miercuri, 13 februarie 2013

Despre Caii Salbatici si Macaroanele cu Gust de Scandal

                     " Ganditi-va la caii vii acum
                    Mereu fugind pe ultimul lor drum
                    Satui de sete si satui de fum
                    Plangand nebun si nechezand postum"...
         Era prin '73, in secolul trecut: impreuna cu un grup de prieteni si colegi de la Tonitza intram galagiosi in Sala "Ion Creanga" din Piata Amzei, curiosi sa vedem si sa auzim ce e aia, Cenaclu' Flacara... Cenaclul era la a doua intalnire, era aproape nou nout si a fost cel mai frumos spectacol pe care'l vazusem pana atunci. Valeriu Sterian aparea pentru prima data si inca se numea Vali pur si simplu si canta in duet cu Carmen (?)... Dan Chebac nu se uschise inca din tara si canta "Caii liberi" (din care am extras versurile de mai sus), scompaniat doar de chitara sa : Spiritul lui Bob Dylan se simtea in fiecare vers sau acord de chitara. De altfel, Adrian Paunescu, inca tanar si curat, a hotarat sa'i lase pe folk-isti sa cante "Blowin' in the Wind", o strofa in engleza, asa cum a imaginat'o Dylan si o strofa in romana, adica adaptarea sa "Vanare de Vant" !...
          Insa versurile cantate de Dan Chebac "Cailor, cailor fara zabale..... Cailor, cailor fara de sei!..." aveau sa ma bantuie decenii, fara sa mai am posibilitatea sa le ascult vreodata de atunci ( intr'o vreme cand oricum se inregistra foarte greu si putin, iti imaginezi ca toate urmele folkistului au fost sterse cu mare grija dupa ce a fugit parca in Italia, la tovarasul sau de folk Evandro Rossetti )...
          Intr'o jungla de beton murdar si asfalt crapat, da'mi voie sa am minutul meu de romantism naiv si rasuflat si sa tremur abia sesizabil in clipa in care reusesc sa vizualizez caii naravasi plini de sudoare, fara stapan si fara odihna in cursa lor nebuna...
           Imediat ce termin acest vis, promit sa ma intorc in fata televizorului, cel care viseaza de la o vreme in locul meu...
           In naivitatea mea, intotdeauna mi'am imaginat calul galopand intr'o preerie scaldata de lumina rosie a soarelui la asfintit sau intr'o banda desenata, nedespartit de calaretul sau blindat cu Colturi si Winchester... Naivitatea mea este partial scuzata : am trait intr'un oras cum este Bucurestiul, unde Hipodromul isi traia ultimile clipe cand eu eram adolescent. Atunci cand chiuleam de la ore, imi gaseam refugiul in tribunele Hipodromului muribund...
          La un moment dat, am descoperit ca nu mai pot purta doar pantaloni scurti, ca am nevoie de un aparat de ras iar deodata lumea din jurul meu a inceput sa mi se adreseze cu "dumneavoastra"!...
         Initial, schimbarile astea m'au magulit, apoi am realizat ca am inceput sa'mbatranesc.
         Un adult are totusi unele mici avantaje fata de un adolescent: poate sa faca orice cu viata sa (bineinteles, dupa ce se sfatuieste cu sotia, copiii din dotare, parintii care ameninta ca'l dezmostenesc, daca planurile sale nu corespund unei viziuni conservatoare si cu o ierarhie intreaga de sefi pe care negresit o are la serviciul sau !...)... Un alt avantaj pe care'l aduce varsta este stoicismul cu care un adult se insurubeaza in fata televizorului, ingurgitand tone de informatii prapastioase si inutile. Mai ales informatii politice din care oricum nu pricepe nimic !
         Astfel, de la postul T.V. am aflat cum mai poate fi folosit calul : pe post de proteine in hrana de zi cu zi !...
          Cred ca acest articol nu ar fi aparut niciodata daca o intamplare recenta nu ar fi inflamat presa de pretutindeni si publicul de peste tot, inclusiv blogurile unor prieteni cum ar fi Mircea Arapu sau Christian Godard, care au reactionat imediat, fara sa digere sau sa analizeze informatia, aducand prejudicii insemnate uneia dintre partile implicate : Romania.
          Englezii descopera intr'un cacastiut de macaroana sau pasta fainoasa carne de cal in loc de carne de vita, cum era etichetat produsul. Se fac sapaturile de rigoare si se afla ca toata carnea de cal provine din Romania. Cine este deci vinovatul ?... desigur, Romania (desi este vorba de un afacerist privat, care in nici un caz nu reprezinta Romania...) !!! Importatorul, Franta (de fapt, fireste ca este vorba de un afacerist francez, care nu reprezinta interesele Frantei, ci pe ale sale personale !), nu are nici o vina... Suntem amandoi adulti... Refuz sa cred ca printre noi este unul atat de tampit incat sa'si imagineze ca importatorul francez habar nu avea ce fel de carne prelucreaza, mai ales cand a platit pe Kg pretul unui kil de carne de cal !...
         Golanii de genul asta cred ca ar putea sa umple o biblioteca intreaga a hotiei ! Hotii striga "Hotii!!!"...
         De altfel, francezii sunt experti in masluirea produselor culinare.
         Intr'un numar relativ recent al revistei franceze "L'Echo des Savanes", un articol documentat ironizeaza naivitatea turistului in cautare de produse alimentare tipice Hexagonului...
         Astfel, poti sa afli ca celebrele mezeluri corsicane, ce contin carne de magar, sunt facute nicidecum cu carne produsa loco, cum ar fi normal ci cu carne importata din Romania, Ungaria, China...

                      Surprizele sunt dramatice cand realizezi ca tot ce cumperi cu bani grei drept delicatese frantuzesti, rafinamente culinare recunoscute oriunde exista civilizatie, sunt de fapt afaceri nesimtite cu miros de excrocherie... De pilda, celebrele "Champignons de Paris" sunt importate din China sau Statele Unite... Camembert-ul din Normandia foloseste lapte produs in China si in alte tari europene... Les Escargots de Bourgogne (melcii) sunt importati din Ucraina, Turcia si Africa... Mustarul de Dijon, cunoscut de orice gurmand este facut cu materie prima importata din Canada !!!.../
                       Astazi englezii, meticulosi, descopera in pastele fainoase produse in Franta, carne de CAL, in loc de carne de vita, cum erau etichetate produsele !... Si dai inainte cu scandalul!... Cine e de vina ? Bineinteles, acarul Paun!...
                      In acest timp, undeva intr'o delta pierduta in estul Europei, caii inca alearga liberi, sperand ca lumea o sa uite de ei intr'o buna zi...

Un comentariu: