand, urmarind serialul favorit se lovea de o sentinta necrutatoare: "Va urma"... O decizie a autorilor ce te abandona in ghearele incertitudinii pana saptamana urmatoare, cand sperai ca o concluzie privint soarta eroilor iti va aduce linistea... Pe atunci nu aveam habar despre tehnicile legate de dramatizarea unei povestiri si nu banuiam cat de greu le este autorilor sa gaseasca saptamanal un final plin de suspans.
                  Publicarea in foileton a povestirilor de banda desenata era legata de politica revistelor saptamanale in care apareau, dar si de productivitatea autorilor. Ce cale lunga a fost batuta de la Edgar P. Jacobs, care livra saptamanal cu mare greutate o singura plansa cu "Blake & Mortimer" pentru revista "Tintin", pana la Andre Cheret, care in perioada de glorie reusea sa biruie 6 planse in fiecare saptamana cu "Rahan", fabulos desenate!!!
                 Politica editorilor de a reedita in albume povestirile publicate initial in foileton, a dus incet si sigur la disparitia revistelor. Sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 marcheaza o schimbare importanta in forma dar si in fondul noilor povestiri de banda desenata. Deja scenariile nu mai sunt concepute pentru a aparea saptamanal in "portii" de una, doua sau trei pagini, cu suspansul aferent. Autorii concep albumul ca pe un intreg si publicarea secventiala nu este altceva decat un "geschaft". In aceasta perioada dramatica, cand rasuna cantecul de lebada al periodicelor B.D. saptamanale sau lunare, editorii sunt complet derutati si comit experiente editoriale sinucigase, de neconceput cu doar cateva decenii in urma. Les Humanoides Associes decid sa publice albumul "Nez Chasse" (Blueberry) in doar 3 numere din revista "Metal Hurlant" iar albumul este deja pe piata inainte ca pre-publicarea sa se'ncheie! Si piata franceza este plina de astfel de cazuri...
                Majoritatea revistelor care au facut istorie in banda desenata sunt de mult doar o amintire. Rolul lor a fost insa deosebit de important pentru forjarea caracterelor atator generatii... Iar suspansul ce incheia invariabil fiecare aparitie saptamanala a unui erou, este o experienta pe care nu o poti uita atat de usor. Care cititor va putea uita vreodata finalul plansei nr. 3 cu "Richard & Charlie" de Tabary, publicate prin 1961 in "Vaillant" si care deschide atat de dramatic articolul de astazi?...



               Inainte de a fi utilizat in banda desenata, suspansul si'a desavarsit tehnica in cinematografie. Cu doua decenii inainte de aparitia sonorului, filmele mute reuseau sa umple salile de cinematograf cu un public ce nu parea deloc deranjat de pianul dezacordat care acompania fiecare scena. Serialele cu Tom Mix sau Pearl White se difuzau in fiecare saptamana in cinematografe, iar intre episoade onoratul public astepta cu sufletul la gura solutia fiecarei "dileme" in care autorii isi abandonau saptamanal eroii!... De obicei, jocul actorilor putea fi asociat in aceste inceputuri mai mult cu performantele iesite din comun ale cascadorilor de astazi, caci aceste seriale nu erau altceva decat o inlantuire de aventuri palpitante. Tom Mix sau Pearl White erau deopotriva actori si cascadori ( de altfel, actrita din "The Perils of Pauline" avea sa sufere un accident cumplit in timpul unei filmari, ce avea sa'i afecteze coloana vertebrala si evolutiile ulterioare: ea va fi prima actrita ce va fi dublata de un stuntman). Am avut sansa sa vad candva un montaj cu cateva extrase din acest gen de seriale. Scena cu care se incheia fiecare episod, inainte de invariabilul "va urma", era intotdeauna plina de suspans: frumoasa si neprihanita fecioara era legata pe calea ferata iar trenul dezlantuit urma sa o martirizeze in urmatoarele secunde, desi calaretul singuratic calarea neostenit spre locul dramei... cei doi, bunul si raul, se luptau pe viata si pe moarte pe pluta aflata in deriva pe apele tulburi ale fluviului cand deodata, cascada!...
             Magnifice exemple de suspans!...




          Ernest Laverdure va fi calcat de automobilul dezlantuit?   © Ed. Dargaud, Charlier & Uderzo


                 Spirou & Fantasio vor reusi sa'l regaseasca pe infamul Zorglub, cazut in mintea copiilor?... © Ed. Dupuis & Franquin

              Oare acesta este sfarsitul lui Buck Danny, eroul razboiului din Pacific si asul aviatiei marine americane?... Colaborarea intre scenarist (Charlier) si desenator (Hubinon) se facea prin posta, ei locuind in orase diferite. Primind scena de mai sus, Hubinon o deseneaza cu multa maiestrie, ca de obicei dar este complet deconcertat de aparenta moarte a eroului sau favorit si se adreseaza editorului Dupuis. La randul sau, acesta ii trimite o telegrama fulger lui Charlier, in care il avertizeaza ca daca "Buck Danny" nu scapa din incurcatura, scenaristul va fi licentiat. Suspansul a functionat de minune!...      © Ed. Dupuis, Charlier & Hubinon


              Dincolo de suspansurile cu care Herge isi incheie fiecare plansa, atunci cand povestirea se intinde pe doua albume autorul nu ezita sa ne trimita in pragul infarctului cu suspansul de la sfarsitul primului volum...     © Ed. Casterman & Herge

                Un final de plansa istoric: prima aselenizare a unor pamanteni! Oare solul satelitului nostru natural este suficient de solid?...    © Ed. Casterman & Herge

               Eroii primei aventuri pe Luna s'au intors... Dar mai sunt oare in viata?...
               © Ed. Casterman & Herge

                 O traversare mai mult decat periculoasa... Vai, funia s'a rupt si Tintin dispare in torentul navalnic! Va supravietui oare acestui accident?...    © Ed. Casterman & Herge

                Gil Jourdan, inchis intr'un automobil este aruncat de pe faleza in marea involburata... Sa fie acesta sfarsitul intrepidului avocat?...    © Ed. Dupuis & Tillieux

              Un suspans mai "special": Jean Tabary, foarte influentat de stilul dramatic al lui Maurice Tillieux ( "Felix", "Gil Jourdan" ), decide sa treaca pe planul doi eroii sai "Richard & Charlie" si sa'i dea prioritate unui detectiv foarte "noir" si in maniera americana: Rififi (cu doar cativa ani mai devreme, in 1955, Jules Dassin lansa un film foarte dur, ce avea sa marcheze epoca: "Du Rififi chez les Hommes"). Stilul seriei devine foarte alert si in forta, dar se pare ca reclamatiile din partea parintilor se succed amenintator. Redactia "Vaillant" hotaraste reintoarcerea la vechea formula, adica aventura dar cu ceva mai putini gangsteri adevarati! Tabary face o pirueta magistrala, gaseste o rezolvare scenaristica antologica si toata lumea este multumita!...

              Oare Tanguy & Laverdure vor scapa din catastrofa?...   © Ed. Dargaud, Charlier & Uderzo

               Prima publicatie saptamanala care propune in fiecare numar o povestire completa de 12 pagini cu un erou popular: "Heroic Albums" (1946- 1956)... Este practic inceputul sfarsitului, momentul in care banda desenata cu "va urma" a fost condamnata la disparitie...


            Formula "Heroic Albums" va fi preluata 10 ani mai tarziu, in 1965 de "Vaillant, le Journal de Pif" si va dura timp de 4 ani...


                 Totoche, personajul lui Jean Tabary, este primul erou al unei povestiri complete de 12 pagini din "Vaillant, le Journal de Pif"...

          Legendarele personaje care vor face istorie la revista saptamanala "Vaillant, le Journal de Pif"... Curand, apar si "Robin des Bois" si "Les Pionniers de l'Esperance"...


              ...Pana in 1969, cand stafeta va fi preluata de "Pif Gadget", primul saptamanal integral cu povestiri complete: "va urma" este deja o formula caduca, din pacate.

                    Cel dintai mare erou al formulei "Pif Gadget": "Rahan"!   © Lecureux & Cheret


                 In 1978, cu o prezentare grafica foarte eleganta pentru acele vremuri, datorata lui Etienne Robial (adica acelasi grafician care a machetat o alta revista legendara, "Metal Hurlant"!!!), apare revista "A Suivre", editata de Ed. Casterman... Programul este foarte limpede: libertate de miscare fara oprelisti pentru autori, in ceea ce priveste numarul de pagini al unei povestiri ( pana atunci, o povestire trebuia sa se incadreze in limita standard de 46 sau 62 de pagini )!...
                Notiunea de suspans la finalul paginii a disparut cu desavarsire...


             Intregul program al acestei reviste este bazat pe albumul lui Hugo Pratt, "Una ballada del mare salato", o poveste foarte epica si romantica de peste 150 de pagini, considerata prima epopee din banda desenata...


               Povestiri epice si intinse pe parcursul a mai multor albume existau insa cu mult inainte ca revista "A Suivre" sa'si inregistreze "inovatia": Herge recidiveaza de'a lungul carierei sale cu mai multe povestiri ample!...



                Luand exemplul lui Herge, Edgar P. Jacobs alege si el calea povestirilor de larga respiratie...




               Insa regele neincoronat al povestirilor fara de sfarsit este Jean- Michel Charlier!!! "Buck Danny" are nesfarsite aventuri ce se'ntind pe parcursul a mai multor albume!...
      © Ed. Dupuis, Charlier & Hubinon

                Blueberry debuteaza in revista saptamanala "Pilote" in 1963 cu o aventura ce se va intinde pe parcursul a 5 albume si 220 de planse!...


                Un alt ciclu important din aceasta serie este dezvoltat in 4 albume!...

               Blueberry si tensiunea "va urma"...
                  © Ed. Dargaud, Charlier & Giraud

       ... Insa ciclul cel mai intins, o adevarata apoteoza a stilului Charlier, este constituit din nu mai putin de 10 albume!!! Primul album, "Chihuahua Pearl" apare in 1973 (in revista "Pilote" este publicat insa in 1970) iar concluzia este trasa 16 ani mai tarziu in albumul "Le bout de la Piste"... aproape 500 de pagini, care lasa mult in urma orice pretentie venita de la "A Suivre"... Charlier a ramas fidel intreaga viata principiului suspansului de la sfarsitul planselor publicate saptamanal. Invatand foarte constiincios lectia lui Herge, el va aplica acelasi principiu si la finalul albumelor intermediare...
                             (va urma)

Un comentariu:

  1. sint f impresionat nu numai de pasiunea dvs pt bd, dar si de profesionismul cu care tratati subiectul. felicitari

    RăspundețiȘtergere