Mini Azi sau Maxi B.D.

   Prin '93 in Romania aparea "Mini Azi", un supliment saptamanal pentru copii ce se vindea impreuna cu un cotidian bucurestean, "Azi". "Azi' impreuna cu "Dimineata" si "Adevarul", erau cele 3 "organe" oficiale ale PDSR-ului, altfel spus partidul de suflet al lui Ion Iliescu si al lui Bombonel, alias Adrian Nastase. Referitor la stirile politice pe care le analizau jurnalistii din cele 3 cotidiene, circula chiar si o butada : "Adevarul de Azi Dimineata...". Minunat este ca in timp ce presa de stanga urla ca din gura de sarpe ca "Nu ne vindem tara!", samsarii si misitii vindeau Romania la pachet...
   Revin la un subiect aproape placut: "Mini Azi". Zic aproape placut fiindca e clar ca exista loc de mai bine. Cele 16 pagini ale suplimentului erau imprimate pe o hartie jegoasa de ziar iar redactia cred ca era constituita din neamurile directorasilor. E limpede ca cei de acolo nu aveau deloc habar cum se incropeste o revista si cu atat mai mult, cum se intretine o astfel de "masinarie". Nu de putine ori inversau ordinea planselor, dovada ca nici macar nu aveau curiozitatea sa citeasca ceea ce publicau, uitau sa'ncheie o serie inceputa iar conceptia de revista sau cel putin de supliment cultural, le era complet straina.
    Marele merit al editorului a fost insa faptul ca a dat o sansa benzii desenate din Romania. Aproape toate numele importante de la noi s'au perindat prin paginile "Mini Azi": Vali Tanase, Sandu Florea, Marian Mirescu, Vio Parligras, Bogdan Prejoianu, Vic Trifan, Tudor Popa, Mug Dionisie, Radu "Minitehnicus" Marian si foarte multi alti desenatori, la fel de importanti dar pe care nu'i mentionez, deocamdata, pentru ca ma cam doare unicul deget cu care stiu sa ating tastatura.

     Cele 2 coperti si 3 planse care urmeaza sunt o selectie spartana din nenumaratele planse publicate de Dan Adomnicai, pe vremea aceea un pustan de vreo 15 ani, care frecventa cursurile de desen- banda desenata de la Palatul National al Copiilor. Raporturile prof- elev s'au transformat intr'o prietenie durabila (cred ca ai inteles ca semnatura de pe ultima imagine, Dan Petcan, este o alta eroare a redactiei!...).

     "Unchiul Ispas m'a luat la Piata" este una dintre cele mai bestiale benzi aparute pe la noi. Nicu Moldoveanu, pe atunci elev la Liceul de Arhitectura, bate la poponet fara vreo intentie neortodoxa, pe majoritatea scenaristilor de BD angajati social si politic !

   Nicu Moldoveanu strike again, cu cautari grafice dintre cele mai inteligente. Cu toate acestea, el ramane mai important ca scenarist si conceptor...

       Nenumaratele aparitii ale lui Nicu Moldoveanu impresionante prin originalitate si forta mesajului, nu puteau sa treaca neobservate. Mai mult, stilul sau a facut "scoala": Un tip pe nume Ciubotariu Alex, care astazi scrie istorii si se cioravaieste pe coliva cu un alt tip pe nume Nita Dodo, in epoca "Mini Azi" a luat mai multe lectii de la Nicu, caruia ii adapta povestirile. Nicu Moldoveanu, pe atunci cursant la benzi desenate la PNC, astazi un grafician redutabil. Il poti intalni pe "ejungla.ro".Merita sa'i faci o vizita din cand in cand. Am sa'ti ofer cateva mostre:

         Bogdan Vitec era coleg cu Nicu Moldoveanu si cu Laurentiu Parota si au ajuns impreuna la Palatul National al Copiilor. Daca Absurdul ca miscare artistica nu ar fi existat, cred ca Vitec l'ar fi inventat. In Romania mai exista un echivalent si el se numeste Val Iordache. Dar in timp ce in cazul lui Iordache umorul absurd pe care'l produce este natural, la Vitec, Absurdul din benzile sale mai sofisticat... Initial a pornit de la personajele geniale ale lui Tabary, Grabadu & Gabalisciu. Foarte curand insa depaseste aceasta etapa a absurdului de dragul absurdului, intrand intr'o faza in care alienarea individului in societate este descrisa prin dialoguri si situatii absurde: vezi de pilda cum numarul degetelor personajelor se amplifica de la cadru la cadru, de parca logica cotidiana nu si'ar mai avea rostul!...

        Sunt numai cateva din plansele publicate de Vitec in "Mini Azi"... Astazi Bogdan Vitec, arhitect, lucreaza in programe 3D pe computer. Cel mai important film la care a lucrat, pana acum, este un film de prezentare pentru noua aripa a aeroportului "Henry Coanda". Impecabil!...

        Laurentiu Parota este modest ca scenarist dar este poate cel mai bun desenator din toata gasca. Il cunosc din vremea cand se ducea la Biblioteca franceza de pe Dacia, cu caietul de schite in ghiozdan si isi facea scoala constiincios, copiind desenele lui Palacios si Giraud.
       Astazi este un grafician foarte apreciat:

        Florinel Hatmanu a sosit pe la cercul de banda desenata cand era inca pusti si a plecat adult fiind. Daca la inceput se inspira la greu din biblioteca pe care o pusesem la dispozitia copiilor, ulterior a renuntat la "imprumuturi".

      Una dintre cele mai sensibile BD de pe la noi; din pacate, habar nu mai am ce face azi Hatmanu...

   Tudor Marinica in momentul in care a ajuns la PNC ( un an mai tarziu avea sa ia un premiu la Salonul BD de la Craiova )...

   ...si 4 ani mai tarziu, acelasi Tudor Marinica, elev la Tonitza (culorile destul de neinspirate sunt marca Florin Hatmanu)...

    Singura data cand "Mini Azi" a avut o conceptie unitara : un numar propus de copiii de la Palatul National al Copiilor, pe o tema unica- "Special TV". A fost singura data cad toate cele 16 pagini au fost numai cu banda desenata, intreaga revista fiind facuta de o echipa.!

      Aceeasi echipa recidiveaza dupa o jumatate de an cu o experienta asemanatoare, dar redactia incurca plansele iar rezultatul nu mai are acelasi impact...

                  "Mini Azi"... poate revista care a publicat cea mai mare cantitate de banda desenata din Romania. Vorba lui Titu Maiorescu: "Scrieti, baieti, numai scrieti !"...L'am parafrazat si'l voi parafraza de cate ori voi avea ocazia: "Desenati,baieti, numai desenati!"... Banda desenata din Romania are mare nevoie de tineri care poarta in permanenta asupra lor caietul de schite si creionul mecanic... dar banda desenata mai are nevoie si de oameni care sa'i ia pulsul din cand in cand, asa cum un doctor de familie capabil isi supravegheaza pacientii !... O miscare artistica atat de complexa nu poate supravietui doar prin contabilizarea numarului de pagini care apar ! Ca sa traiasca, ea are nevoie de valorizarea fiecarui gest pe care'l face. Aceasta actiune de raportare la o scara de valori este foarte importanta, daca este facuta competent si responsabil: o incurajare atunci cand trebuie, daca merita, te poate ridica si tot asa, o ignorare deliberata sau din prostie a unui act artistic, poate sa te distruga.
                 In epoca revistei "Mini Azi" singurul care vorbea de banda desenata de pe la noi era Dodo Nita. In timp ce pe sub privirile sale treceau nesfarsite imagini ( unele minunate, cum sunt cele pe care ti le'am prezentat mai sus, altele mult mai sarace cu duhul, dar toate meritand sa fie discutate in timp real, pentru a interactiona direct cu banda desenata pe care pretinzi ca o reprezinti ), Dodo Nita nu gasea nimic mai bun de facut decat sa faca niste inventare prafuite. De pilda, in timp ce Vitec Bogdan inventa banda desenata absurda de pe la noi, el ne povestea intr'o pagina cum CIOMU (???...) se reintorcea in forta publicand si republicand aceleasi 6-10 pagini lipsite de sare si cojones!... In timp ce Nicu Moldoveanu se chinuia sa scoata cititorul din inertia in care societatea il tinea indobitocit, Nita inventaria cele cateva planse pe care le'a clocit domnul capitan Gabriel Rusu de la Cluj (altfel, un baiat de treaba!), despre universuri paralele si extraterestrii bubosi!...
                Necazul este altul: intre timp au trecut niste ani si te asteptai ca intelepciunea sa vina cu varsta. Zadarnic... Nita Dodo nu a inteles nimic. Se pare ca a scris o istorie stramba a Benzii Desenate Romanesti, in care nici macar nu'i pomeneste pe flacaii prezentati mai sus!... Si asta se'ntampla intr'o tara im care intr'un an apar cel mult 100 de pagini BD!...
                Mi s'a facut putin greata, ma duc pana la toaleta, dar promit ca am sa revin!...