Politik und Beluga Caviar

          "Mandra Corabia, Mester Carmaciul!..." declama candva Zaharia Stancu cu mandrie patriotica si urcand fara prea mare efort inca o treapta pe lunga scara a degradarii artistului. Dintotdeauna si oriunde in lumea asta au existat artisti-mercenari, unii dintre ei foarte capabili.  Satui sa tot astepte recunoasterea si succesul public, cand s'a ivit oportunitatea au semnat cu propriul sange Paktul cu diavolul, asemenea lui Faust. Exista insa si o deosebire majora : e greu de crezut ca acesti artisti colaborationisti au avut parte de turmentarile prin care a trecut Faust, nevindecat de ideea ca si'a pierdut Sufletul!... Artisti plin de har ca Adrian Paunescu, Sabin Balasa, Zaharia Stancu, Corneliu Vadim Tudor, Ilarion Ciobanu, Sergiu Nicolaescu... au fost adeptii dictonului vechi de cand lumea "Traieste'ti clipa !", niste epigoni ai lui Epicur, care nu au retinut din filozofia acestuia decat partea cu consumul imediat. Pe Paunescu mi'l amintesc de pe vremea cand era marele Boss de la revista "Flacara", o revista careia ii daduse un look foarte modern din clipa in care fusese inscaunat ca redactor sef. Au urmat celebrele spectacole "Cenaclul Flacara", la inceput adevarate ferestre spre cultura universala de calitate, in care muzica folk era motorul principal al acestei noi forme de educatie. Din pacate, Paunescu a dat mana cu Diavolul si a amanetat idealurile unei intregi generatii... Cat de departe era tanarul care scotea volume de poezii de mare sensibilitate si angajament civic (volume ce se vindeau in peste 100.000 de exemplare, intr'o singura zi!!!), de "batranul" imbatranit inainte de vreme, ce realiza emisiuni mamut TV, intru proslavirea Titanului de la Scornicesti!... Asemenea lui, o intreaga haita de lupi tineri cu dintii ascutiti, tinuti in lesa de Marele Carmaci... "Artisti" carora li se dadea drumul din lesa doar atunci cand victima ce urma sa fie "sfasiata" deranjase prea tare sistemul...

                     " Niet!" Pana aici, pare sa spuna bolsevicul din afisul propagandistic de mai sus. Figura lui serioasa, idealizata la greu trebuia sa fie un exemplu pentru rusul mediu, apasat in anii '30-'40 de griji si saracie si care cauta evadarea din cotidian in aburii paharutului de vodka. Si pentru ca o ratie de alcool se evapora tare repede, in consecinta operatiunea se repeta pana la loc comanda. O problema asemanatoare a avut'o si bietul Burebista cu dacii sai, acum 2.000 de ani. Necajit ca nu'si putea tine ostenii in pozitie de drepti, de ametiti de bautura ce erau, Burebista a luat o hotarare dramatica: a dat foc la toate viile! Iti dai seama ce chin si jale tre' sa fi cuprins stramoseasca Dacie, lasata pe uscat!...
            Artisti de propaganda au existat peste tot, din fericire pentru memoria lor si sufletul vandut, aproape nimeni nu'si mai aduce aminte de faradelegile lor. Aproape nimeni nu'si mai aminteste de numele victimelor lor. Avea dreptate cel care afirma candva ca timpul vindeca orice rana. Poate undeva, intr'un Infern pe Pamant sau Aiurea, mai exista un catastif in care un contabil riguros a notat pedant fiecare suflet vandut, avand in dreptul fiecarui nume trecuta suma de arginti negociata... Personal, ma indoiesc si de altfel, pe cine ar mai interesa ?...
           In articolul de astazi iti prezint alte afise sovietice de propaganda; pentru a atenua duritate unora dintre ele, am alternat propaganda cu comertul si publicitatea ...

                     Muncitorii bolsevici debarasandu'se de sfinti si de credinte...