luni, 21 septembrie 2015

Cum poţi sări pârleazul în ograda vecinului, fără prea mari eforturi...


           In continuare stau și mă mir ca baba la panaramă, privind tragicul circ ce a cuprins întreaga Europă. Nu'mi vine a crede ca oamenii politici ce păreau că țin frâiele puterii cu ambele mâini, au pierdut complet controlul atelajului, pornit pe o direcție despre care nimeni nu știe încotro duce. Și totuși, nu era atât de greu de priceput că totul o va lua razna din momentul în care cei ce conduc lumea au inceput sa modifice configurația politică a Planetei. Raporturile dintre state erau deja foarte precare, asemenea dansului periculos al unui funambul pe sârmă...
          Oare conducătorii acestei lumi nu'și puteau imagina consecințele "revoluțiilor de catifea" pe care le'au declanșat cu bună știință în mai toate țările musulmane?... Totul a început cu mulți ani în urmă, cu distrugerea Libanului. A continuat cu Afganistan, Irak, Libia, au urmat amenințări la adresa Iranului,care însă nu și'au atins scopul și totul a culminat cu fărâmițarea Siriei... Niște dictatori au fost zdrobiți și calea spre democrație părea deschisă. Necazul era însa altul: nu poți oferi cuiva un "artefact" complicat dacă nu pui alături de dar și manualul cu instrucțiunile de folosire. Același ciclu contra naturii s'a intâmplat și în România, în decembrie 1989. Eliberați din constrângerile dictaturii, românii s'au grăbit să distrugă tot ce se clădise prin munca lor în aceasta țară! Imi amintesc de un reportaj tv. în care operatorul urmărea cu profesionalism cum țăranii dintr'o comună oarecare se grăbeau să facă praf sistemul de irigații local, fiecare plecând fericit acasă cu cațiva metrii de țeavă, cu care oricum nu avea ce să facă... In operațiunea asta de self-destruction am fost ajutați cu multă energie de o mulțime de "prieteni" binevoitori, care tot apăreau ca balega în urma cirezii de vite ce se'ntoarce mulțumită de la păscut.
          Intotdeauna când se'ntâmplă o modificare dramatică într'un spațiu delimitat, aflat într'un echilibru relativ, te întrebi cine are PROFIT din această schimbare, căci fără interes nimeni nu'și irosește forțele. Sau poate pragmaticul vicios din mine mă face să înțeleg anapoda totul?... Poate că de fapt un idealist s'a gândit să inițieze statele arabe, aflate sub cizma unor dictaturi autoritare, în plăcerile democrației?...
          Intre PROFIT si IDEALISM sunt tentat să optez pentru prima variantă... Presupun că nimeni nu'și imaginează că "revoluțiile de catifea" din zona arabă au fost provocate de arabi mobilizați pe face book... Banuiesc că orice om preocupat de soarta acestei planete realizează că toate aceste transformări au fost rezultatul unor provocări și intervenții externe.
          Atunci când o putere este în stare să transforme lumea, se presupune că este capabilă și să își asume consecințele faptelor sale. Ceea ce se'ntâmpla astăzi în perimetrul locuit de musulmani și în Europa de Vest este o nenorocire pentru care nimeni nu'și asumă responsabilitatea. "Qvi bono?" ("Cine profită?") ne învăta încă din antichitate Cicero, citând un discurs al consulului roman Lucius Ravilla...
          Deci, cine are interesul că lumea să nu își găsească timp ca să mediteze asupra condiției sale?... Cine are interesul ca Europa să nu fie niciodata unită?... Cine are interesul ca bursa de la Beijing să se prabușească?... Dacă găsești raspuns la aceste întrebări, atunci fără îndoială  ai aflat cine a provocat tot haosul actual din lume. Poate binevoiești să'mi dai și mie răspunsul. Sunt atât de naiv că nu sunt capabil să'l găsesc singur...
   
          Pentru o clipă, m'am pus în pielea unui transfug și m'am trezit în fața unui gard sau zid, pe care inamicii l'au clădit în calea mea, ca să mă' mpiedice să merg mai departe. Oare cum ar trebui să procedez ca să depașesc acest obstacol ivit în calea mea?... Cum tre' sa procedez ca să ajung cu bine în Austria sau Germania, pământul făgăduinței, conform celor debitate de Angela Merkel?...
          Am apelat la experiența lui Hal Foster, descrisă cu lux de amănunte in saga "Prince Valiant"... Dacă vrei să cucerești o redută... o cetate de necucerit... un zid de nedărâmat... atunci apelează la experiența Maestrului, care te va învăța fără întârziere cum trebuie sa procedezi...
          Privește și învață cum poți dărâma zidurile și gardurile ce se ivesc în calea ta!...



















         La rândul sau, Rene Bastard (primul desenator al minunatei serii istorice imaginate de Jean Ollivier pentru revista "Vaillant", "Yves le Loup") ne avertizează cât de solide pot fi unele fortificații pe care le întâlnim în calea noastră...

           Eduardo Coehlo ( Martin Sievre) este cel care va continua aventurile lui Yves le Loup, dar mesajul sau va ramâne neschimbat: Pentru a cuceri o cetate medievala este nevoie de multa imaginatie...

         ...alte cetati aparent de necucerit, din seria "Ragnar" a lui Jean Ollivier & Eduardo Coehlo...



 
        Parisul, o prada de zile mari...
             ...si asediatorii sai!...

           ...Londra de alta data...
           ...si vikingii hotarati sa o cucereasca!
           (va urma)

2 comentarii:

  1. "Qui bono?", mi se pare nostima naivitatea pe care incercati sa o afisati in prima parte a articolului. Cei care trebuiau sa profite de 'primaverile arabe" au cam dat-o in bara si acum profita doar Islamul, mult mai istet decat cred iudeo-crestinii, care nu stiu pe unde sa scoata camasa in prezent. Cand semeni numai furtuna, caci niciodata nu ai avut altceva de semanat, uite ce culegi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Articolul i-ar putea inspira pe migranții islamici în depășirea obstacolelor croato-maghiare în drumul lor către Germany-The Promise Holly Land. Din fericire, sunt aproape sigur că nu vă frecventează blogul.

    RăspundețiȘtergere