" Placid & Muzo ?... Connais pas !"... Un raspuns firesc, daca esti atat de imprudent sa te lansezi intr'o ancheta privind cunostintele tinerilor de astazi despre banda desenata clasica franceza... Si totusi, candva Placid & Muzo era un celebru cuplu de eroi care a bucurat generatii de copii francezi si nu numai, timp de peste 4 decenii, in diferitele publicatii ale Partidului Comunist Francez... Gagurile lor erau simple dar cu un mare impact pentru niste copii de abia iesiti dintr'un conflict planetar, ce secatuise toate pusculitele si costase atat de multe vieti.
Astazi insa nu despre cei doi eroi mi'ar face placere sa dialogam... Cariera lor fabuloasa merita o atentie speciala si poate, la un moment dat, ne vom concentra impreuna asupra epopeei numita "Placid & Muzo", cerandu'i sfatul expertului nr. 1 in placidmuzologie, l'am numit pe Mircea Arapu!...
Prin '57, pentru un numar special din reviata "Vaillant", Cabrero Arnal (parintele lui Placid et Muzo dar si al lui Pif et Hercule) propune o povestire nostima in care personajele sale se "trezesc" in Grecia Antica. In consecinta, se vor intalni pe rand cu o multime din creaturile mitice pe care fiecare dintre noi le cunoaste din copilarie, de pe vremea cand citeam "Legendele Olimpului" de Alexandru Mitru: un Satir (Pan insusi), un Ciclop cum numai in Odiseea lui Ulisse mai poti intalni, un Centaur agresiv, Minotaurul innebunit de sinuozitatile Labirintului pe care nu'l intelege si chiar pe mesterul Dedal!...
Povestea lui Placid & Muzo nu este pentru mine decat un pretext ca sa meditam cateva clipe asupra acestor minunate metafore (caci ce altceva ar putea fi?...), ce pot fi intalnite la tot pasul in Mitologia Greciei Antice...
Printre primele fiare pe care Omul le'a imblanzit, trebuie sa fi fost Lupul, care incet dar sigur s'a transformat in "cel mai bun prieten al omului" : Cainele! Tovarasul lui necuvantator avea sa'l ajute la vanatoare, in lupta cu dusmanii si la paza avutului sau, atunci cand va deveni sedentar... In clipa in care a renuntat la cortul de piele, care'l adapostea in peregrinarile sale, inlocuindu'l cu o casa de piatra, tre' sa fi simtit nevoia sa adune pe langa casa si alte fiare, pe care le'a domesticit. Grecia antica, fara sa fie cea mai veche civilizatie umana, poate fi considerata drept cuibarul civilizatiei asa cum o cunoastem azi : practic, toate artele, stiintele, sportul si institutiile Democratiei, intr'o forma sau alta au fost institutionalizate atunci (subliniez, institutionalizate, adica au capatat caracter de sine, au devenit oficiale, au avut dreptul la o Muza... deci nu inventate, caci pictura, muzica sau dansul pot fi regasite la triburile din Neolitic...)... Tinutul muntos si arid al Eladei trebuie sa nu fi fost propice intrebuintarii calului. Elenii, munteni aprigi si iuti ("Ahile cel iute de picior!"), erau dominati pe campul de lupta de ostenii troieni, ce foloseau carele de razboi, trase unul sau mai multi cai (simbolul Troiei era Calul Salbatic )... Locuitorii Eladei erau urmasii celor care migrasera cu mii de ani in urma dinspre Asia. " In
lungul lor exod prin stepele asiatice probabil ca au intalnit triburi ce
domesticisera deja Calul iar emotia in fata acestei noutati a fost atat
de puternica incat momentul a fost imortalizat in legende. Centaurul
este melanjul unor emotii foarte puternice, provocate de contactul cu
calareti exceptionali, rapizi si neinfricati luptatori, cum trebuie sa
fi fost locuitorii nesfarsitelor stepe. Din aceleasi locuri aveau sa
navaleasca asupra Europei, dupa multe alte secole, alti Centauri, la fel
de indemanateci in arta calariei: Hunii, Mongolii, Tatarii..."... Randurile citate sunt dintr'un articol anterior ("Horse Power"), care sintetizeaza in cateva fraze crezul meu despre originea acestei metafore: Centaurul !
...Este limpede ca locuirorii din Elada nu au fost niciodata prietenosi cu "Centaurii". Scenele in care omul se infrunta cu centaurul sunt de cele mai multe ori deosebit de violente, aproape un fel de Abecedar al luptatorului, pentru o eventuala viitoare infruntare !...
... Nici nu'i de mirare, daca citim in relatarile mitologice ca centaurii se ocupau si cu rapirea frumoaselor grecoaice!...
...Centauri si jocuri lubrice...
Singurul centaur non-violent si foarte intelept a fost Chiron. Ascuns in munti, ca un ascet, el a fost mentorul lui Tezeu, Ahile si Asclepios. Centaurul Chiron era un renumit taumaturg, un vindecator prin magie, arta pe care i'o va transmite lui Asclepios, cel care este considerat patronul medicinei moderne (astazi pe firmele unor farmacii, inca mai este reprezentat un sarpe incolacit pe o cupa, simbol al lui Asclepios care folosea drept leac in vindecarea multor boli veninul de vipera!).
Ucis dintr'o eroare de o sageata otravita trasa de Hercule, Chiron se inalta la Cer si devine Constelatia Sagetatorului...
Spre sfarsitul anilor '60, scriitorul american John Updike iese in librarii cu cel mai bun roman al sau, "Centaurul", o parabola a inaltarii si decaderii unui imperiu: cel in care Omul a fost candva imparat. Romanul alterneaza actiunea pe doua planuri, unul contemporan, in care profesorul Caldwell incearca intr'un liceu oarecare de provincie sa retrezeasca interesul unei generatii apatice, pentru maretia civilizatiei umane si un alt plan in care cantaurul Chiron, ranit, isi traieste ultimile zile... Moartea nu este intotdeauna sfarsitul fizic de care ne temem !...
"Valerian & Laureline", o serie B.D. editata de Ed. Dargaud si imaginata de Mezieres, pentru desen si Christin, pentru scenariu... O poveste din care nu putea lipsi violenta centaurilor mitologici. Sau de fapt, nu erau atat de mitologici ?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu