Dialogam de mai bine de cinci luni si'n tot timpul acesta te'am bombardat cu multe imagini cu fete frumoase, majoritatea pictate intr'un spatiu si timp care nu'mi apartin. Aceste imagini sunt contemporane mai degraba cu tineretea bunicilor sau copilaria parintilor mei. Ei n'au avut posibilitatea sa le cunoasca, acolo in satele pierdute prin baragan unde si'au dus traiul si copilaria. La randul meu, eu le'am descoperit umbland prin biblioteci si intre noi s'a creeat o stare de empatie... Dincolo de frumusetea modelelor (intr'un articol anterior am descoperit impreuna maiestria artistilor de a truca realitatea...),am admirat tehnica desavarsita a pictorilor, am fost recunoscator pentru un ideal care se propunea ca alternativa la o realitate de un gri-murdar, deloc incurajator (aici putem sa dialogam pana la sfarsitul lumii, si tot nu vom capata un raspuns, despre rolul artei: Arta pentru arta sau Arta o oglinda a Realitatii?...)...
Ne'am intrebat impreuna la ce serveau totusi aceste imagini, atat de multe si realizate de niste pictori care erau departe de a trai in saracia unui Van Gogh ?...
La un moment dat, am enumerat ca un contabil directiile spre care mergeau aceste imagini: calendare, coperti de revista, coperti de romane de gara, avertismente publicitare...
Astazi, despre Cover Girl: coperti de periodice si romane cu siropel...
O imagine a lui Jane Russell, exploatata pana la epuizare, in tot felul de contexte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu