In Romania anilor '60 lucrurile incepeau sa se schimbe. Incet (astfel incat modificarile vor fi sesizate doar ceva mai tarziu, respectiv atunci cand s'a putut arunca o privire globala peste trecut...) dar sigur! Romania isi dusese piatra pana in varful muntelui de atatea ori incat conducerea politica a hotarat ca cei 20 de ani de plata a despagubirilor de razboi fata de fratele de la rasarit, Marele Urss, au fost suficienti. De acum incolo, Romania isi va cauta o carare proprie pe care sa paseasca, nu intotdeauna in aceeasi directie cu ceilalti parteneri ideologici din lagarul comunist, cum atat de inspirat a numit aceasta alianta dintre statele comuniste, un lider politic de la Moscova. Gheorghe Gheorghiu Dej moare in 1965 (gurile rele care n'au alta treaba decat sa improaste cu noroi tot ce este imaculat, barfeau pe la colturi ca boala necrutatoare care l'a rapus pe Dej s'a datorat unei iradieri "accidentale", petrecute cu ocazia unei vizite de "prietenie" la Moscova !) si este plans de o tara intreaga. Respectul il merita pentru dezghetul pe care'l promovase in relatiile cu puterile occidentale si o orientare ceva mai echilibrata intre cele doua sfere de influenta. Statele Unite au apreciat dispozitia spre dialog a Romaniei, incurajand aceasta directie. Imi amintesc de prima expozitie a "marilor realizari ale SUA", o super-manifestatie si prima de acest fel din Estul Europei. Cataloagele ilustrate, baloanele colorate si alte cacastiuturi multicolore, toate cu scop propagandistic, fireste, au lasat publicul masca, astfel incat conducerea politica a Romaniei a inceput sa'si puna intrebarea daca nu cumva au gresit, operand aceasta deschidere.
In chioscurile de ziare, revistele si presa isi schimbau infatisarea. In '67 apare primul numar dintr'o publicatie de exceptie, "Magazin Istoric", o revista care incepe sa repuna istoria sub lupa, descoperind pete pe care pana atunci, nu la vazusem cu ochiul liber. Oamenii devin constienti ca sunt parte din Istorie si incep sa se intereseze de trecutul lor.... Revista "Automobilism" propune pentru prima data in Romania o publicatie in culori despre lumea curselor de masini, motoare si noutati din lumea intreaga... O premiera extraordinara!... "Secolul XX" este o revista lunara ( de fapt, un volum, caci fiecare numar are aspectul si grosimea unui roman.). Este o publicatie formidabila, care face un tur al literaturii de pretutindeni, publicand in premiera cele mai avangardiste texte. Aici am citit pentru prima data texte de Aleksandr Soljenitin ( "O Zi din Viata lui Ivan Denisovich"), "Love Story" de Erich Segal (un text si un film romantic care au marcat puternic generatia mea)... Si pentru copii se misca apele. Astfel "Cravata Rosie", revista copiilor intre 10 - 16 ani, devine "Cutezatorii", o revista care avea sa reziste eroic din toamna lui 1967 pana la Revolutia din '89. Publicatia capata un nou look, mai dinamic si mai modern, acordand un spatiu ceva mai generos benzilor desenate ( dintr'un total de 16 pagini, de regula 2 erau cu B.D., dar in mod exceptional apareau si 5 planse intr'un singur numar!!!... Nu sunt un as in statistica si contabilitate, dar estimez ca in cele peste 1.000 de numere ale revistei "Cutezatorii" publicate in mai bine de 20 de ani, au aparut peste 2.000 de pagini de banda desenata ( adica tot cam atat cat publica revista "Pif Gadget" in 40 de saptamani!!!). Pentru copilul avid de B.D. care eram, parea o perspectiva optimista, dar entuziasmul mi'a fost foarte repede temperat. In 1967 am avut sansa sa vizitez Yugoslavia. Imaginea chioscurilor de ziare, tapetate cu coperti multicolore format comics american, ma bantuie si astazi: erau zeci, daca nu sute de coperti diferite!...
Din viata unui pustan, fireste ca alaturi de banda desenata, nu puteau lipsi filmele. Intr'un ritm trepidant de cel putin 2 filme pe saptamana (la care se mai adaugau cateva spectacole la Cinemateca, deci cu filme de arhiva), filmul era un subiect important la suete. Iar daca eroina era interpretata de Brigitte Bardot, discutiile aveau toate motivele sa fie fierbinti ( nu uita ca B.B. era in acei ani femeia sexi din visele oricarui barbat sau copil normal!)!...
B.B. nu putea sa lase indiferenta lumea benzii desenate. Astfel, Jean - Claude Forest imagineaza prin '65 pentru Erich Losfeld ( un editor care are curajul sa editeze benzi desenate pentru adulti, in Franta) o eroina total neortodoxa pentru lumea comicsului: Barbarella. Mai mult dezbracata si complet dezinhibata, aceasta bantuie universul in cautare de dragoste si insolit. Si poti sa ma crezi, are parte din belsug de amandoua!... Trasaturile eroinei sunt izbitor de asemanatoare cu cele ale lui B.B.! Insa, cativa ani mai tarziu, atunci cand megaproducatorul italian de film Dino de Laurentis se hotaraste sa faca o adaptare pentru marele ecran, rolul Barbarellei va fi preluat de actrita americana Jane Fonda (nimeni alta decat fetita lui Henry Fonda, starul de la Hollywood din anii '50!). Desi Jane Fonda semana cu Barbarella doar la degetul mic de la piciorul drept, explicatia este simpla: regizorul filmului, Roger Vadim era fostul sot al lui Brigitte Bardot si fusese parasit de aceasta in favoarea actorului Jean-Louis Trintignant. Recasatorit cu Jane Fonda, Vadim isi impinge fara jena noua nevasta in lumina reflectoarelor...
© Forest
B.B. mai sexi decat niciodata!...
Michel Constantin nu prea a tinut niciodata afisul, interpretand in cinematografia franceza multe roluri de planul doi sau trei. Insa intotdeauna aparitiile sale au fost remarcate. Mutra sa nu o poti uita prea usor iar rolul care i se potrivea ca o manusa era cel al lui Titi Duru', baiatu' care a calcat stramb in copilarie si este urmarit de un cazier, dar care are o inima de aur...
... Michel Constantin in benzile desenate ale lui Tibet, prolificul autor Belgian ( el singur a realizat ceva mai mult de 10.000 de planse, adica de vreo 2 ori mai mult decat s'a publicat dintotdeauna in Romania!!!)...Tibet era un portretist desavarsit- la un moment dat, in revista "Tintin" in care si'a mancat malaiul, avea o pagina saptamanala cu mutrele personalitatilor celebre. In seria sa far, "Ric Hochet", foloseste in mod curent, pentru personajele secundare fete contemporane cunoscute.
© Le Lombard, Duchateau & Tibet
Constantin & Bebel, doi duri ai ecranului francez...
Serge Reggiani, poet, cantaret si actor francez, cu radacini pe undeva prin Italia, o mutra de dur care a marcat decenii intregi cinematografia franceza. Cine poate uita rolul sau din "Les Aventuriers", alaturi de Alain Delon si un alt dur, Lino Ventura?... Sau interpretarea sa magistrala a baladei compusa de George Moustaki, "Ma Liberte" ?...
... "versiunea" B.D. a lui Reggiani : raul din "Ric Hochet"!...
© Ed. Le Lombard, Duchateau & Tibet
Cine zice Sean Connery zice James Bond. O eticheta care l'a deranjat foarte tare pe Sean, astfel ca dupa 6 filme in care'l interpreteaza pe super-spionul britanic, taie pisica in doua si se apuca de filme de arta. Dar "Never Say Never Again!" spune dictonul, astfel incat 12 ani mai tarziu, Sean Connery se intoarce la prima dragoste pentru un nou episod din ispravile bagaretului englez!...
James Bond, un 00X a la Asterix! © Ed. Albert Rene & Uderzo
- Bond... James Bond!...
Cei trei muschetari care au schimbat lumea benzii desenate: Albert Uderzo, Jean-Michel Charlier & Rene Uderzo. Inceputurile celei mai formidabile aventuri B.D. din Europa a avut loc in 1959 si s'a numit "Pilote". Toata povara inchipuirii unui nou saptamanal, intr'o lume dominata la greu de "Vaillant", "Spirou" si "Tintin", a stat pe umerii celor 3... Uderzo, asemenea unui sclav manat cu biciul de la spate, desena 3 serii in acelasi timp: Asterix, Michel Tanguy si Jehan Pistolet... Charlier scenariza Tanguy, Barbe Rouge si Jacques LeGall + nesfarsite redactionale iar Goscinny transpira la randul sau pe aproape toata revista!...
... Iata'i figuranti in aventurile lui Michel Tanguy: la marea petrecere, in partea stanga sunt personajele seriei in timp ce in partea dreapta poti identifica redactia revistei "Pilote"- Uderzo, Charlier, Goscinny si sa dea naiba daca mai stiu cum ii cheama pe ceilalti trei!
© Ed. Dargaud, Charlier & Goscinny
Aparent, cei trei muschetari o tineau intr'o petrecere, de te intrebi pe buna dreptate, cand mai aveau timp sa munceasca!...
Obiectul acestor articole despre Film-Banda desenata este sa identificam impreuna cat mai multe cazuri de eroi din B.D. ale caror trasaturi sunt inspirate de realitate.
De data aceasta, vorbim despre un caz mai special: Aventurile lui Michel Tanguy au fost inchipuite de Uderzo, pentru desen si Charlier pentru scenariu ca un divertisment, in care doar locatiile puteau fi identificate si din cand in cand, cate un figurant inspirat de realitate, cei doi eroi principali, Tanguy & Laverdure fiind imaginati grafic de Uderzo.
© Ed. Dargaud, Charlier & Uderzo
Debordat de prea multa munca, dupa 8 albume cu aventurile aviatice ale lui Tanguy si preferand sa continuie in forta cu "Asterix", Uderzo abandoneaza seria in mainile lui Jije. Acesta preia personajele si continua sa le pastreze trasaturile impuse de stilul lui Uderzo, dand totusi seriei un aer mai realist, chiar mai sumbru.
© Ed. Dargaud, Charlier & Jije
Uderzo paraseste seria exact in momentul in care aceasta este consacrata de un serial T.V. de mare succes. In 39 de episoade, Tanguy si Laverdure devin niste eroi foarte populari ( daca revista "Pilote" si albumele le asigurau un public confortabil de vreo 200.000 de cititori, serialul de televiziune ii faceau cunoscuti in intreaga Europa, fiind urmariti de zeci de milioane de telespectatori!...)...
...succesul este atat de mare in Franta incat Jije este sfatuit sa abandoneze trasaturile personajelor inchipuite de Uderzo si sa incerce sa se apropie cat mai mult de mutrele actorilor din serial, Jacques Santi (Michel Tanguy, in film) si Christian Marin (Ernest Laverdure, in film)...
©Ed. Dargaud, Charlier v& Jije
...Chiar si copertile albumelor urmeaza politica editoriala, desenele originale ale lui Uderzo fiind inlocuite de picturi mult mai moderne si mai acrosante pentru anii '60, executate de Yves Thos. Personajele principale ale seriei B.D. sunt decalcate dupa fotografii, astfel incat nu mai incape nicio confuzie. Toate copertile albumelor desenate in interior de Jije, sunt pictate de Yves Thos si respectau intocmai trasaturile celor doi actori.
Este un caz unic in banda desenata europeana : personajele isi modifica trasaturile, platind tribut succesului (Yves Thos a redesenat o multime de coperti pentru Barbe Rouge si Bob Morane, si anume pentru albumele desenate de marele desenator francez Gerald Forton, care nu avea absolut nicio notiune despre cum tre' sa arate o coperta!)...
© Ed. Dargaud
Christian Marin ("Ernest Laverdure")?... Pai, unul dintre jandarmi (cel mai inalt si anume la mijlocul sirului de copoi)!
Bogdan Balthazar... Nu tocmai o vedeta ci mai degraba un om politic si bancher roman, care s'a jucat si el asa cum a stiut cu destinul Romaniei...
...acelasi erou in "Viitorul Romanesc", un cotidian (proprietatea lui Viorel Catarama), care prin '91-'92 si'a deschis paginile benzilor desenate (benzile cotidiene erau asigurate de Valentin Tanase si de mine, fiecare publicand o saptamana intreaga, alternativ. Vali a ales varianta sociala, eu cea politica...).
Bogdan Balthazar, impecabil desenat de Valentin Tanase!...
© Ed. Teora & Valentin Tanase
Beatles... George, John, Ringo, Paul... O legenda, te intrebi daca asa ceva a existat cu adevarat vreodata!...
...Doi dintre Beatlesi, intr'o banda desenata de Valentin Tanase (Mare fan Beatles, stiind tot ce este legat de persoana fiecaruia, Vali nu a pierdut nicio ocazie sa'i citeze grafic sau pictural in lucrarile sale. De obicei, acestia apar in roluri de plaiesi sau boieri de la curte. Cine intelegea clenciul, avea parte negresit de o portie buna de ras...). Din pacate, informatiile mele iconografice privind banda desenata romaneasca sunt limitate, de unde si calitatea de rahat a reproducerii de mai sus. Scuze, Vali, dar poate ma ajuta cineva cu o imagine mai pricopsita, cineva care are o arhiva in care eventual sa apara toti cei 4 Beatles!...
© Valentin Tanase
John Barrymore, un mare tragedian al ecranului american, foarte popular in anii '30, bunicul unei alte vedete de acum de la Hollywood, Drew Barrymore...
...Si asa cum l'a imaginat Morris pe John Barrymore in aventurile lui Lucky Luke...
© Ed. Dargaud, Goscinny & Morris
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu