Astazi, vreau sa vorbesc cu voi, companeros, prieteni si camarades ( cum ii spune cu tandrete Cortegianni lui Arapu, tovarasul de bucurii si suferinta timp de vreo 4 ani in ultima si cea din urma redactie a revistei "Pif")... Vreau sa vorbesc cu voi despre o vreme cand in zori de zi, o data pe saptamana, ma intorceam acasa de la chioscul de cartier cu revista "Vaillant" sau "Pif". Bucuria de a putea aduce in caldura adapostului familial a unei prazi atat de rare si greu de procurat nu poate fi egalata, presupun, decat de victoria pe care tre' sa o fi resimtit omu' paros, homo sapiens cand revenea la cuibu' tribal cu o ciosvarsta de vanat ! Imi pare rau sa o spun, dar am fost un egoist!... Imediat ce ajungeam acasa cu prada, ma inchideam in camera mea, pentru a putea devora in tihna revista proaspat cumparata...
Astazi, vreau sa'mi reamintesc despre Roger Lecureux, o "vitamina" pe care nu o voi putea uita niciodata !...
"Pionierii Sperantei" !... Prima serie S.F. europeana importanta, un titlu care va face scoala pentru cel putin doua decenii in Europa, pana in momentul in care Philippe Druillet isi face aparitia in revista "Pilote", schimband total estetica S.F....
Povestea, dar si grafica sunt exceptionale !... incearca sa vezi de unul singur ce se'ntampla in Europa in acel moment si vei vedea ca aceasta serie este fara egal! Concurenta, inclusiv mult mediatizatul Jacobs, cel cu Blake & Mortimer de la revista "Tintin", este ramasa cu mult timp in urma !
Toate plansele din "Les Pionniers de L'Esperance" sunt geniale, atat la nivelul scenariului cat si al desenului!... Daca rascolesti prin arhive, te vei intreba pe buna dreptate de unde atata inovatie la nivelul compozitiei imaginii, de unde atata intelegere a spatiului ? Nivelul general al graficii in banda desenata europeana era foarte scazut... Exista o singura explicatie : inainte de razboi, in Europa de west existau cateva reviste de B.D. care publicau banda desenata adusa din SUA, o tara care facuse pasi gigantici in aceasta directie !... Este vorba de "Hop La!", "Mickey", "Robinson", "L'As" si cate altele!... Aceste reviste nu au mai putut sa publice materiale importate din America atunci cand Germania Nazista a ocupat aproape toata Europa. Redactiile au fost nevoite sa apeleze la talentele locale! Aceasta oportunitate a fost o sansa fabuloasa pentru o intreaga generatie : multe nume din clasicii pe care ii citam astazi, cand vine vorba de banda desenata din anii '45-'50, sunt un produs al acestei conjuncturi!...
Nu este nevoie sa'ti arzi sigurantele. incercand sa ma contrazici : asemanarea de stil intre Poivet si originalul american, Alex Raymond, este evidenta ! Nu este insa vorba de o copiere sau o decalcare stupida, cum s'a intamplat in banda desenata romaneasca de atatea ori ! Marii desenatori europeni, cum e cazul lui Raymond Poivet, nu au copiat ci, cuceriti de noul stil propus de americani, au reusit sa'si insuseasca grafismul dar si noul mod de a compune o imagine... Interesant este ca aceasta compozitie a plansei, in 6 imagini dispuse pe 3 randuri, va face scoala in Europa. Intr'un viitor articol vom vedea impreuna ca de fapt aceasta solutie narativa nu i se datoreaza de fapt lui Raymond, ci unor tehnoredactori francezi anonimi, obligati sa gaseasca o solutie de compromis intre formatul "All italliano" adoptat de Raymond cand desena "Flash Gordon " ( "Guy L;Eclair" cum l'au botezat francezii ), si formatul A4 al revistelor din Franta!!!
Plansele lui Alex Raymond apareau in Statele Unite intr'un cu totul alt format, fiind publicate in ziarele de duminica. deci intr'un format urias ! Pentru revistele europene, plansele originale au fost remontate si adaptate conditiilor pe care le impuneau revistele de pe vechiul continent !...
"Fils de Chine ", o serie de vreo 150 de pagini, ilustrata magnific de Paul Gillon ( Cand am descoperit celelalte reviste de b.d. din Europa, respectiv "Spirou", "Tintin" si "Pilote" si am vazut ca politica celorlalte edituri era sa scoata orice serie de succes, odata aparuta in revista , in albume, m'am intrebat de ce graficienii de la "Vaillant" ( o revista care nu si'a promovat titlurile in albume decat in mod exceptional ) nu au emigrat , foarte multi fiind net superiori concurentilor ?... apoi am aflat ca preturile pe care le ofereau comunistii pentru o plansa erau mult peste media oferita de capitalisti !)... "Fils de Chine" sau Marele Mars al lui Mao Tze Dong spre Beijing - Peking cum i se spunea pe atunci, adica o banda desenata super politizata ( nu uita ca razboiul din Coreea de abia izbucnise, isterizand lumea pana in pragul izbucnirii celui de'al Treilea Razboi Mondial !)...
Un subiect atat de fierbinte nu putea sa nu tenteze si concurenta ! Jean Michel Charlier care scenariza atat de bine aventurile lui "Buck Danny" pentru revista "Spirou", a considerat ca acest conflict este o oportunitate- in definitiv, de ce n'ar scoate si el un banut din tragedia coreenilor ? Drept care, a doua zi Danny si tovarasii sai se ofereau voluntari (pai cum altfel, doar nu impinsi de la spate ?) pentru frontul din Coreea, unde cuvantul la ordinea zilei era Macelul !...
Dupa mai putin de un an de la la prima plansa cu subiect oarecum angajat, Charlier este convocat la Ministerul Afacerilor Externe, unde i se pune in vedere sa renunte la ultima aventura a lui Buck Danny, a carei actiune se desfasura in Coreea; in caz contrar revista "Spirou", unde apareau aceste planse, urma sa fie interzisa la difuzare !!! Ultimul argument pe care'l invoca Charlier este ca o revista concurenta, respectiv "Vaillant", publica o serie B,D, despre acelasi conflict, dar vazut din tabara adversa. Raspunsul contopistului de la Minister este complet dezarmant :" Ceea ce este permis unei reviste franceze, fie ea si de stanga ( cum era "Vaillant"), nu ii este permis unei reviste belgiene de dreapta ( cazul revistei "Spirou") !... Aventura in curs a lui Buck Danny se termina abrupt, ilogic caci lui Charlier ii era mai draga chifteaua decat ce pozitie avea coloana sa vertebrala !
"Fils de Chine" continua bine merci, caci Partidul Comunist Francez era pe atunci puternic si nimeni nu avea curajul sa'l muste de cur... risca sa'si lase proteza in bucile intarite de atata lupta de clasa !...
"Nasdine Hodja" !... Una dintre primele B.D. din revista "Vaillant"... Primul desenator a fost Bastard. Lecureux adapteaza o nuvela ruseasca...
Dupa ce ai vazut nivelul benzii desenate americane, stai si te intrebi cum de a reusit sa gaseasca de lucru un tip ca Rene Bastard, un tip perfect nul ... Apoi, intelept, vei constata ca de fapt asta era nivelul Frantei, imediat dupa Marele Razboi !...
Din fericire, Bastard este inlocuit foarte curand de Pierre Le Guen, un adevarat artist, cu un stil original si puternic!
"Nasdine Hodja", o serie care a stiut in permanenta sa se reinnoiasca, supravietuind mai bine de 3 decenii. Principalul "vinovat" este Roger Lecureux, care a stiut in permanenta sa improspateze ideile ce au mentinut seria in atentia cititorilor !... Ultimul desenator important al lui Nasdine a fost Di Marco...
Un alt important personaj al lui Lecureux : Linx Blanc... desenat alternativ de Paul Gillon, Claude Henry si Lucien Nortier, Linx Blanc este un aventurier ce reuseste sa mai gaseasca inca lumi nedescoperite, un Indiana Jones avant la lettre!...
Si acest personaj apare in Franta din cauza unui vacum pricinuit de embargoul impus de cel de'al Doilea Razboi Mondial : "Jungle Jim". aventurierul din junglele din toata lumea, imaginat de Alex Raymond si interzis de nazism si de criza financiara !...
"Louk, Chien Loup" o serie ecologista ilustrata de Pascal, un desenator cunoscut mai mult pentru scurtele povestiri ale unchiului Paul, o celebra serie- documentar din revista Spirou si pentru cele aproape 20 de pagini cu Buck Danny, desenate cand Hubinon era bolnav.
"Sam Billie Bill" ( ce jocuri de sunete tampite, foarte la moda in epoca : Billie Bill... Teddy Ted... Lucky Luke...!)... Desenata de Lucien Nortier aceasta serie avea sa reziste vreo 10 ani cand, perfect demodata avea sa cedeze la insistentele unui alt cow-boy : Teddy ted...
Nici Sam Billie Bill nu se naste din nimic. El este inspirat din "Lone Ranger"( "L'Homme Masque" in Franta) ale carui aventuri importate din SUA apareau intr'o revista de dinainte de Razboi. In momentul in care tot ce venea din State nu mai era bine vazut in Europa, francezii si belgienii, cei mai creativi cand vine vorba de banda desenata, s'au pus pe treaba si au dat cateva replici la seriile venite de peste ocean : Sam Billie Bill in "Vaillant" si Jerry Spring in "Spirou"...
O alta serie americana ce aparea in Franta inainte de razboi... Daca vei urmari cu atentie seria western a lui Nortier si Lecureux, vei regasi multe similitudini...
Wango, o serie care nu a avut mai mult de o suta de pagini, ceea ce e echivalent cu o totala lipsa de succes ! Desenata initial de Eduardo Coehlo iar apoi preluata magistral de unul dintre cei mai importanti desenatori, Paul Gillon, Wango este un titlu important ce prefigureaza o alta serie celebra, "Corto Maltese"... Din pacate, publicul nu era inca suficient de educat...
Cand Sam Billie Bill era prea demodat, Lecureux l'a inlocuit fara remuscari cu un alt personaj, pe care l'a zarit in ograda lui Jacques Kamb : Teddy Ted. Cele trei povesti pe care Kamb le'a imaginat pentru Francisco Hidalgo ( Yves Roy ) sunt naive si nu prefigureaza un mare destin. Lecureux impreuna cu Gerald Forton dezvolta un personaj credibil ce avea sa bucure multe generatii, in peste 2.000 de planse...
Insa marele HIT al lui Lecureux ramane RAHAN ! O serie care debuteaza chiar in primul numar al revistei "Pif Gadget" in 1969... Succesul este instantaneu ! Un succes pe care Andre Cheret l'a cautat ani de'a randul, desenand sute de pagini ,printre care multe cu Bob Mallard ( vreo 700 de pagini !)...
Nici aceasta serie nu s'a nascut intr'un vid total ! De vreo 7 ani in revista "Tintin" exista deja o serie desenata si scenarizata de Aidans, Tounga ... Actiunea se petrecea candva, in neolitic...
Desenul lui Aidans este naiv iar povestirile sunt liniare. Noutatea pe care avea sa o introduca Cheret in B.D. europeana este cadrajul imaginilor, permanenta si insolita miscare a "camerei de luat vederi". Lecureux, la randul sau, inventeaza o noua maniera de a fi pedagog : intr'un stil alert, el cauta explicatii pentru toate descoperirile umanitatii... Rezultatul este fabulos! Curand, Aidans care fusese intr'un fel precursor al acestui gen de B.D. , incepe sa'l imite pe Cheret!!!
Aidans a fost un autor modest de banda desenata, nu a avut niciodata anvergura necesara sa creeze un univers original. Chiar si Tounga este un "imprumut", pornind de la titlu si terminand cu atmosfera...
"THUN'DA" si Frank Frazetta...
"Pistruiatul 7-13", adica 7 pistrui pe un obraz, 13 pe celalalt... semnalmentele din dosarul unui partizan in arhiva SS... O serie minunata pe care Francisc Munteanu, scenaristul si regizorul serialului "Pistruiatul" a urmarit'o, mai mult ca sigur, cu mare atentie...
Cand Gerald Forton a plecat la vreo 65 de ani sa'si caute norocul dincolo de ocean, abandonand seria Teddy Ted, Lecureux a imaginat o alta aventura : "Capitaine Apache "!... o serie desenata de Norma...
... in timpul liber a mai scris vreo 400 de pagini pentru Marcello, desenatorul lui Doc Justice... Personajul se numea Tarao...
.... si ultima serie de care stiu eu, desenata de Font. Dar sunt convins ca un artist cu atatia creieri si masini de scris la dispozitie, are mult mai multe povesti, pe care insa marturisesc, nu le cunosc...
Dar cum orice poveste nu se termina niciodata cu adevarat, sper sa mai revin !...
Multumesc. Multe informatii despre rev.Vaillant si desenatorii/scenaristii ei pe care nu le cunosteam.
RăspundețiȘtergereCred ca desenatorul Norma din plansa de mai sus "Capitaine Apache" (prima caseta) s-a inspirat de la A.Cheret (Rahan), episodul "L'herbe miracle".
Pacat ca astazi A.Cheret, dupa ce are propria editura cu fiul lui R.Lecureux, nu mai deseneaza Rahan la calitatea prmilor ani.
Scuze pentru raspunsul tardiv, dar articolul despre Lecureux mi'a "mancat" vreo 2 zile, la capatul carora mi'am permis sa dorm neintors 12 ceasuri ! Ai o memorie grozava! Intradevar, Norma s'a uitat in ograda lui Cheret, pentru prima imagine din Capitaine Apache ! Aparent, Norma este un tip foarte "strangator" si aduna cu grija orice imagine care l'ar putea interesa, la un moment dat ! Este o informatie pe care o am de la Arapu, care s'a intalnit de atatea ori cu Norma in redactia de la Pif !... Se pare ca era nedespartit de un dosar in care avea nesfarsite imagini, mai ales cu Blueberry, idolul sau !...
RăspundețiȘtergereNu am apucat sa'ti multumesc pentru minunatele coperti de la Fluide Glacial. Articolul despre aceasta revista inca nu are o forma finala...