Mini Azi sau Maxi B.D.

   Prin '93 in Romania aparea "Mini Azi", un supliment saptamanal pentru copii ce se vindea impreuna cu un cotidian bucurestean, "Azi". "Azi' impreuna cu "Dimineata" si "Adevarul", erau cele 3 "organe" oficiale ale PDSR-ului, altfel spus partidul de suflet al lui Ion Iliescu si al lui Bombonel, alias Adrian Nastase. Referitor la stirile politice pe care le analizau jurnalistii din cele 3 cotidiene, circula chiar si o butada : "Adevarul de Azi Dimineata...". Minunat este ca in timp ce presa de stanga urla ca din gura de sarpe ca "Nu ne vindem tara!", samsarii si misitii vindeau Romania la pachet...
   Revin la un subiect aproape placut: "Mini Azi". Zic aproape placut fiindca e clar ca exista loc de mai bine. Cele 16 pagini ale suplimentului erau imprimate pe o hartie jegoasa de ziar iar redactia cred ca era constituita din neamurile directorasilor. E limpede ca cei de acolo nu aveau deloc habar cum se incropeste o revista si cu atat mai mult, cum se intretine o astfel de "masinarie". Nu de putine ori inversau ordinea planselor, dovada ca nici macar nu aveau curiozitatea sa citeasca ceea ce publicau, uitau sa'ncheie o serie inceputa iar conceptia de revista sau cel putin de supliment cultural, le era complet straina.
    Marele merit al editorului a fost insa faptul ca a dat o sansa benzii desenate din Romania. Aproape toate numele importante de la noi s'au perindat prin paginile "Mini Azi": Vali Tanase, Sandu Florea, Marian Mirescu, Vio Parligras, Bogdan Prejoianu, Vic Trifan, Tudor Popa, Mug Dionisie, Radu "Minitehnicus" Marian si foarte multi alti desenatori, la fel de importanti dar pe care nu'i mentionez, deocamdata, pentru ca ma cam doare unicul deget cu care stiu sa ating tastatura.

     Cele 2 coperti si 3 planse care urmeaza sunt o selectie spartana din nenumaratele planse publicate de Dan Adomnicai, pe vremea aceea un pustan de vreo 15 ani, care frecventa cursurile de desen- banda desenata de la Palatul National al Copiilor. Raporturile prof- elev s'au transformat intr'o prietenie durabila (cred ca ai inteles ca semnatura de pe ultima imagine, Dan Petcan, este o alta eroare a redactiei!...).

     "Unchiul Ispas m'a luat la Piata" este una dintre cele mai bestiale benzi aparute pe la noi. Nicu Moldoveanu, pe atunci elev la Liceul de Arhitectura, bate la poponet fara vreo intentie neortodoxa, pe majoritatea scenaristilor de BD angajati social si politic !

   Nicu Moldoveanu strike again, cu cautari grafice dintre cele mai inteligente. Cu toate acestea, el ramane mai important ca scenarist si conceptor...

       Nenumaratele aparitii ale lui Nicu Moldoveanu impresionante prin originalitate si forta mesajului, nu puteau sa treaca neobservate. Mai mult, stilul sau a facut "scoala": Un tip pe nume Ciubotariu Alex, care astazi scrie istorii si se cioravaieste pe coliva cu un alt tip pe nume Nita Dodo, in epoca "Mini Azi" a luat mai multe lectii de la Nicu, caruia ii adapta povestirile. Nicu Moldoveanu, pe atunci cursant la benzi desenate la PNC, astazi un grafician redutabil. Il poti intalni pe "ejungla.ro".Merita sa'i faci o vizita din cand in cand. Am sa'ti ofer cateva mostre:

         Bogdan Vitec era coleg cu Nicu Moldoveanu si cu Laurentiu Parota si au ajuns impreuna la Palatul National al Copiilor. Daca Absurdul ca miscare artistica nu ar fi existat, cred ca Vitec l'ar fi inventat. In Romania mai exista un echivalent si el se numeste Val Iordache. Dar in timp ce in cazul lui Iordache umorul absurd pe care'l produce este natural, la Vitec, Absurdul din benzile sale mai sofisticat... Initial a pornit de la personajele geniale ale lui Tabary, Grabadu & Gabalisciu. Foarte curand insa depaseste aceasta etapa a absurdului de dragul absurdului, intrand intr'o faza in care alienarea individului in societate este descrisa prin dialoguri si situatii absurde: vezi de pilda cum numarul degetelor personajelor se amplifica de la cadru la cadru, de parca logica cotidiana nu si'ar mai avea rostul!...

        Sunt numai cateva din plansele publicate de Vitec in "Mini Azi"... Astazi Bogdan Vitec, arhitect, lucreaza in programe 3D pe computer. Cel mai important film la care a lucrat, pana acum, este un film de prezentare pentru noua aripa a aeroportului "Henry Coanda". Impecabil!...

        Laurentiu Parota este modest ca scenarist dar este poate cel mai bun desenator din toata gasca. Il cunosc din vremea cand se ducea la Biblioteca franceza de pe Dacia, cu caietul de schite in ghiozdan si isi facea scoala constiincios, copiind desenele lui Palacios si Giraud.
       Astazi este un grafician foarte apreciat:

        Florinel Hatmanu a sosit pe la cercul de banda desenata cand era inca pusti si a plecat adult fiind. Daca la inceput se inspira la greu din biblioteca pe care o pusesem la dispozitia copiilor, ulterior a renuntat la "imprumuturi".

      Una dintre cele mai sensibile BD de pe la noi; din pacate, habar nu mai am ce face azi Hatmanu...

   Tudor Marinica in momentul in care a ajuns la PNC ( un an mai tarziu avea sa ia un premiu la Salonul BD de la Craiova )...

   ...si 4 ani mai tarziu, acelasi Tudor Marinica, elev la Tonitza (culorile destul de neinspirate sunt marca Florin Hatmanu)...

    Singura data cand "Mini Azi" a avut o conceptie unitara : un numar propus de copiii de la Palatul National al Copiilor, pe o tema unica- "Special TV". A fost singura data cad toate cele 16 pagini au fost numai cu banda desenata, intreaga revista fiind facuta de o echipa.!

      Aceeasi echipa recidiveaza dupa o jumatate de an cu o experienta asemanatoare, dar redactia incurca plansele iar rezultatul nu mai are acelasi impact...

                  "Mini Azi"... poate revista care a publicat cea mai mare cantitate de banda desenata din Romania. Vorba lui Titu Maiorescu: "Scrieti, baieti, numai scrieti !"...L'am parafrazat si'l voi parafraza de cate ori voi avea ocazia: "Desenati,baieti, numai desenati!"... Banda desenata din Romania are mare nevoie de tineri care poarta in permanenta asupra lor caietul de schite si creionul mecanic... dar banda desenata mai are nevoie si de oameni care sa'i ia pulsul din cand in cand, asa cum un doctor de familie capabil isi supravegheaza pacientii !... O miscare artistica atat de complexa nu poate supravietui doar prin contabilizarea numarului de pagini care apar ! Ca sa traiasca, ea are nevoie de valorizarea fiecarui gest pe care'l face. Aceasta actiune de raportare la o scara de valori este foarte importanta, daca este facuta competent si responsabil: o incurajare atunci cand trebuie, daca merita, te poate ridica si tot asa, o ignorare deliberata sau din prostie a unui act artistic, poate sa te distruga.
                 In epoca revistei "Mini Azi" singurul care vorbea de banda desenata de pe la noi era Dodo Nita. In timp ce pe sub privirile sale treceau nesfarsite imagini ( unele minunate, cum sunt cele pe care ti le'am prezentat mai sus, altele mult mai sarace cu duhul, dar toate meritand sa fie discutate in timp real, pentru a interactiona direct cu banda desenata pe care pretinzi ca o reprezinti ), Dodo Nita nu gasea nimic mai bun de facut decat sa faca niste inventare prafuite. De pilda, in timp ce Vitec Bogdan inventa banda desenata absurda de pe la noi, el ne povestea intr'o pagina cum CIOMU (???...) se reintorcea in forta publicand si republicand aceleasi 6-10 pagini lipsite de sare si cojones!... In timp ce Nicu Moldoveanu se chinuia sa scoata cititorul din inertia in care societatea il tinea indobitocit, Nita inventaria cele cateva planse pe care le'a clocit domnul capitan Gabriel Rusu de la Cluj (altfel, un baiat de treaba!), despre universuri paralele si extraterestrii bubosi!...
                Necazul este altul: intre timp au trecut niste ani si te asteptai ca intelepciunea sa vina cu varsta. Zadarnic... Nita Dodo nu a inteles nimic. Se pare ca a scris o istorie stramba a Benzii Desenate Romanesti, in care nici macar nu'i pomeneste pe flacaii prezentati mai sus!... Si asta se'ntampla intr'o tara im care intr'un an apar cel mult 100 de pagini BD!...
                Mi s'a facut putin greata, ma duc pana la toaleta, dar promit ca am sa revin!...

Muzeul B.D. : PIF, un Catel cu Pedigree

      PIF le Chien?...Pai cred ca aproape toti locuitorii Romaniei au fost macar o data "muscati" de PIF, de'a lungul celor vreo 60 de ani de cand il tot auzim maraind si latrand!... PIF:Unul dintre cele mai celebre personaje B.D. din lume si care pentru noi, cei din Romania, are o semnificatie speciala. Intr'o tara aflata in aceea parte a Zidului unde nimeni nu si'ar fi dori sa fie, PIF era pata de culoare intr'o fotografie gri si prafuita. PIF, revista, era fereastra spre lumea interzisa a lui Alice si lectia pentru generatii succesive de scenaristi si desenatori.
      Orice desenator, incepand cu anii '50 pana in anii '90, isi datoreaza educatia lectiilor primite de la profesorul "Vaillant" si de la succesorul sau, "PIF"... Iar cei care nu au cochetat niciodata cu banda desenata decat din postura fanului B.D. au avut ce "consuma" pe saturate... Propaganda de dreapta a picurat un pic de otrava, amintind ca in spatele simpaticului catel PIF se afla pitit PCF, adica Partidul Comunist Francez... Lectiile despre prietenie, justitie si dreptate, onestitate si devotament fata de o cauza sau un tovaras, lectii pe care le impartasea cu generozitate "PIF", nu tin de o directie politica sau alta. Sunt directii si obiective care tin de interesele si obiectivele generale ale umanitatii. Dincolo de fiecare gag si suras, dincolo de fiecare aventura si emotia pe care o provoca, se afla nu un mesaj otravit, ci invitatia de a merge mai departe, poate spre o lume ideala. Oare "Utopia" exista doar in carti?...
      Astazi inaugurez "MUZEUL BENZII DESENATE"... Un serial care incearca sa vorbeasca subiectiv despre marea mea iubire: B.D... Un serial care va rezuma dramatic o lume atat de minunata, o lume care risca sa dispara din cauza unei concurente mai mult decat acerbe, venita dinspre o alta lume mirifica, cea generata de Maria Sa Computerul ! Oare cine va castiga confruntarea ?

          Gazda pentru acest periplu rocambolesc, intortocheat si labirintuos va fi o insecta enervanta pe care am gasit'o printre dosarele mele prafuite si care aparent, stie multe despre B.D. Este un gandac pentru care nu am nici cea mai mica simpatie si la care as renunta imediat daca as avea alternativa...

           Daca PIF a vazut lumina tiparului imediat dupa Razboi, in 1945 in "l'Humanite", ziar in care PIF incerca sa distreze cititorul in fiecare zi cu poante in 3-4 imagini, marele sau succes a fost in revista "Vaillant" in care a sosit in 1952 ca o vedeta: chiar daca aventurile sale se petreceau pe ultima pagina a revistei, mutra sa vesela acoperea deja titlul revolut !...

   Fara prea mare efort, PIF ajunge pe prima pagina a revistei de unde nu mai pleaca aproape o jumatate de secol !!! Revista isi schimba formatul, incearca sa raspunda mereu altor generatii si cerinte, PIF insusi isi schimba look-ul, genul de poante si aventuri in care este implicat, dar spiritul sau este acolo, neschimbat si vesnic: probabil ca resuscitat peste un alt deceniu, PIF ar fi la fel de viu, de parca nu s'ar fi intamplat nimic !

    Unul dintre celebrele numere speciale ale revistei pentru Paste sau pentru Craciun. Calitatea acestor aparitii ocazionale depasea de departe tot ce'si putea permite concurenta, respectiv reviste ca "Spirou", "Pilote" sau "Tintin"...

    - Hercule, un prieten grozav!... Ne'am reintalnit intr'o buna zi...

   Cabrero Arnal ( sau Claude Arnal cum avea sa fie "botezat" in revista, ca sa nu sufere de sovinismul francez) parintele grafic si spiritual al lui PIF...

   ...Dar Roger Mas este cel care va contura cu adevarat universul mic burghez in care va evolua atatia ani PIF !...

    ...Ani de zile, sec si fara nici o initiativa, Louis Cance va continua epopeea lui PIF & HERCULE...

   ...Un stil dezlanat este epoca Yannick, singurul sau merit fiind "Aventurile lui Hercule", o serie care se va dezvolta separat...

   ...Francois Corteggiani este un artist complet, scenarist si deopotriva desenator. Cariera sa indelungata se intersecteaza pentru multi ani cu revista si personajul PIF. Ca desenator...

   ...dar si ca scenarist (aici pentru Michel Motti, un talentat autor care a emigrat de la revista concurenta "Spirou"). In continuare, PIF a devenit un fel de franciza, ca si Mickey Mouse, aventurile sale pierzand complet caracterul "banda desenata pentru intreaga familie" pe care il avea initial. Autorii se schimba ceva mai des decat ciorapii, publicul target-at fiind din ce in ce de varsta tot mai frageda...

   ...La un moment dat, spre sfarsitul anilor '60, destinul lui PIF se intersecteaza pentru scurta vreme cu Istoria Benzii Desenate Romanesti... Arnal soseste in Romania si initiaza un mare concurs de B.D. O tara intreaga se pune pe treaba si viseaza sa castige Marele Premiu!... Toate visele se spulbera cand in revista "Cutezatorii" apare prima plansa a lui Radu Marian... Mult prea profesionist pentru ceilalti!!!...

   ...Un alt roman care a avut sansa sa deseneze cateva povestiri cu PIF: Mircea Arapu, cel care avea sa lucreze pentru aproape 5 ani in redactia ultimei formule "PIF"!...

...iar Valentin Cristescu avea sa imagineze aventurile lui PIF pentru o editie romaneasca a revistei franceze, o editie mai mult decat imbecila si sortita falimentului chiar inainte de a se naste... Valentin, creatorul simpaticei bufnite Bubu, urma sa publice 2 planse cu PIF & Bubu intr'un numar viitor al revistei franceze, Din pacate, a venit Marele Sfarsit...

     Un foarte bun prieten din Franta a avut curajul pret de o ilustratie sa comenteze anonim Marea Disparitie a lui PIF... Ilustratia este geniala dar din pacate raspunsul corect la intrebarea "Cine l'a ucis pe PIF?" avea sa'l dea "Jurnalul National": CRIZA monstruoasa care roade ca un cancer societatea, criza care remodeleaza intreaga lume intr'o forma pe care din pacate nimeni nu o poate imagina. Aparent, simbolurile care l'au asasinat pe PIF au un alt aspect...