Acei Minunati Eroi de Hartie & B.D.

                                                                Fiecare generatie are nevoie de doza sa de soc electric, soc provocat nu de introducerea degetelor in priza ci de valul schimbarii, un tsunami care revolta vechea garda si este acceptat fara rezerve si conditionare de tineret. Orice generatie care se respecta isi revendica in momentul maturitatii valorile care l'au reprezentat si pe care le'a respectat, chiar daca in copilarie aceasta apartenenta la un curent care deranjeaza l'au costat ceva note proaste la purtare, suturi in fund de la parinti si punere la colt de catre o societate conservatoare, prea putin dispusa sa'si negocieze valorile trecute. Mandria de a apartine unei generatii care a avut ceva de spus ( marcand teritoriul culturii cu semne pe care timpul nu are incotro si trebuie sa le conserve ) trebuie sa fie fara de  margini. Cei care au trait "Unica si Singura Schimbare care a existat vreodata", nu pot admite in fata noilor generatii ca Revolutia lor culturala a devenit doar o alta pagina de Istorie. O alta pagina dintr'un hronic de care noii veniti se pot dispensa fara probleme...

                                                                Anii revoltei mele culturale au inceput prin '65 si din pacate, s'au incheiat cam 20 de ani mai tarziu. Poate si din cauza unei lipse aproape totale de informatii venite dinspre West, taramul unde cei din generatia mea isi imaginau "The Promise Land"... poate si din pricina limitelor personale, de care devin pe zi ce trece tot mai constient... Au fost niste ani grozavi, in care ii speriam pe cei batrani doar pomenind nume ca Led Zappelin, Deep Purple, Santana, Rolling Stones, Pink Floyd, Queen, Sergio Leone, Lee Van Cleef sau Clint Eastwood, Alain Delon si Belmondo, John Updike sau Eugen Ionescu ( piesele sale au aparut in Romania in colectia BPT, in 2 volume de abia spre sfarsitul anilor '60, destul de mult dupa ce au fost scrise, ceea ce insa nu m'a impiedicat sa le "devorez" ca un capcaun flamand!) iar in banda desenata Druillet sau Crepax, doi autori de care astazi se vorbeste tot mai putin, desi candva ei reusisera sa miste o arta condamnata sa ramana anchilozata in parantezele in care fusese inchisa ... Socul primelor doua filme ale lui Sergio Leone ( "Per un Pugno di Dollari" si "Per Qualche Dollaro in Piu") trebuie sa fi fost planetar, atata timp cat amintirea si umbra lor inca planeaza peste asa de multe generatii!... 

Se ne oprim impreuna, timp de cateva articole, asupra unui subiect foarte interesant: cum au reflectat autorii de banda desenata lumea trecuta si contemporana prin selectarea unor prototipuri de eroi care au marcat respectiva generatie...

In Lucky Luke nu putea lipsi un personaj atat de pitoresc precum vanatorul de prime, colonelul Mortimer, din "Pentru cativa dollari in plus"...    

Daca in film Lee Van Cleef reuseste sa'ncarca eroul cu suficienta sarcina pozitiva, in banda desenata a lui Goscinny & Morris vanatorul de recompense este prezentat ca un nemernic, capabil sa vanda si aerul pe care'l respira, daca pretul este interesant...       © Ed. Dargaud, Goscinny & Morris

       Lee Van Cleef este un actor cu un destin foarte interesant: pana la 50 de ani a jucat la Hollywood numai roluri de mana a treia sau simpla figuratie. Pe scurt, un perfect ratat. Cand a inceput sa incarunteasca pe la tample, studiourile americane i'au spus Pa! iar Lee s'a trezit in strada, muritor de foame. Trei ani de zile a fost nevoit sa o faca pe pictorul, nereusind insa sa pacaleasca pe nimeni.
      Marea sa sansa avea sa se numeasca Sergio Leone, un regizor italian perfect necunoscut chiar si in Italia, tara sa natala. Acesta avea sa'l solicite pentru rolul lui Mortimer, vanatorul de prime din "Pentru cativa Dollari in Plus". Ce a urmat este Istorie si negresit ar trebui sa o cunosti...

           Louis de Funes este un actor care nu mai trebuie prezentat. El a facut sa rada atatea generatii de spectatori incat aproape ca jignesti inteligenta cinefilului repetand detalii biografice arhicunoscute.

          ...Si totusi, prezenta sa in banda desenata a trecut destul de discret, astfel incat ma simt dator sa sa o rememorez.

            © Ed. Lucky Production & Morris

           Nu pot sa nu reamintesc performantele burlesti de exceptie ale lui de Funes in cele 6 filme cu Jandarmi!...

         Bernard Blier, un actor mai putin cunoscut pe la noi, dupa nume, dar foarte apreciat in Hexagon pentru subtilitatea jocului sau, aparent fara patima si implicare. Rolul vietii sale este probabil agentul special Milan, un cadru din spionajul francez, ros de ambitii si vanitati, din fabuloasa comedie " Le Grand Blond avec un Chaussure Noire", film construit pe baza unui excelent scenariu al luyi Francis Veber...

           Uderzo prinde din zbor personalitatea actorului si a eroului interpretat de acesta, imaginand in Asterix un erou de zile mari: seful spionajului la curtea lui Cezar!!!
          © Ed. Albert Rene & Uderzo

           Acelasi actor, Bernard Blier, il va inspira si pe Tibet atunci cand avea sa deseneze un episod din aventurile lui Ric Hochet...
            © Ed. Le Lombard, Duchateau & Tibet

           Blier & Jean Gabin, doi mari actori ai cinematografiei franceze...

         Clark Gable sau Fat Frumos din anii '30... Personalitatea sa era atat de marcanta in acei ani incat atunci cand studiourile de la Hollywood au facut castingul pentru "Gone with the Wind" ( adaptarea dupa romanul lui Margaret Mitchell,  cea mai dorita carte pentru marele ecran), Gable si'a adjudecat rolul "din prima", in timp ce pentru Scarlett O'Hara au fost necesari trei ani pentru a putea fi gasita aleasa...

         Clark Gable si cei doi complici care au imaginat una dintre cele mai frumoase benzi desenate din lume : Blueberry... De data aceasta, Charlier si Giraud incearca fara prea multa convingere, o noua serie western gen "Gone with the Wind"... Unul dintre personajele secundare este Gable, desigur!...        © Ed. Casterman, Charlier & Giraud

           Gable devine personaj si intr'o banda desenata romaneasca, "Zidul" sau "Le Mur", un roman desenat ce incearca sa sintetizeze in cateva fraze angoasa unei generatii pierdute...
           Un eveniment paradoxal, greu de crezut pentru cineva care nu a trait Holocaustul cultural comunist : poate din cauza celui de'al doilea Razboi Mondial (premiera filmului a fost in USA in 1939, ceea ce avea sa'l interzica in Europa pentru cativa ani buni...), poate din cauza embargoului cultural autoimpus de autoritatile politice romane... premiera romaneasca avea sa aibe loc, cu foarte mult tam-tam, de abia prin anii '70!!!
          © Lee Ivas Anghel

        Clark Gable sau oameni pe care e greu sa'i uiti...

           O fotografie "ciupita" de pe Retea : Mandrica, ex Kalkus, nemuritorul autor al lui Concombre Masque (Castravetele Mascat, mai pe romaneste) este usor de recunoscut, anii trecand razant peste domnia sa... Dar cine este domnu' cu mutra si zambet simpatic, atingand cu timiditate un exemplar din cea mai formidabila revista de banda desenata, "Vaillant, le Journal de Pif" ?... Cine este oare ?...
          O personalitate care avea sa devina unul dintre eroii nemuritoarei saga "La joie de Vivre" sau Gai Luron, o serie ce avea sa bucure generatii in sir de cititori ai revistei Pif sau al albumelor pe care le'a editat "Audie"...

           Gai Luron si Redactorul Sef de la "Pif" : o relatie intotdeauna super tensionata, cum este normal sa fie intre un angajat total debransat de la tensiunea cotidianului si un responsabil conectat in permanenta la reteaua de inalta tensiune!...

             © Ed. Audie & Gotlib

                  ...Aici, fara barba dar cu Cabrero Arnal...

                  ...Iar aici cu barba, insotit de Maurice Biraud, un actor cu o anumita cota de piata, ce avea sa revigoreze piate publicatiilor "poche" !... Bineinteles, este George Rieu!!!... George Rieu Himself!!!... Cel mai tare redactor sef pe care l'a avut lumea europeana B.D.! El este cel care, privind cu nostalgie revistele de altadata (mai ales "Heroic Albums", revista belgiana editata de Fernand Cheneval, al carei principiu era acelasi: o povestire de 12 pagini cu un erou de succes si cateva planse din alte serii cu "va urma"...), a inventat revista "Vaillant, le Journal de Pif" ce avea sa apara timp de 4 ani, dupa care se va transforma in cea mai tare publicatie pentru copii, "Pif Gadget", primul saptamanal ce propunea cititorului numai povestiri complete ( ca un Almanah! ) + o jucarie pe care o asamblai de unul singur! Iar jucariile, poti sa'mi dai crezare, erau uneori adevarate performante: un gramofon si un disc pe care aveai ocazia sa auzi vocile personajelor tale favorite!... un microscop care functiona!... un carton pe care daca il udai incepea sa infloreasca!...
                In memoriile sale, Michel Greg, autorul lui Achille Talon, Quentin Gentil, Bernard Prince, Bruno Brazil si multe, multe alte serii..., isi aduce aminte cu multa nostalgie de felul in care era primit la redactia "Pif" de redactorul sef, adica George Rieu, cu multa eleganta si mult whisky ( la randul sau, Pierre Pascal, un bun prieten al lui Greg... si al benzii desenate din Romania, imi confirma ca Greg era un mare bautor de tarii, ceea ce avea de altfel sa'l prapadeasca prematur!...)
                Din pacate, George Rieu a parasit lumea B.D. in plina glorie, alegand o alta cariera care s'a dovedit falimentara...