La prima vedere, povestea Labirintului este doar o alta istorie complexa pe care Mitologia greaca ne'a trimis'o cu darnicie peste milenii, pentru a ne face mai buni, mai intelepti si in consecinta, mai toleranti. Amanuntele epice ale acelor intamplari le cunoastem cu totii, inca de la varsta cand literele alfabetului ne deveneau buni prieteni. Incarcatura emotionala si amanuntele picante aveam sa le aflam insa mult mai tarziu, adica atunci cand creierul si corpul ce incepeau sa se coaca isi vor revendica drepturile.
Eroii acestei drame sunt :- Minos, puternicul rege din Creta ; - Dedal, sculptor, arhitect si inginer legendar, despre sculpturile caruia Platon spunea in scrierile sale "ca par atat de vii, incat trebuiau inlantuite ca sa nu fuga de pe piedestaluri"!; - Icar, fiul lui Dedal, simbolul perfect al tineretii nesabuite, imprudente fara de care insa lumea nu ar fi ajuns atat de departe!...; Pasiphae, regina nimfomana, ale carei bizarerii sexuale au declansat intreaga drama; - Ariadna, fiica regelui din Creta, care va pastra cu strasnicie ghemul de lana primit de la Dedal, singura cale prin care puteai sa scapi din strafundurile Labirintului!...; - Tezeu, eroul mitologic atenian, care a avut curajul sa infrunte Fiara in intunericul umed al coridoarelor subterane, ajutat de Firul Ariadnei...; -...si bineinteles, Minotaurul, rodul unei impreunari contra naturii intre Pasiphae si Taurul Alb... Minotaurul, un monstru sangeros sau o victima ?...
...si la fel ca in marile tragedii grecesti, din clipa in care eroii ne sunt cunoscuti iar Corul murmura litania, drama poate sa inceapa!...
Dedal, stabilit vremelnic la curtea regelui Minos, face imprudenta, manat de orgoliu, sa o ajute pe regina Pasiphae sa se imperecheze cu marele Taur Alb. Drept care construieste statuia unei vaci, goala pe dinauntru, in care trebuia sa intre nesatioasa regina. Pe scurt, Taurul Alb este amagit iar regina aduce pe lume, la timpul sorocit, un fat cum numai in mitologia greaca poti sa intalnesti: jumatate om iar restul taur!... Oripilat, Minos ii porunceste lui Dedal sa construiasca sub palatul regal un sir de coridoare ascunse, din care sa nu poata scapa oricine ar fi fost inchis. Asa apare Labirintul, o retea dementa de coridoare sinuoase si circumvolutiuni de zidarie. Odata terminata constructia, Minos inchide Minotaurul pe care nu trebuia sa'l vada multimea, intre zidurile reci dar si pe Dedal si fiul sau Icar, drept pedeapsa ca a ajutat'o pe regina. Dedal reuseste insa, folosindu'se de resturile de la schele, sa construiasca doua perechi de aripi, cu ajutorul carora, el si fiul vor izbuti sa scape din inspaimantatoarea inchisoare. Imbatat de noua sa putere, Icar nu asculta sfaturile primite de la tatal sau si se'nalta tot mai sus, spre soare, acolo de unde lumea se vede doar curata si frumoasa. Caldura insa'i topeste ceara cu care erau imbinate aripile iar Icar se prabuseste in mare...
Tot asa, doua milenii mai tarziu, cei "Noua mesteri mari, calfe si zidari, cu Manole zece, care'i si intrece...", abandonati pe turlele bisericii ce tocmai o terminasera, sfatuiti de Manole isi mesteresc aripi si cauta scaparea in zbor... Zborul lor continua si astazi...
Ajutat de sfaturile Ariadnei, Tezeu intra in Labirint si mantuieste lumea de nenorocirea ce se abatuse asupra lor...
Pe scurt, cam asta'i povestea... Personajele acestei istorii si faptele lor vor produce de'a lungul timpului nesfarsite dezbateri si judecati legate de simbolurile generate de acele intamplari si semnificatia lor. Daca Labirintul a insemnat pentru vechii greci o emblema a ororii si spaimei, istoria moderna incearca o reabilitare a acestui simbol. Privit dintr'o alta perspectiva, Labirintul devine un "nivel" al Cautarii... In absenta Minotaurului, parcurgerea coridoarelor imbarligate se transforma intr'o cautare initiatica. Iar Initierea presupune un efort, dar "Zi si Noapte nimic nu'i usor pe Pamant, Caci Roua este Sudoarea Privighetorilor care s'au ostenit toata noaptea cantand !" ne previne Lucian Blaga. De cele mai multe ori, efortul este zadarnic sau mult sub asteptarile si sperantele investite. Viata insasi este un Labirint in care odata intrat nu esti sigur ca vei gasi iesirea... Si nimeni nu'ti poate garanta ca usa pe care ai gasit'o descuiata este exact cea pe care o cautai !...
Nu sunt foarte sigur ca am inteles lectia Labirintului...
Imaginile de mai sus infatiseaza Labirintul din naosul central al Catedralei Notre-Dame din Chartres, inaltata acum aproape noua sute de ani. Intrebarea fireasca este ce cauta un simbol atat de complex si controversat, cum este considerat Labirintul din Creta, un produs al unei gandiri tributare credintei politeiste din Grecia antica,intr'una dintre cele mai marete catedrale gotice din Franta, un simbol perfect al Crestinitatii ?... Cu atat mai mult cu cat acest Labirint din mozaic este asezat intr'un loc foarte vizibil, privind spre Altar si Simbolul Crucii...
Oare constructorii masoni ai acestei minuni arhitectonice incercau sa ne comunice ca drumul spre Dumnezeu nu este atat de simplu, cum ar fi de pilda cumpararea unei Indulgente sau o simpla marturisire a pacatelor la confesional, dupa care urmeaza in mod automat iertarea?... Poate lectia nescrisa pe care ne'au transmis'o este ca Dumnezeu trebuie cautat, iar cautarea cere sacrificiu de sine si jertfa ?... Explicatie acceptarii simbolului Labirintului de catre Biserica Catolica poate sa fie infierea de catre crestini a semnificatiei luptei dintre Tezeu si Minotaur, lupta dintre Bine si Rau, asemenea luptei pe care Sfantul Gheorghe o va da mai tarziu impotriva Fiarei...
Intr'un univers atat de complex cum este cel in care evolueaza Harry Potter, nu putea sa lipseasca Labirintul. Un Labirint la fel de periculos ca si stramosul sau legendar, diferenta fiind ca Minotaurul se numeste aici Lord Voldemort iar Tezeu este Harry Potter. Labirintul este si de aceasta data o Proba, o Incercare peste care trebuie sa treaca neofitii. Labirintul devine periculos, mai mult- mortal, in momentul in care participantii nu'si stapanesc emotiile si Spiritul...
... Un Labirint viu, un organism deloc binevoitor cu intrusii...
Cu niste ani buni in urma, pe vremea unei dictaturi cand Marele Komandant era incoltit din toate partile si in mod firesc, musca in stanga si in dreapta, fara sa vada in cine'si vara coltii, am sacrificat trei ani din viata mea pentru o idee : "Le Mur"... "Zidul"... Un protest in banda desenata, impotriva zidului care se inalta in fiecare zi tot mai sus, riscand sa ne lase fara lumina si aer... Unul dintre proiectele pentru coperta albumului infatisa un cal galopand aparent inca liber, intr'un Labirint format din santuri sapate in forma de zvastici...
Pesimist, astazi imi pun intrebarea daca zidul acela era ridicat de Ceausescu sau de prietenii din afara ?...
Labirintul pe verticala... "La Tour", o poveste magnifica despre izolare si cautarea de sine, intr'un univers aberant, constituit dintr'un turn imens, fara varsta, ale carui temelii si metereze fusesera construite de multe generatii, drept care contemporanii unei clipe nu aveau sa cunoasca niciodata intregul organism...
Un Labirint cum trebuie sa fi fost odinioara Babilonul, inaltat spre stele ca un semn al trufiei si vanitatii...
Un album editat de Casterman si muncit cu mult talent de Schuiten & Peeters...
...Cateva notite si ganduri despre Labirint... Nostalgia Labirintului functioneaza, pot sa depun marturie !... Data viitoare ma gandesc sa palavragim despre Omul pierdut in Labirint. Ce parere ai ?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu