Once Upon a Time in Bucharest

      Romania este o tara a contrastelor. Cele 2 imagini de mai sus pot sa depuna marturie : un amarat de taran care'si vinde tarsurile din nuiele si o familie de regi si voievozi...

          Am copilarit pana pe la 6 ani intr'un sat amarat de la marginea Baraganului. Amintirile sunt crancen de vii si nici macar trecerea timpului nu a putut sa le atenueze. Am plecat spre Bucuresti prin '61, dar saracia pe care am cunoscut'o acolo nu am sa o uit niciodata. Taranii locului, inclusiv bunicul meu, inca nu trecusera la colectiv. Sunt istorici care incearca sa explice aceasta stare de pauperizare prin politica dusa de Partidul Comunist (parca pe atunci se numea Partidul Muncitoresc...), prin presiunile fiscale puse pe productia agricola, astfel incat taranul sa renunte de buna voie la proprietatile sale in favoarea Cooperativelor Agricole de Productie...
          Poate ca asa a fost... Dar aceasta acuzatie nu explica in nici un fel situatia de facto a satului romanesc : Casele din paianta, umplute cu impletituri de nuiele si lut si tencuite cu pamant amestecat cu balegar, scunde si amarate, cu foarte putin peste nivelul bordeielor; Lipsa totala a unor drumuri cel putin pietruite (cand ploua, noroiul iti trecea mult dincolo de glezne: noroc ca noi copiii mergeam in picioarele goale, altfel nici cea mai buna piele tabacita nu ar fi rezistat unor astfel de incercari !); Absenta curentului electric (seara ne adunam cu totii in camera lunga unde se dormea pe saltele de paie iar iluminatul era asigurat de o lampa cu gaz prapadita, care scotea un miros greu de suportat) si a unui sistem de aductie a apei potabile (asta, intr'o tara care a fost binecuvantata cu ape dulci cam oriunde iti arunci privirile!... pe ulita unde locuiam erau vreo 3-4 puturi: imagineaza'ti ca fiecare gospodarie avea nevoie de vreo 10 galeti cu apa, pentru animale, nevoile curente si udat gradina... noroc ca igiena personala nu era o prioritate !)...
         Aceste probleme cumplit de acute nu au fost provocate de regimul comunist. Ele erau mostenite de la prea bunul sistem capitalist, constient de starea de innapoiere in care se afla satul romanesc dar care gandea constructiv : In definitiv, ce mai conteaza o durere suplimentara'n cur atata vreme cat se umple teschereaua afaceristului ?...

    Biserica Sfantul Gheorghe sau kilometru zero al Bucurestiului...

    Tigancile cu florile, tiganii cu ursul...

    Stroe si Vasilache, doi comici vestiti prin spectacolele de revista din epoca...

  O fotografie inspirata, de la un etaj al Palatului Telefoanelor...

    Maria Tanase, o mare voce dintotdeauna, o mare frumusete din epoca. Intr'un turneu in Statele Unite a ramas celebra fraza ei cantata " Salta Lele Curu'ti Zvelt !", bineinteles, un omagiu adus presedintelui american Franklin Delano Roosevelt, caci in concert vorbele au sunat un pic altfel : "Salta Lele cu ROOSEVELT!"

        Inca o data, Calea Victoriei...

     Taranul oltean cu zarzavaturile in cosurile atarnate de cobilita, intr'un cartier burghez din Bucuresti...

    Protectia copilului ?... Scoala obligatorie ?... Exploatarea minorului ?... In anii '30 toate acestea erau niste notiuni fara noima...

       Cristian Vasile inregistrand unul dintre cantecele sale, atat de prizate in epoca... Cine poate uita "Zaraza"?...

      Lipscani cu Banca Nationala a Romaniei in partea stanga si un tramvai tras de cai. Cladirea mare cu alura de palat a fost distrusa la bombardamentele din cel de'al doilea Razboi Mondial. In ea se afla celebra Editura I.G. Hertz, cunoscuta pentru fascicolele saptamanale cu "Aventurile Submarinului Dox", "Cei 3 Cercetasi", "Colectia celor 15 Lei" si cate alte titluri care au facut istorie, cand vine vorba de contracultura.

     Fetele de la Crucea de Piatra...

     Calea Mosilor (astazi cunoscuta drept "Mosilor Vechi"; doar cladirile din stanga imaginii au supravietuit... Din pacate !...)... Calea Mosilor a fost dintotdeauna o adunatura ignobila de maghernite imputite, adica locuinte ieftine pentru inchiriat si pravalii evreiesti. Daca vrei sa'ti faci o imagine despre ce ai "pierdut" prin demolarea acestei strazi inguste nu ai decat sa faci o excursie pe Maica Domnului, partea stanga cu case, identica cu vechea Cale a Mosilor. Respectivele case erau locuite de negustorii evrei si de chiriasii lor; in momentul in care proprietarii le'au ABANDONAT, ele au fost ocupate de familiile de tigani. Ceea ce n'a reusit timpul sa distruga, au facut'o noii locatari !...

     Athenee Palace (sau Hilton, cum ii spune astazi )... in dreapta, fara sa apara in cadru este Ateneul Roman...

     O imagine aproape neschimbata : Piata Natiunilor Unite cu Tribunalul in planul doi. In departare se zareste defuncta si mizerabila " Hala Unirii "...

        Teatrul de Revista...

   Piata C.A. Rosetti aproape neschimbata (doar blocul din partea dreapta a disparut la cutremurul din '77, fiind inlocuit de un bloc modern cu multe etaje)...

     Chiriasele de la Crucea de Piatra...

    Constantin Tanase intr'un film mai mult decat tampit realizat de germani. Din fericire, marele public nu cunoaste aceasta ineptie, faima marelui comic roman nefiind stirbita de acest esec !

    Mariile lor, Regi si "Mari Voevozi"...

       Taranul roman... Intotdeauna tinut de toate regimurile si sistemele in ignoranta, pe principiul ca omul prost este usor de manevrat. Ma intorc la amintirile mele si la satul rapciugos in care am copilarit. Imi amintesc de bunicul meu care se scula cu mult inainte de cantatul cocosilor, injuga boii la caruta si ajungea pe tarlaua sa cu mult inainte ca soarele sa mijeasca la orizont. Muncea cat era ziua de lunga iar casa dumnealui era din nuiele si noroi !... Vina nu era a lui sau a celor asemenea lui. Intreaga vina a fost a unui sistem maturat de Istorie la un moment dat. Partasi la acest genocid al sufletului taranului roman, tinut in Gulagul Ignorantei, sunt deopotriva Invatatorii din sat, primarii si Preotii, care au preferat sa pastoreasca niste suflete ratacite...
      Va urma...