Calea Victoriei : Magazinul "Gioconda", pasajul spre Arhitectura vis a vis de Palatul Telefoanelor... Daca strabati aceasta artera atat de cunoscuta bucurestenilor dinspre Piata Victoriei spre Capsa, 80 de ani mai tarziu dupa ce aceasta fotografie a aparut intr'o revista saptamanala, vei avea o surpriza placuta constatand ca nu s'a schimbat aproape nimic, exceptand automobilele plecate de mult sa se odihneasca prin topitorii...
Candva, trecatorii lipsiti de orice grija, leganati de un trai ce se scurgea sub deviza " Dolce far Niente", intr'o traducere libera "O viata fara probleme, intr'un puf care exclude orice efort"... Cel putin asta este imaginea pe care unii analisti istorici incearca sa o promoveze atunci cand vine vorba de Romania de dinainte de Comunism. Asa sa fie oare ?...
In anii '30, Romania conteaza inca pentru Europa.Astfel, recoltele de grane din Baragan influentau Bursele din West: daca stranuta cumva fermierul roman, indicele graului scadea la cote alarmante!... Campurile petroliere din zona Ploiesti erau curtate de hiene cu gulere albe, cu buzunarele doldora de dolari sau marci si vorbind limbi greu de inteles pe meleagurile astea...
Banii curgeau intradevar intr'o cascada ametitoare, fara numar cum spune manelistul, dar in putine buzunare si vai!, foarte multe dintre aceste buzunare aveau alaturi de teancurile de bancnote si pasapoartele unor alte tari. Din pacate, in Romania ramaneau putini bani. Acest traseu indecent al valorilor va da curand nastere unor miscari politice extremiste, care vor produce in anii urmatori mari nenorociri in intreaga Europa...
Ce facea Casa Regala in acest timp ?... Pai, Maria Sa Regele Carol al II-lea vindea pe branci orice favoare regala solicitata, manipuland economia romaneasca dupa bunul plac, cum fac de altfel si astazi o multime de politicieni ce'si imagineaza Romania ca pe un fel de stana fara caini...
Iar "Marele Voevod" Mihai era prea mititel ca sa se amestece in tot borsul asta tulbure si rau mirositor, cu iz carpato- dunarean...
Dintre mijloacele mass-media Radioul era in fruntea piramidei. Toata lumea era cu urechea lipita de difuzoare : o euforie ce avea sa dureze pana la mijlocul anilor '50, cand televiziunea avea sa'si puna coroana pe cap, neparand dispusa sa renunte la ea nici astazi, nici in viitorul apropiat!...
Pe calea undelor Radio, pe placile de ebonita de 78 de turatii pentru gramofoane si la terasele marilor carciumi, un nume care si astazi face istorie : Maria Tanase...
Gion, o voce inconfundabila intre cele doua mari razboaie : "Inima'i un Telefon, Inventat de Cupidon...", "Vecina mea de Vis-a-vis"... Aproape fiecare cantare a sa este un slagar, cum se spunea pe atunci... Toate cantecele sale sunt niste anestezice perfecte, lumea uita pentru o clipa sa se uite dupa pungasii ce viermuiau in jurul lor.
Mariile Lor, regi si voievozi, intr'o sarbatoare fara de sfarsit...
Gara de Nord : exceptand prim planul disparut probabil la bombardamentul american asupra Bucurestiului, aproape neschimbata.
Calea Victoriei : Teatrul National in partea stanga, bombardat de americani in 1944, hotelul Continental in partea dreapta- un minunat palat scapat ca prin minune de furia bombelor...
O frumusete de la "Crucea de Piatra"...
Jean Moscopol, poate cea mai sensibila voce de pe la noi : "Da'mi Gurita sa'ti sarut", "Mina Birjar", "Noapte buna, Mimi" si cate alte succese din epoca. Din pacate, in '47 Moscopol alege exilul si ajunge portar de hotel in Statele Unite.
Tigancile cu flori, dintotdeauna pe trotuarele Bucurestiului...
"Marele Voevod" la bai de soare in localitatea "Carmen Sylva" ( de fapt Eforie Sud, de ce sa nu dam insa o limba'n curu' familiei regale, nu se stie cand un cap incoronat isi poate aduce aminte de acest gest binevoitor?)...
Tigancile din Micu' Paris...
O imagine rara de la "Crucea de Piatra" : musterii intretinuti de dame de consumatie...
Teatrul National de pe Calea Victoriei...
Oltenii cu cosurile de legume...
O familie regala fericita...
Iarna grea in Bucuresti, peste drum de Ministerul Afacerilor Externe, un palat minunat lipit de Cismigiu, la doi pasi de izvorul lui Eminescu...
O imagine aproape neschimbata : Statuia lui Mihai Viteazul si Universitatea...
Nelipsitul balci ... "Ce'i trebuie vulgului ca sa fie fericit ?... Paine si Circ !..."
Va urma...
Ori ai fost fiu de nomenclaturist ori un ziarist mediocru lipsit de curaj în perioada comunistă ori ESTI NEFERICIT...NOAPTEA TE BANTUIE NEGRE AMINTIRI...NU TE' AI IMPLINIT POLITIC...
RăspundețiȘtergereEU POT SA TE AJUT! Sprijină Monarhia netotule! Nici acum după 45 de ani de comunism și 23 de ani de pseudocapitalism nu te-ai trezit!!!