Zilele trecute, rasfoind niste reviste de benzi desenate ingalbenite de vreme, am regasit fiorul ce presupun ca l'a incercat oricare cititor pasionat atunci cand, urmarind serialul favorit se lovea de o sentinta necrutatoare: "Va urma"... O decizie a autorilor ce te abandona in ghearele incertitudinii pana saptamana urmatoare, cand sperai ca o concluzie privint soarta eroilor iti va aduce linistea... Pe atunci nu aveam habar despre tehnicile legate de dramatizarea unei povestiri si nu banuiam cat de greu le este autorilor sa gaseasca saptamanal un final plin de suspans.
Publicarea in foileton a povestirilor de banda desenata era legata de politica revistelor saptamanale in care apareau, dar si de productivitatea autorilor. Ce cale lunga a fost batuta de la Edgar P. Jacobs, care livra saptamanal cu mare greutate o singura plansa cu "Blake & Mortimer" pentru revista "Tintin", pana la Andre Cheret, care in perioada de glorie reusea sa biruie 6 planse in fiecare saptamana cu "Rahan", fabulos desenate!!!
Politica editorilor de a reedita in albume povestirile publicate initial in foileton, a dus incet si sigur la disparitia revistelor. Sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 marcheaza o schimbare importanta in forma dar si in fondul noilor povestiri de banda desenata. Deja scenariile nu mai sunt concepute pentru a aparea saptamanal in "portii" de una, doua sau trei pagini, cu suspansul aferent. Autorii concep albumul ca pe un intreg si publicarea secventiala nu este altceva decat un "geschaft". In aceasta perioada dramatica, cand rasuna cantecul de lebada al periodicelor B.D. saptamanale sau lunare, editorii sunt complet derutati si comit experiente editoriale sinucigase, de neconceput cu doar cateva decenii in urma. Les Humanoides Associes decid sa publice albumul "Nez Chasse" (Blueberry) in doar 3 numere din revista "Metal Hurlant" iar albumul este deja pe piata inainte ca pre-publicarea sa se'ncheie! Si piata franceza este plina de astfel de cazuri...
Majoritatea revistelor care au facut istorie in banda desenata sunt de mult doar o amintire. Rolul lor a fost insa deosebit de important pentru forjarea caracterelor atator generatii... Iar suspansul ce incheia invariabil fiecare aparitie saptamanala a unui erou, este o experienta pe care nu o poti uita atat de usor. Care cititor va putea uita vreodata finalul plansei nr. 3 cu "Richard & Charlie" de Tabary, publicate prin 1961 in "Vaillant" si care deschide atat de dramatic articolul de astazi?...
Inainte de a fi utilizat in banda desenata, suspansul si'a desavarsit tehnica in cinematografie. Cu doua decenii inainte de aparitia sonorului, filmele mute reuseau sa umple salile de cinematograf cu un public ce nu parea deloc deranjat de pianul dezacordat care acompania fiecare scena. Serialele cu Tom Mix sau Pearl White se difuzau in fiecare saptamana in cinematografe, iar intre episoade onoratul public astepta cu sufletul la gura solutia fiecarei "dileme" in care autorii isi abandonau saptamanal eroii!... De obicei, jocul actorilor putea fi asociat in aceste inceputuri mai mult cu performantele iesite din comun ale cascadorilor de astazi, caci aceste seriale nu erau altceva decat o inlantuire de aventuri palpitante. Tom Mix sau Pearl White erau deopotriva actori si cascadori ( de altfel, actrita din "The Perils of Pauline" avea sa sufere un accident cumplit in timpul unei filmari, ce avea sa'i afecteze coloana vertebrala si evolutiile ulterioare: ea va fi prima actrita ce va fi dublata de un stuntman). Am avut sansa sa vad candva un montaj cu cateva extrase din acest gen de seriale. Scena cu care se incheia fiecare episod, inainte de invariabilul "va urma", era intotdeauna plina de suspans: frumoasa si neprihanita fecioara era legata pe calea ferata iar trenul dezlantuit urma sa o martirizeze in urmatoarele secunde, desi calaretul singuratic calarea neostenit spre locul dramei... cei doi, bunul si raul, se luptau pe viata si pe moarte pe pluta aflata in deriva pe apele tulburi ale fluviului cand deodata, cascada!...
Magnifice exemple de suspans!...
Spirou & Fantasio vor reusi sa'l regaseasca pe infamul Zorglub, cazut in mintea copiilor?... © Ed. Dupuis & Franquin
Dincolo de suspansurile cu care Herge isi incheie fiecare plansa, atunci cand povestirea se intinde pe doua albume autorul nu ezita sa ne trimita in pragul infarctului cu suspansul de la sfarsitul primului volum... © Ed. Casterman & Herge
© Ed. Casterman & Herge
Formula "Heroic Albums" va fi preluata 10 ani mai tarziu, in 1965 de "Vaillant, le Journal de Pif" si va dura timp de 4 ani...
Totoche, personajul lui Jean Tabary, este primul erou al unei povestiri complete de 12 pagini din "Vaillant, le Journal de Pif"...
...Pana in 1969, cand stafeta va fi preluata de "Pif Gadget", primul saptamanal integral cu povestiri complete: "va urma" este deja o formula caduca, din pacate.
In 1978, cu o prezentare grafica foarte eleganta pentru acele vremuri, datorata lui Etienne Robial (adica acelasi grafician care a machetat o alta revista legendara, "Metal Hurlant"!!!), apare revista "A Suivre", editata de Ed. Casterman... Programul este foarte limpede: libertate de miscare fara oprelisti pentru autori, in ceea ce priveste numarul de pagini al unei povestiri ( pana atunci, o povestire trebuia sa se incadreze in limita standard de 46 sau 62 de pagini )!...
Notiunea de suspans la finalul paginii a disparut cu desavarsire...
Povestiri epice si intinse pe parcursul a mai multor albume existau insa cu mult inainte ca revista "A Suivre" sa'si inregistreze "inovatia": Herge recidiveaza de'a lungul carierei sale cu mai multe povestiri ample!...
Insa regele neincoronat al povestirilor fara de sfarsit este Jean- Michel Charlier!!! "Buck Danny" are nesfarsite aventuri ce se'ntind pe parcursul a mai multor albume!...
© Ed. Dupuis, Charlier & Hubinon
Un alt ciclu important din aceasta serie este dezvoltat in 4 albume!...
© Ed. Dargaud, Charlier & Giraud
(va urma)
sint f impresionat nu numai de pasiunea dvs pt bd, dar si de profesionismul cu care tratati subiectul. felicitari
RăspundețiȘtergere