Orice desenator, incepand cu anii '50 pana in anii '90, isi datoreaza educatia lectiilor primite de la profesorul "Vaillant" si de la succesorul sau, "PIF"... Iar cei care nu au cochetat niciodata cu banda desenata decat din postura fanului B.D. au avut ce "consuma" pe saturate... Propaganda de dreapta a picurat un pic de otrava, amintind ca in spatele simpaticului catel PIF se afla pitit PCF, adica Partidul Comunist Francez... Lectiile despre prietenie, justitie si dreptate, onestitate si devotament fata de o cauza sau un tovaras, lectii pe care le impartasea cu generozitate "PIF", nu tin de o directie politica sau alta. Sunt directii si obiective care tin de interesele si obiectivele generale ale umanitatii. Dincolo de fiecare gag si suras, dincolo de fiecare aventura si emotia pe care o provoca, se afla nu un mesaj otravit, ci invitatia de a merge mai departe, poate spre o lume ideala. Oare "Utopia" exista doar in carti?...
Astazi inaugurez "MUZEUL BENZII DESENATE"... Un serial care incearca sa vorbeasca subiectiv despre marea mea iubire: B.D... Un serial care va rezuma dramatic o lume atat de minunata, o lume care risca sa dispara din cauza unei concurente mai mult decat acerbe, venita dinspre o alta lume mirifica, cea generata de Maria Sa Computerul ! Oare cine va castiga confruntarea ?
Gazda pentru acest periplu rocambolesc, intortocheat si labirintuos va fi o insecta enervanta pe care am gasit'o printre dosarele mele prafuite si care aparent, stie multe despre B.D. Este un gandac pentru care nu am nici cea mai mica simpatie si la care as renunta imediat daca as avea alternativa...
Daca PIF a vazut lumina tiparului imediat dupa Razboi, in 1945 in "l'Humanite", ziar in care PIF incerca sa distreze cititorul in fiecare zi cu poante in 3-4 imagini, marele sau succes a fost in revista "Vaillant" in care a sosit in 1952 ca o vedeta: chiar daca aventurile sale se petreceau pe ultima pagina a revistei, mutra sa vesela acoperea deja titlul revolut !...
Fara prea mare efort, PIF ajunge pe prima pagina a revistei de unde nu mai pleaca aproape o jumatate de secol !!! Revista isi schimba formatul, incearca sa raspunda mereu altor generatii si cerinte, PIF insusi isi schimba look-ul, genul de poante si aventuri in care este implicat, dar spiritul sau este acolo, neschimbat si vesnic: probabil ca resuscitat peste un alt deceniu, PIF ar fi la fel de viu, de parca nu s'ar fi intamplat nimic !
Unul dintre celebrele numere speciale ale revistei pentru Paste sau pentru Craciun. Calitatea acestor aparitii ocazionale depasea de departe tot ce'si putea permite concurenta, respectiv reviste ca "Spirou", "Pilote" sau "Tintin"...
- Hercule, un prieten grozav!... Ne'am reintalnit intr'o buna zi...
Cabrero Arnal ( sau Claude Arnal cum avea sa fie "botezat" in revista, ca sa nu sufere de sovinismul francez) parintele grafic si spiritual al lui PIF...
...Dar Roger Mas este cel care va contura cu adevarat universul mic burghez in care va evolua atatia ani PIF !...
...Ani de zile, sec si fara nici o initiativa, Louis Cance va continua epopeea lui PIF & HERCULE...
...Un stil dezlanat este epoca Yannick, singurul sau merit fiind "Aventurile lui Hercule", o serie care se va dezvolta separat...
...Francois Corteggiani este un artist complet, scenarist si deopotriva desenator. Cariera sa indelungata se intersecteaza pentru multi ani cu revista si personajul PIF. Ca desenator...
...dar si ca scenarist (aici pentru Michel Motti, un talentat autor care a emigrat de la revista concurenta "Spirou"). In continuare, PIF a devenit un fel de franciza, ca si Mickey Mouse, aventurile sale pierzand complet caracterul "banda desenata pentru intreaga familie" pe care il avea initial. Autorii se schimba ceva mai des decat ciorapii, publicul target-at fiind din ce in ce de varsta tot mai frageda...
...La un moment dat, spre sfarsitul anilor '60, destinul lui PIF se intersecteaza pentru scurta vreme cu Istoria Benzii Desenate Romanesti... Arnal soseste in Romania si initiaza un mare concurs de B.D. O tara intreaga se pune pe treaba si viseaza sa castige Marele Premiu!... Toate visele se spulbera cand in revista "Cutezatorii" apare prima plansa a lui Radu Marian... Mult prea profesionist pentru ceilalti!!!...
...Un alt roman care a avut sansa sa deseneze cateva povestiri cu PIF: Mircea Arapu, cel care avea sa lucreze pentru aproape 5 ani in redactia ultimei formule "PIF"!...
...iar Valentin Cristescu avea sa imagineze aventurile lui PIF pentru o editie romaneasca a revistei franceze, o editie mai mult decat imbecila si sortita falimentului chiar inainte de a se naste... Valentin, creatorul simpaticei bufnite Bubu, urma sa publice 2 planse cu PIF & Bubu intr'un numar viitor al revistei franceze, Din pacate, a venit Marele Sfarsit...
Un foarte bun prieten din Franta a avut curajul pret de o ilustratie sa comenteze anonim Marea Disparitie a lui PIF... Ilustratia este geniala dar din pacate raspunsul corect la intrebarea "Cine l'a ucis pe PIF?" avea sa'l dea "Jurnalul National": CRIZA monstruoasa care roade ca un cancer societatea, criza care remodeleaza intreaga lume intr'o forma pe care din pacate nimeni nu o poate imagina. Aparent, simbolurile care l'au asasinat pe PIF au un alt aspect...
Minunat articol ! L-am parcurs cu bucurie, o adevarata placere sa citesti astfel de minune duminica de dimineata, când afara a venit frigul si cad frunzele.
RăspundețiȘtergerePâna si pe "L'Eusses-tu cru" se vorbeste de ultima aventura a lui Pif?
Desenele tale sunt superbe si trebuie sa fie cunoscute?
Multumesc Sorin, pentru mine si pentru toti cei car îl iubesc pe acest catelus.
Inca o confirmare, daca mai era nevoie, ca ne curentam la acelasi voltaj... Multumesc pentru materialele preluate!...
ȘtergereCele doua semne de întrebare trebuie înlocuite de semne de exclamare !
RăspundețiȘtergereMea culpa, graba mare ! si emotia si vârsta !
RăspundețiȘtergereFrumos articol Sorin, l-am citit cu multa placere. Cata nostalgie.
RăspundețiȘtergereVaillant si Pif Gadget mi-au facut fericita copilaria. Sunt un colectionist de cand aveam 7-8 ani. (dar si Rahan)
Foarte reusite desenele tale. Nu desenezi cam putin in ultima vreme?
Multumim Sorin!
Chiar daca a fost scris pe genunchi si pe fuga, e un subiect care'mi este foarte drag... primele reviste de banda desenata au fost niste reviste "Vaillant" rapciugoase, cumparate de la second hand (pe atunci Bucurestiul era plin de anticariate, unde gaseai carti si reviste de mare valoare, la preturi de nimic). Revistele mi'au confirmat toate asteptarile si niciodata nu m'au dezamagit...
Ștergere